Ordin · Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului

Ordinul nr. 264/1999

pentru aprobarea Normelor tehnice silvice privind gospodărirea vegetatiei forestiere de pe terenurile din afară fondului forestier național

prezumat în vigoare

Data actului
26 martie 1999
Emitent
Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 233 din 25 mai 1999
Citează
2 acte
Structură
22 de articole, 4 anexe · 27.694 caractere
Sursă
legislatie.just.ro
Ministrul apelor, pădurilor și protecției mediului,
în temeiul
art. 87 și 93 din Codul silvic - Legea nr. 26/1996 ,
în baza art. 3 pct. 2 lit. b) și a
art. 9 din Hotărârea Guvernului nr. 104/1999
privind organizarea și funcționarea Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului,
emite prezentul ordin.
1. Se aprobă Normele tehnice silvice privind gospodărirea vegetatiei forestiere de pe terenurile din afară fondului forestier național, cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
2. Direcția generală a pădurilor și Regia Naționala a Pădurilor vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
3. Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
4. Orice prevedere contrară prezentului ordin își încetează aplicabilitatea începând cu data intrării în vigoare a acestuia.
Ministrul apelor,
pădurilor și protecției
mediului,
Romica Tomescu

Anexa NORME TEHNICE SILVICE

privind gospodărirea vegetatiei forestiere de pe terenurile din afară fondului forestier național

Capitolul 1 Dispoziții generale

Articolul 1

Vegetatia forestieră situata pe terenuri din afară fondului forestier național este constituită din:

a) vegetatia forestieră de pe pășunile împădurite;

b) perdelele forestiere de protecție a terenurilor agricole, inclusiv arborii izolati sau palcurile de arbori de pe pajiști;

c) plantațiile forestiere de pe terenurile degradate;

d) plantațiile forestiere și arborii din zonele de protecție a lucrărilor hidrotehnice și de îmbunătățiri funciare, precum și cei situați de-a lungul cursurilor de apa și al canalelor de irigatie;

e) perdelele forestiere de protecție și arborii situați de-a lungul căilor de comunicație din extravilan;

f) zonele verzi din jurul orașelor și comunelor, altele decât cele cuprinse în fondul forestier național, parcurile din intravilan cu specii forestiere exotice, precum și jnepenisurile din zona alpina;

g) parcurile dendrologice, altele decât cele cuprinse în fondul forestier național.

Articolul 2

Proprietarii și deținătorii de terenuri cu vegetație forestieră din afară fondului forestier național au obligația să asigure paza acesteia, sa ia măsuri de prevenire și stingere a incendiilor, să respecte dispozițiile cu privire la îngrijirea, protecția pădurilor și combaterea dăunătorilor acestora, precum și cele referitoare la circulația materialelor lemnoase.

Articolul 3

Gospodărirea vegetatiei forestiere de pe terenurile situate în afară fondului forestier național este supusă prezentelor norme tehnice silvice, pentru a se asigura ocrotirea acesteia și exercitarea în condiții optime a funcțiilor pentru care a fost creata.

Capitolul 2 Administrarea, paza și evidenta vegetatiei forestiere situate pe terenurile din afară fondului forestier național

Articolul 4

Vegetatia forestieră situata pe terenuri din afară fondului forestier național, prevăzută la art. 1, se administrează de către proprietarii acestora - persoane fizice sau juridice - sau de împuterniciții legali ai acestora și se gospodareste potrivit prevederilor prezentelor norme tehnice silvice.

Articolul 5

Proprietarii sau deținătorii de terenuri cu vegetație forestieră din afară fondului forestier, precum și eventualii împuterniciți ai acestora au obligația să permită persoanelor împuternicite ale autorității publice centrale sau teritoriale care răspunde de silvicultura sa verifice modul în care sunt respectate normele tehnice silvice privind modul de gospodărire a vegetatiei forestiere de pe aceste terenuri.

Articolul 6

Inspectoratele silvice teritoriale din subordinea Direcției generale a pădurilor din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultura sunt obligate sa țină evidenta terenurilor cu vegetație forestieră situate în afară fondului forestier național. Evidenta se va întocmi conform modelului prezentat în anexa nr. 1 la prezentele norme tehnice silvice, pe baza datelor obținute de la oficiile județene de cadastru și organizarea teritoriului. În cazul în care pentru anumite zone nu exista evidente cadastrale sau acestea nu conțin date referitoare la vegetatia forestieră, evidenta acestor terenuri se va întocmi prin ocoalele silvice, pe baza informațiilor obținute de la personalul silvic de teren sau de la organele administrației publice locale.

Articolul 7

Vegetatia forestieră situata pe terenurile din afară fondului forestier național se va încadra în categorii functionale, în funcție de obiectivul sau de factorul de mediu pe care îl protejeaza. Se prevăd următoarele categorii functionale și simboluri cu care se înregistrează în evidenta menționată la art. 6:

- P.A. - vegetație forestieră cu funcție de protecție a apelor;

- P.S. - vegetație forestieră cu funcție de protecție a solului;

- P.C. - vegetație forestieră cu funcție de protecție împotriva factorilor climatici daunatori, precum și pentru protecția unor obiective de interes național;

- P.R. - vegetație forestieră pentru protecția rezervațiilor și a monumentelor naturii sau având rolul de conservare a unor ecosisteme de importanța științifică;

- F.R. - vegetație forestieră cu funcție de recreere;

- F.P. - vegetație forestieră cu funcție prioritara de producție.

Propunerile de încadrare a terenurilor cu vegetație forestieră pe categorii functionale se fac de către personalul tehnic din inspectoratele silvice teritoriale, iar aprobarea încadrării este de competența conducerii inspectoratului silvic teritorial. În cazul pasunilor împădurite pentru care sunt întocmite studii de transformare, încadrarea pe categorii functionale se face prin aceste studii.

Capitolul 3 Gospodărirea vegetatiei forestiere situate pe terenuri din afară fondului forestier național

Articolul 8

(1)

Proprietarii sau deținătorii de terenuri cu vegetație forestieră din afară fondului forestier național care au obligația, stabilită prin lege, de a asigura paza acesteia sunt răspunzători de taierea, ruperea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lastari, precum și de defrișarea ilegala a acestei vegetatii.

(2)

În cazul în care deținătorul terenului cu vegetație forestieră din afară fondului forestier național nu poate asigura paza acesteia și nici nu poate angaja un paznic competent să execute aceasta prestație, se poate adresa în scris ocolului silvic în a cărui raza teritorială se afla terenul, solicitând ca acesta să asigure paza prin personalul silvic de teren, pe bază de contract, contra cost.

Articolul 9

(1)

Proprietarii sau deținătorii terenurilor cu vegetație forestieră situate în afară fondului forestier național au obligația să le mențină în stare normală de sănătate și să execute la timp lucrările de igiena, precum și cele de prevenire și combatere a bolilor și dăunătorilor acestei vegetatii, stabilite de organele inspectoratului silvic teritorial, prin mijloace proprii sau prin unități specializate, contra cost.

(2)

Proprietarii sau deținătorii terenurilor cu vegetație forestieră situate în afară fondului forestier național vor semnala inspectoratului silvic teritorial sau ocolului silvic invecinat, imediat ce constata apariția de boli sau de daunatori, și vor executa lucrările de combatere, în condițiile prevăzute la alineatul precedent.

(3)

În activitatea de depistare, prevenire și combatere a bolilor și dăunătorilor vegetatiei forestiere inspectoratul silvic teritorial este obligat sa controleze starea de sănătate a vegetatiei forestiere și sa stabilească, în cazul depistarii unor factori patologici, măsurile de combatere necesare.

Articolul 10

(1)

Pe terenurile cu vegetație forestieră situate în afară fondului forestier național pasunatul este permis numai cu acordul proprietarilor sau al deținătorilor legali și numai în condițiile în care nu se produc fenomene de eroziune a solului.

(2)

Pasunatul pe terenurile cu vegetație forestieră proprietate publică, situate în afară fondului forestier național, este interzis în următoarele situații:

a) pe terenurile cu procese de eroziune și alunecări;

b) pe terenurile cu vegetație forestieră cu înălțime sub 3 m, în cazul pasunatului ovinelor, și sub 4 m, în cazul pasunatului bovinelor și cabalinelor;

c) pe versantii direcți ai lacurilor de acumulare care servesc la alimentarea cu apa a localităților;

d) pe terenurile cu nisipuri mobile sau cu soluri scheletice;

e) pe terenurile cu vegetație forestieră în curs de regenerare;

f) pe terenurile cu vegetație forestieră afectate de fenomenul de uscare intensa;

g) pe terenurile cu vegetație forestieră, constituite ca rezervații științifice sau situate în perimetrul parcurilor naționale constituite conform legii;

h) în plantațiile forestiere de pe terenurile degradate, inclusiv în cele de pe terenurile constituite în perimetre de ameliorare;

i) în vegetatia forestieră destinată ca zona de agrement și recreere pentru centrele urbane;

j) în parcurile dendrologice și în cele de agrement.

(3)

Se recomanda proprietarilor sau deținătorilor de terenuri cu vegetație forestieră proprietate privată sa nu practice pasunatul pe terenurile care le aparțin, ce se încadrează în categoriile prevăzute la alin. (2), în vederea evitării degradării factorilor de mediu.

Articolul 11

(1)

Taierea vegetatiei forestiere de pe terenurile situate în afară fondului forestier național se va face la cererea proprietarilor sau a deținătorilor legali, numai după marcarea prealabilă a acestora de către organele silvice abilitate prin delegația emisă o dată cu predarea ciocanului de marcat, cu respectarea următoarelor condiții:

a) taierea vegetatiei forestiere cu funcții de protecție va fi admisă numai în cazurile în care vegetatia nu își mai exercita funcția de protecție stabilită de organele de specialitate din inspectoratele silvice teritoriale;

b) taierea vegetatiei forestiere de pe pășunile împădurite, care sunt prevăzute a fi transformate, se face cu respectarea varstelor de tăiere prevăzute în anexa nr. 2 la prezentele norme tehnice silvice;

c) taierea vegetatiei forestiere cu funcții de protecție se va face cu condiția ca aceasta să fie urmată de regenerarea naturala sau artificiala;

d) taierile pentru transformarea pasunilor împădurite se vor face potrivit reglementărilor prevăzute la art. 13-18;

e) perdelele forestiere de protecție și aliniamentele de arbori, cu stare de vegetație lanceda sau cu fenomene de uscare anormala, se vor putea tăia pe porțiuni cu lungime de maximum 100 m, urmând ca porțiunea alăturată să fie taiata după regenerarea cu reusita definitivă a celei anterioare;

f) vegetatia forestieră din parcurile situate în intravilanul localităților și din cele dendrologice se va putea tăia numai la vârsta exploatabilitatii fiziologice, când se constata fenomenul de uscare;

g) taierea se face cu respectarea instrucțiunilor tehnice privind termenele, modalitățile și epocile de recoltare, scoaterea și transportul materialului lemnos, emise de autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura;

h) taierile se vor face în regim codru sau crang, după caz, în funcție de vârsta vegetatiei, de speciile principale și de modul lor de regenerare, de proveniență speciilor (samanta sau lastari), de funcția de protecție pe care o îndeplinește etc.;

i) vegetatia forestieră de pe terenuri degradate, a carei stare s-a deteriorat și nu își mai exercita funcția de protecție, se va putea tăia pe parchete mici - sub 2 ha sau în benzi amplasate pe curba de nivel; taierea, urmată în mod obligatoriu de regenerare naturala sau de impadurire prin plantații, după caz, se stabilește de inspectoratele silvice teritoriale;

j) marcarea arborilor de către organele silvice se face contra cost, la cererea scrisă a proprietarilor sau a deținătorilor terenurilor respective.

(2)

Taierea jnepenisurilor din zona alpina este interzisă.

Articolul 12

Proprietarii sau deținătorii de terenuri cu vegetație forestieră sunt obligați să execute taierile de îngrijire specifice pentru menținerea unei stări fitosanitare corespunzătoare. În mod deosebit se vor executa taierile de igiena, extragandu-se arborii atacati de boli sau daunatori și în curs de uscare sau uscati. Extragerea acestora se va face după marcarea lor prealabilă de către organele silvice teritoriale.

Capitolul 4 Transformarea pasunilor împădurite

Articolul 13

Transformarea pasunilor împădurite se face pe baza studiilor de transformare, întocmite de unități specializate, abilitate de autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura, potrivit legii.

Articolul 14

(1)

Studiile de transformare a pasunilor împădurite se executa pe baza comenzilor date de proprietarii sau de deținătorii pasunilor împădurite și a contractelor încheiate între părți. Conținutul studiilor de transformare este prezentat în anexa nr. 3 la prezentele norme tehnice silvice.

(2)

Studiile de transformare a pasunilor împădurite sunt aplicabile pe o durată de maximum 10 ani.

Articolul 15

(1)

Se vor întocmi studii de transformare a pasunilor împădurite numai pentru acele trupuri de pășuni în care exista arboreturi care nu îndeplinesc funcții speciale de protecție, în următoarele condiții:

a) arboreturile de pe terenuri cu panta medie de la 0 la 15 grade se pot tăia ras, dacă au cel puțin vârsta exploatabilitatii, lasandu-se arbori izolati cu coroana dezvoltata pentru a servi ca umbrare în timpul insolatiei puternice, precum și benzi de protecție a malurilor pe lângă paraie;

b) arboreturile de pe terenuri cu panta medie de 15 la 30 de grade se pot rari până la o consistenta cuprinsă între 0,2-0,4, în funcție de panta terenului (0,2 la pante apropiate de 15 grade și 0,4 la pante apropiate de 30 de grade), dacă acestea au cel puțin vârsta exploatabilitatii; reducerea consistentei va fi variabila, ținându-se seama de condițiile de sol, de starea arboretului și de posibilitățile de instalare a vegetatiei ierboase pentru pasunat;

c) arboreturile de pe terenurile cu panta de peste 30 de grade nu se defriseaza și nu se raresc; acestea vor fi parcurse cu lucrări de conservare care se executa conform Normelor tehnice pentru alegerea și aplicarea tratamentelor.

De asemenea, sunt supuse regimului de protecție și deci nu vor fi transformate în pășuni arboreturile situate pe versantii direcți ai lacurilor de acumulare, indiferent de panta terenului, pe o distanta de maximum 500 m de la limita acumularii;

d) pentru arboreturile care nu ajung la vârsta exploatabilitatii în deceniul următor și au consistenta plină (peste 0,8) se vor prevedea tăieri de îngrijire, în funcție de stadiul de dezvoltare a acestora.

(2)

Vegetatia forestieră tanara, instalata ca urmare a neexecutării lucrărilor de îngrijire și de întreținere a pasunilor, formată din lastarisuri, semintis, având stadiul de dezvoltare nuelis - prajinis, respectiv cu diametrul mediu de maximum 10 cm, va fi propusă pentru curatare, cu respectarea condițiilor de panta și consistenta, prevăzute la alin. (1) lit. a)-c).

Articolul 16

Varstele exploatabilitatii la care arboreturile de pe pășunile împădurite pot fi exploatate sunt prevăzute în anexa nr. 2, la rubrica "Codru", diminuate cu 10 ani.

Articolul 17

Studiile de transformare a pasunilor împădurite se avizează de Comisia tehnico-economică pentru silvicultura din cadrul Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, la cererea unității specializate care a întocmit studiul.

Articolul 18

Marcarea arborilor de pe pășunile împădurite și întocmirea actelor de punere în valoare a vegetatiei forestiere pentru transformarea pasunilor împădurite se fac de către organele silvice teritoriale, contra cost, la cererea proprietarilor sau a deținătorilor legali ai pasunilor împădurite.

Capitolul 5 Dispoziții finale

Articolul 19

Defrișarea vegetatiei forestiere de pe terenurile situate în afară fondului forestier național este interzisă în următoarele situații:

a) în zonele în care vegetatia forestieră îndeplinește funcțiile speciale de protecție prevăzute la art. 7;

b) pe terenurile cu inclinare mai mare de 30 de grade;

c) înainte de atingerea vârstei exploatabilitatii prevăzute în anexa nr. 2.

Articolul 20

(1)

Valorificarea materialului lemnos de pe terenurile cu vegetație forestieră din afară fondului forestier național se face de către deținătorii acestora.

(2)

Transportul materialului lemnos rezultat în urma taierilor vegetatiei forestiere de pe terenurile situate în afară fondului forestier național se face cu respectarea prevederilor Instrucțiunilor cu privire la circulația și controlul circulației materialelor lemnoase și al instalațiilor de transformat lemn rotund, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 735/1998.

Articolul 21

(1)

Inspectoratele silvice teritoriale sunt obligate sa controleze modul de gospodărire a vegetatiei forestiere de pe terenurile situate în afară fondului forestier național și sa încheie procese-verbale de constatare în care să consemneze și măsurile ce trebuie luate de către proprietari sau deținători pentru respectarea reglementărilor de gospodărire în vigoare.

(2)

Controalele se vor organiza de inspectoratele silvice teritoriale, cu atragerea, după caz, și a personalului tehnic al ocolului silvic, de doua ori pe an, la începutul și la sfârșitul sezonului de vegetație, precum și ori de câte ori sunt primite sesizări ca se comit fapte ce contravin prevederilor Codului silvic.

(3)

La executarea controlului va participa și proprietarul sau delegatul persoanei juridice deținătoare, care va fi anuntat în prealabil în privinta datei controlului. În lipsa acestora, organele silvice vor putea solicita participarea unui delegat al consiliului local.

Articolul 22

Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentele norme tehnice silvice.

Anexa 1 la normele tehnice silvice

---------------------------

Inspectoratul silvic teritorial .................

Județul .........................................

Comuna ..........................................

EVIDENTA

terenurilor cu vegetație forestieră situate în afară fondului forestier național

Nr. crt.

Categoria de vegetație

Amplasamentul (satul, denumirea locului, km etc.)

Proprietarul sau deținătorul (numele persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice)2)

Funcția de protecție3)

Suprafața (ha/ari)4)

Lungimea (km/hm)

Observații sau precizări

Simbol1)

Categoria de vegetație forestieră1) și, eventual, denumirea

0

1

2

3

4

5

6

7

8

Unitatea de producție .........................

(numărul și denumirea)

TOTAL:

NOTĂ:

1) Se vor înscrie trupurile cu vegetație forestieră, eventual cu denumirea acestora, precum și simbolul, astfel: A - pasune impadurita; B - perdea forestieră de protecție a terenurilor agricole; C - palcurile de arbori de pe pajiști; D - plantație forestieră pe terenuri degradate; E - plantație pentru protecția lucrărilor hidrotehnice sau a lucrărilor de îmbunătățiri funciare; F - perdea forestieră de protecție a căilor de comunicație; G - aliniamente de arbori de-a lungul drumurilor (km); H - zone verzi din jurul localităților; I - parcuri din intravilan, cu specii forestiere exotice; J - jnepenisuri din zona alpina; K - parcuri dendrologice care nu fac parte din fondul forestier național; L - zona de protecție a obiectivelor de interes național.

2) În cazul vegetatiei forestiere de pe pajiști (fanete sau pășuni), atunci când într-un bazin sau într-o zona sunt mai mulți proprietari persoane fizice se va înscrie în evidenta: "Proprietari din ....." (localitate, catun).

3) Se va înscrie simbolul categoriei functionale, potrivit precizărilor cuprinse la art. 7 din normele tehnice silvice.

4) Suprafața se înscrie la toate categoriile de vegetație, cu excepția aliniamentelor la care în coloana 7 se va înscrie lungimea în kilometri, cu o zecimala.

Anexa 2 la normele tehnice silvice

---------------------------

VARSTELE DE TĂIERE

pentru vegetatia forestieră de pe terenurile situate în afară fondului forestier național - pășuni împădurite

- vârsta în ani -

Nr. crt.

Specia principală

Codru

Crâng

Maxim

Minim

Maxim

Minim

0

1

2

3

4

5

1.

Molid

80

65

-

-

2.

Brad

100

80

-

-

3.

Pin

70

60

-

-

4.

Fag - din sămânță

100

80

35

25

5.

Fag - din lăstari

80

70

30

20

6.

Mesteacăn

50

40

-

-

7.

Gorun - din sămânță

100

80

35

25

8.

Gorun - din lăstari

80

60

30

20

9.

Carpen

60

40

35

20

10.

Stejar pedunculat - din sămânță

100

80

35

25

11.

Stejar pedunculat - din lăstari

80

60

30

20

12.

Gârniță

90

70

35

25

13.

Cer

80

65

30

20

14.

Tei

80

50

30

20

15.

Salcâm

-

-

30

15

16.

Plop indigen

-

-

30

20

17.

Salcie - din reniș

-

-

35

20

18.

Salcie - din sulinari

-

-

20

10

19.

Anin

-

-

40

20

20.

Plop euramerican

25

15

-

-

NOTĂ:

Varstele maxime se au în vedere la arboreturile viguroase cu o productivitate superioară, iar cele minime la arboreturile cu stare de vegetație lanceda și cu productivitate inferioară.

Pentru vegetatia forestieră care îndeplinește o funcție prioritara de producție varstele prevăzute la rubrica "Codru" se diminuează cu 10 ani.

Anexa 3 la normele tehnice silvice

--------------------------

CONȚINUTUL

studiilor de transformare a pasunilor împădurite

1. Situația teritorial-administrativă

- Denumirea deținătorului legal și sediul acestuia

- Amplasarea teritorială a trupurilor de pasune: comuna, ocol silvic, bazin hidrografic, vecinătăți, limite, hotare

- Documentele care atesta dreptul de proprietate sau de deținere legală; istoricul proprietății

2. Organizarea teritoriului

- Denumirea trupurilor care fac obiectul studiului

- Constituirea și materializarea parcelarului și a subparcelarului (borne, materializarea limitelor trupului, ale parcelelor și subparcelelor)

3. Caracteristici geografice și climatice

- Indicarea zonei geografice și caracteristica reliefului

- Caracteristici geologice și petrografice

- Altitudine, expoziție, panta

- Rețeaua hidrologica

- Date climatice

- Caracteristici pedologice

- Date fitoclimatice

4. Descrierea stațiunii și a vegetatiei forestiere (descrierea parcelara)

A. Date generale: parcela și subparcela, suprafața, categoria funcțională

B. Descrierea stațiunii: forma de relief, configurația terenului, expoziție, inclinare, altitudine, tip genetic de sol, tip de flora, tip de stațiune, date caracteristice pentru stațiune (eroziune, grohotis, stancarii etc.) și alte caracteristici ecopedologice care prezintă importanța pentru vegetatia forestieră ce se menține sau pentru crearea pasunii

C. Descrierea vegetatiei: specia - elementul de arboret, proveniență, vârsta, proporția elementelor, clasa de producție, creșterea, volumul la hectar și pe subparcela; pe total se redau vârsta medie, consistenta, volumul total, distanta până la drumul auto, caracteristicile speciale

D. Stabilirea categoriei functionale

E. Propuneri: vârsta exploatabilitatii, lucrări propuse în raport cu panta terenului și cu starea arboretului

5. Planul decenal al taierilor de transformare și al lucrărilor de conservare sau de îngrijire a arboreturilor

Acesta va cuprinde: numărul parcelei și indicativul subparcelei; suprafața; principalele date care justifica lucrarea propusă (proporția speciilor, vârsta medie actuala, vârsta exploatabilitatii, consistenta, clasa de producție medie, panta medie); volumul actual; lucrările propuse (tăiere rasa; tăiere de reducere a consistentei la 0, ...; tăieri de conservare; rarituri; tăieri de igiena; curatarea pasunii de maracini și de lastari, pe terenurile cu panta de până la 30 de grade); volumul de extras în deceniul următor.

6. Memoriu justificativ

7. Harta pasunii împădurite

a) Harta pasunii împădurite în situația actuala

b) Harta pasunii împădurite cu lucrări propuse 'bd

Precizări suplimentare

a) La întocmirea studiului se vor folosi hartile existente la oficiile de cadastru și organizarea teritoriului sau cele din arhiva Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice.

În lipsa acestora se vor face ridicari în plan cu aparate tahimetrice pentru trupuri cu suprafața de peste 500 ha sau cu busola topografica la trupuri cu suprafața sub 500 ha. Limitele interioare ale parcelelor sau ale subparcelelor se vor ridica în plan cu busola topografica.

b) Mărimea parcelelor va fi determinata de existenta elementelor de relief - culmi, paraie, drumuri permanente etc.

c) Criteriile de constituire a subparcelelor sunt următoarele:

- inclinarea terenului între limitele 0-15 grade, 15-30 de grade și peste 30 de grade;

- consistenta arboretului, cu diferențe de minimum 3 zecimi;

- vârsta arboretului, cu diferențe de peste 10 ani la arboreturile echiene și peste 20 de ani la arboreturile relativ echiene sau relativ pluriene;

- proporția speciilor în cazurile în care una dintre speciile principale are o pondere mai mare sau mai mica cu doua zecimi pe o suprafața de minimum 5 ha;

- diferența de o clasa de productivitate.

d) Descrierea parcelara se face conform precizărilor cuprinse în normativele de amenajare a pădurilor.

e) Studiile de transformare se întocmesc în cinci exemplare pentru: beneficiar (proprietarul sau deținătorul legal al pasunii împădurite), ocolul silvic, direcția silvică, Regia Naționala a Pădurilor și arhiva unității care a întocmit studiul.

------------

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.