Decizia nr. 374/2013
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 118 alin. (2), (4) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 195/2002 12 decembrie 2002 (prevederi anume) privind circulația pe drumurile publice
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 118 alin. (2), (4) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Alexandru Geamănă în Dosarul nr. 16.654/225/2012 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 185D/2013.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate prin pronunțarea unei decizii interpretative. În acest sens arată că viciul de neconstituționalitate a survenit ca urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 118 alin. (31) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 . Legiuitorul nu a intervenit pentru punerea de acord a textelor de lege ce fac obiectul prezentei excepții cu
Decizia Curții Constituționale nr. 500 din 15 mai 2012 . Astfel, potrivit normei generale, respectiv
art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , modificată prin
art. IX din Legea nr. 202/2010 , la momentul pronunțării deciziei anterior menționate, plângerea contravențională era suspensivă de executare până la soluționarea recursului. Or, din această perspectivă, norma specială cuprinsă în
art. 118 alin. (2) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
apare ca fiind trunchiată sub aspectul suspendării executării sancțiunilor complementare. La o primă vedere autorul pare să ridice o problemă de interpretare și aplicare a legii, însă cauza reală este diferența de tratament juridic ce rezultă din necorelarea soluțiilor legislative.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 14 martie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 16.654/225/2012, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 118 alin. (2), (4) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice.
Excepția a fost ridicată de Alexandru Geamănă într-o cauză ce are ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de
art. 100 alin. (3) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 .
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că textele de lege criticate sunt neconstituționale ca urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 . Aceasta deoarece, potrivit textelor de lege criticate, sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce este suspendată până la pronunțarea instanței de fond, iar nu până la soluționarea recursului.
În plus, autorul excepției arată că libertatea persoanei nu înseamnă doar dreptul de a nu fi arestat și deținut, ci și dreptul la liberă circulație. O lege nu poate, prin dispoziții neclare, echivoce sau insuficient de cuprinzătoare, să oblige la executarea aceleiași sancțiuni, fie chiar și contravenționale, de două ori. Din această perspectivă prevederile
art. 118 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
aduc atingere textelor constituționale și convenționale invocate în susținerea excepției.
Judecătoria Drobeta-Turnu Severin apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate instituind norme de procedură în acord cu dispozițiile art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, astfel cum a statuat și Curtea în jurisprudența sa, de exemplu prin
Decizia nr. 1.015 din 8 iulie 2010 . Textele de lege criticate nu aduc atingere prevederilor constituționale invocate atâta timp cât instanțele de judecată, în exercitarea rolului activ, respectă garanțiile unui proces echitabil și prezumția de nevinovăție a contravenienților.
Sunt invocate, de asemenea, considerentele de principiu care au stat la baza
Deciziei Curții Constituționale nr. 254 din 20 martie 2012 .
Cât privește
art. 118 alin. (4) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , opinia instanței este în sensul că textele de lege criticate vizează etapa administrativă ulterioară soluționării fondului cauzei de către prima instanță și raporturile cu serviciul poliției rutiere corespunzătoare acestei etape.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens
deciziile Curții Constituționale nr. 254 din 20 martie 2012
și nr. 1.315 din 4 octombrie 2011.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece aspectele învederate de autorul excepției țin de interpretarea și aplicarea legii, fiind de competența instanțelor judecătorești, iar eventuala omisiune de reglementare intră în sarcina legiuitorului, excedând competenței Curții Constituționale, astfel cum rezultă din
art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl formează dispozițiile
art. 118 alin. (2), (4) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, având următorul conținut:
- Art. 118 alin. (2), (4) și (5): "(2) Plângerea suspendă executarea amenzilor și a sancțiunilor contravenționale complementare de la data înregistrării acesteia până la data pronunțării hotărârii judecătorești. [...]
(4) În termen de 15 zile de la data pronunțării hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, contravenientul este obligat să se prezinte la serviciul poliției rutiere care îl are în evidență pentru a preda permisul de conducere.
(5) Neprezentarea contravenientului în termenul prevăzut la alin. (4), în mod nejustificat, atrage majorarea cu 30 de zile a duratei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce."
Autorul excepției apreciază că textele de lege criticate aduc atingere prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) referitor la caracterul statului român, art. 15 referitor la universalitate, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, dispozițiilor art. 5 paragraful 1 referitor la dreptul la libertate și siguranță din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și dispozițiilor art. 4 referitor la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori din Protocolul nr. 7 adițional la Convenție.
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:
I. 1. Prevederile
art. 118 alin. (2) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 57 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2007 privind modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007, aveau următorul conținut:
Articolul 118
: "(2) Plângerea suspendă executarea amenzilor și a sancțiunilor contravenționale complementare de la data înregistrării acesteia până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești. [...]
(4) În termen de 15 zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, contravenientul este obligat să se prezinte la serviciul poliției rutiere care îl are în evidență pentru a preda permisul de conducere."
2. Prin
art. X pct. 1, 2 și 3 din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, a fost introdus alin. (3^1) la
art. 118 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
și modificate alin. (2) și (4) ale art. 118, în scopul corelării cu alin. (3^1). Astfel, alin. (2), (3^1) și (4) ale
art. 118 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
aveau următorul cuprins: "(2) Plângerea suspendă executarea amenzilor și a sancțiunilor contravenționale complementare de la data înregistrării acesteia până la data pronunțării hotărârii judecătorești.
(3^1) Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluționează plângerea este definitivă și irevocabilă.
(4) În termen de 15 zile de la data pronunțării hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, contravenientul este obligat să se prezinte la serviciul poliției rutiere care îl are în evidență pentru a preda permisul de conducere."
3. Prin
Decizia nr. 500 din 15 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012, Curtea a admis excepția și a constatat că dispozițiile
art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice sunt neconstituționale.
Curtea observă că efectul imediat al
Deciziei nr. 500 din 15 mai 2012 , după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, a constat în posibilitatea exercitării căîi de atac a recursului împotriva hotărârii pronunțate de judecătorie de către conducătorii auto sancționați contravențional în temeiul prevederilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 . Aceasta deoarece, potrivit
art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , "Prevederile prezentei ordonanțe de urgență referitoare la contravenții se completează cu cele ale
Ordonanței Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare, dacă prin prezenta ordonanță de urgență nu se dispune altfel."
Recursul se întemeia pe prevederile
art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , cu modificările aduse la acel moment prin
art. IX din Legea nr. 202/2010 , având următorul conținut: "(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susținute și oral în fața instanței. Recursul suspendă executarea hotărârii."
Astfel, în situația în care plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ar fi fost respinsă, declararea recursului ar fi avut ca efect suspendarea executării hotărârii, respectiv suspendarea executării amenzii și a sancțiunilor contravenționale complementare, până la soluționarea acestei căi de atac.
4. Curtea constată însă că legiuitorul nu a corelat prevederile
art. 118 alin. (2) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
cu acelea ale
art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , aplicabile ca efect al deciziei de admitere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 .
Or, lipsa intervenției legiuitorului nu poate restrânge efectele deciziei Curții Constituționale, așa cum s-a reținut, de principiu, și prin
Decizia nr. 206 din 29 aprilie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 13 iunie 2013.
Prin urmare, Curtea reține că, în cauzele ce sunt soluționate potrivit prevederilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002
și dispozițiilor din
Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , înainte de modificarea acestora prin
pentru punerea în aplicare a
privind Codul de procedură civilă, care se completau cu prevederile Codului de procedură civilă din 1865, sintagma "hotărâre judecătorească" cuprinsă în
art. 118 alin. (2) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
se referă la hotărârea judecătorească pronunțată în recurs.
II. Curtea constată că în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate s-au aplicat
art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
și
art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , astfel cum acesta a fost modificat prin
art. IX din Legea nr. 202/2010
care, în ultima teză, prevedea că "recursul suspendă executarea hotărârii".
Așa fiind, excepția de neconstituționalitate ce are ca obiect prevederile
art. 118 alin. (2), (4) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
este motivată pornind de la o premisă greșită, și anume încălcarea drepturilor constituționale și convenționale invocate prin aceea că declararea recursului nu ar avea ca efect suspendarea executării amenzii și a sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce. Or, prin perspectiva considerentelor anterior expuse, Curtea observă că susținerile autorului excepției sunt lipsite de temei, urmând a fi respinse.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alexandru Geamănă în Dosarul nr. 16.654/225/2012 al Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin și constată că dispozițiile
art. 118 alin. (2), (4) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 24 septembrie 2013.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.