Decizia nr. 386/2013

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) și art. 7 din

Legea nr. 118/2007

privind organizarea și funcționarea activităților și practicilor de medicină complementară/alternativă, excepție ridicată de Doina Vivianne Ivanova în Dosarul nr. 64.173/3/2011 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 58D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă având în vedere că prin critica de neconstituționalitate se urmărește modificarea ipotezei normei juridice.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 64.173/3/2011, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) și art. 7 din

Legea nr. 118/2007

privind organizarea și funcționarea activităților și practicilor de medicină complementară/alternativă, excepție ridicată de Doina Vivianne Ivanova într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în răspundere delictuală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prin art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 118/2007

legiuitorul a favorizat anumite categorii profesionale, și anume medici, medici dentiști, farmaciști, psihologi și absolvenți de învățământ superior, de a beneficia de reconversie profesională, în timp ce persoanele cu studii medii, dar cu aptitudini de practicieni în domeniul terapiilor alternative și absolvente ale unor cursuri de formare profesională în domeniul medicinii complementare, și deținătoare a unor certificate de studii recunoscute la nivel național și european sunt discriminate prin excluderea acestora din rândul persoanelor ce pot practica terapii complementare.

Mai mult, autoarea excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile art. 7 din legea criticată sunt neconstituționale, deoarece pentru practicarea fitoterapiei și a medicinei tradiționale chineze nu sunt necesare studii superioare de medicină, ci doar cursuri de calificare pentru fiecare domeniu, având în vedere că medicina tradițională orientală cuprinde un spectru larg de practici.

Tribunalul București - Secția a V-a civilă consideră că dispozițiile art. 4 alin. (1) și art. 7 din

Legea nr. 118/2007

nu contravin textelor constituționale invocate, intrând în marja de apreciere a statului modalitatea de reglementare a cadrului legal în care pot fi exercitate activitățile și practicile de medicină complementară/alternativă.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că nu pot fi reținute ca întemeiate criticile privind neconstituționalitatea art. 4 alin. (1) și art. 7 din

Legea nr. 118/2007 , din conținutul normativ al dispozițiilor legale criticate rezultând faptul că acestea nu sunt reglementări de natură a încălca dreptul la muncă sau de a îngrădi exercitarea acestui drept fundamental, ci, dimpotrivă, sunt reglementări ce stabilesc categoriile profesionale care pot exercita, în mod liber, în condițiile legii, activitățile și practicile de medicină complementară/alternativă, în raport cu pregătirea profesională a acestora. De asemenea, mai arată că nu este posibilă practicarea unei profesii în afara cadrului legal și a normelor ce reglementează gradul de cunoștințe profesionale care îi dă sau nu dreptul de a o practica. Mai arată că susținerile autoarei excepției de neconstituționalitate referitoare la discriminare sunt nefondate atât timp cât sunt bazate pe argumente care nu fac diferențierea în funcție de nivelul de calificare profesională, pe care legiuitorul l-a considerat necesar pentru persoanele care doresc să exercite activități și practici de medicină complementară/alternativă. De asemenea, mai arată că sunt neîntemeiate și susținerile privind încălcarea art. 45 din Constituție, care garantează accesul liber al oricărei persoane la o activitate economică, liberă inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate nu contravin principiului egalității în drepturi, deoarece acestea se aplică uniform tuturor celor aflați în ipoteza normei juridice și nici nu îngrădesc dreptul la muncă și nici libertatea de alegere a profesiei sau a locului de muncă. Stabilirea unor condiții pentru exercitarea anumitor profesii nu reprezintă o discriminare, cu atât mai mult cu cât legiuitorul este competent să instituie cadrul juridic de desfășurare a anumitor activități și practici în domeniul medical. Astfel, pentru asigurarea calității serviciilor medicale, legiuitorul are obligația de a reglementa controlul exercitării profesiilor medicale, ceea ce constituie o modalitate de garantare a dreptului fundamental la ocrotirea sănătății prevăzut de Legea fundamentală.

Mai arată că dispozițiile legale criticate nu vin în contradicție sub niciun aspect cu normele constituționale care garantează exercitarea liberei inițiative și accesul persoanei la o activitate economică "în condițiile legii".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 4 alin. (1) și art. 7 din

Legea nr. 118/2007

privind organizarea și funcționarea activităților și practicilor de medicină complementară/alternativă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 8 mai 2007, care au următorul cuprins:

- Art. 4: "(1) Activitățile și practicile de medicină complementară/alternativă pot fi exercitate de următoarele categorii profesionale, în condițiile prevăzute de lege:

a) medici, medici dentiști și farmaciști;

b) psihologi;

c) absolvenți ai altor instituții de învățământ superior.";

- Art. 7: "Practicarea acupuncturii, a homeopatiei, a apiterapiei, a fitoterapiei, a chiropracticii și a osteopatiei, a medicinei tradiționale orientale este permisă numai medicilor, medicilor dentiști sau, după caz, farmaciștilor și este reglementată de Ministerul Sănătății Publice, prin norme."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii și art. 45 privind libertatea economică.

Examinând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea Constituțională reține următoarele:

1. În vederea asigurării calității serviciilor medicale, art. 34 alin. (3) din Constituție impune legiuitorului obligația de a reglementa controlul exercitării profesiilor medicale. Această obligație se concretizează prin necesitatea adoptării unui cadru legislativ corespunzător. În acest sens, a fost adoptată

Legea nr. 118/2007 , care are drept scop, astfel cum rezultă din art. 1, reglementarea cadrului legal pentru organizarea și exercitarea activităților și practicilor de medicină complementară/alternativă constând în prevenirea îmbolnăvirilor, promovarea sănătății, vindecarea bolilor prin terapii adjuvante în vederea optimizării din punct de vedere biopsihosocial și spiritual a ființei umane.

În vederea realizării acestui scop, ținând cont de valoarea ocrotită de legiuitor, respectiv sănătatea publică, legea stabilește în concret la art. 4 alin. (1) categoriile profesionale care pot exercita activitățile și practicile de medicină complementară/alternativă, în care sunt incluse persoane care au o pregătire corespunzătoare și cunoștințe temeinice în domeniul medical. Astfel, legiuitorul a urmărit protejarea pacienților față de persoanele care practică o profesie fără calificarea necesară în domeniul respectiv.

În consecință, Curtea constată că sănătatea publică este un obiectiv de interes social major, ceea ce a determinat reglementarea corespunzătoare a cadrului legal de exercitare a profesiei de practician al activităților de medicină complementară/alternativă, chiar dacă aceasta are un caracter liberal.

2. Cu privire la critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea principiului egalității în drepturi, Curtea reține că stabilirea unor condiții pentru exercitarea anumitor profesii nu reprezintă o discriminare, ci, din contră, legiuitorul este în măsură să instituie un anumit cadru juridic de organizare și desfășurare a anumitor activități în domeniul medical.

3. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dreptului la muncă prevăzut de Constituție, autoarea excepției de neconstituționalitate se limitează la invocarea încălcării acestuia, fără a preciza prin ce anume dispozițiile criticate înfrâng acest drept fundamental.

Curtea observă că, deși în cauza de față autorul excepției se limitează la a indica doar textul legal criticat și cel de referință, aceasta va analiza, potrivit

Deciziei nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, pe fond excepția ridicată având în vedere faptul că, în mod rezonabil, se poate determina critica de neconstituționalitate vizată de autorul excepției.

Însă, așa cum s-a reținut în mod constant în jurisprudența Curții Constituționale, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Astfel, prin

Decizia nr. 739 din 24 iunie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 29 iulie 2008, Curtea a reținut că, potrivit art. 41 alin. (1) din Constituție, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, semnificația acestui drept fiind aceea că orice persoană este liberă să aleagă locul de muncă pe care îl dorește, fără nicio discriminare, din momentul în care condițiile solicitate pentru respectiva profesie sunt îndeplinite. Prin urmare, textul constituțional amintit nu interzice stabilirea unor condiții în legătură cu exercitarea dreptului la muncă atât timp cât orice persoană care dorește să aleagă o profesie sau un loc de muncă este chemată să întrunească aceste condiții legale.

De asemenea, prin

Decizia nr. 937 din 7 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 25 august 2011, Curtea a reținut că libertatea alegerii profesiei, a meseriei și a locului de muncă nu înseamnă că orice persoană, oricând și în orice condiții, poate exercita profesia sau meseria pe care o dorește. Alegerea profesiei și a meseriei presupune, înainte de toate, pregătirea și calificarea corespunzătoare în vederea exercitării acestora, iar această libertate este condiționată de îndeplinirea unor criterii legale justificate de specificul profesiei, meseriei ori al locului de muncă.

Astfel, Curtea reține că dispozițiile legale criticate nu conțin reglementări de natură a încălca dreptul la muncă al persoanei și nu îngrădesc exercitarea acestui drept, ci stabilesc categoriile profesionale calificate pentru a exercita activitățile și practicile de medicină complementară/alternativă.

4. Cu privire la pretinsa limitare a accesului la o activitate economică, prevăzut de art. 45 din Constituție, Curtea reține că, potrivit acestei norme constituționale, atât accesul liber al persoanei la o activitate economică, cât și exercitarea acestuia se desfășoară "în condițiile legii", iar textele de lege criticate impun o asemenea cerință legală, în acest sens fiind Decizia Curții Constituționale nr. 929 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Doina Vivianne Ivanova în Dosarul nr. 64.173/3/2011 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și constată că dispozițiile art. 4 alin. (1) și art. 7 din

Legea nr. 118/2007

privind organizarea și funcționarea activităților și practicilor de medicină complementară/alternativă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 1 octombrie 2013.