Decizia nr. 431/2013

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 lit. b) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Coca Marina Crețu (Ranga) în Dosarul nr. 11.530/2/2010* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 445D/2013.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, consilierul juridic Mihai Ionescu, cu delegație depusă la dosar. Lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar de autorul excepției, prin care solicită admiterea criticii de neconstituționalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă, și în subsidiar, ca neîntemeiată. Astfel, precizează că excepția de neconstituționalitate se axează pe dezvoltarea unor pretinse contradicții între

art. 2 lit. b) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

și celelalte norme cuprinse în același articol al ordonanței de urgență menționate, aspect care excedează controlului de constituționalitate. În sensul caracterului neîntemeiat al excepției susține că prevederile de lege criticate reprezintă o opțiune a legiuitorului justificată de importanța contribuției la desfășurarea activității organelor Securității statului, constând în punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu deținut.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care precizează că prevederile de lege criticate sunt redactate cu suficientă claritate, astfel încât instanța judecătorească, chemată a soluționa acțiunea în constatare, poate aprecia, în concret, cu privire la stabilirea calității de colaborator al Securității, în cazul persoanei verificate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 11.530/2/2010*), Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 lit. b) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Excepția a fost ridicată de Coca Marina Crețu (Ranga) într-o cauză având ca obiect o acțiune în constatarea calității de colaborator al Securității, întemeiată pe

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că, prin ignorarea adevăratei intenții a legiuitorului, se ajunge la o "interpretare cazuală" realizată de instanța judecătorească, astfel încât, punând semnul egalității între angajamentul de colaborare și desfășurarea de activități prin care s-au suprimat ori îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, scopul actului normativ este deturnat.

Totodată, arată că prevederile de lege criticate nu sunt clare, creând premisele unei forme de răspundere morală și juridică pentru simpla legătură cu serviciile de informații, fără vinovăție și fără a exista o faptă de încălcare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

De asemenea, contrar dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare, prevederile

art. 2 lit. b) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

permit instanței judecătorești ca, soluționând acțiunea în constatare, în absența altor probe legale, pertinente și concludente, să se pronunțe exclusiv pe baza copiilor certificate ale documentelor din arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Astfel, persoana verificată, în cazul în care se află în imposibilitatea obiectivă de a propune alte probe în apărarea sa, nu are beneficiul unei proceduri contradictorii.

În fine, susține că prevederile de lege criticate dau naștere la contradicții în raport cu celelalte norme cuprinse în

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 .

În susținerea criticii de neconstituționalitate sunt invocate

deciziile Curții Constituționale nr. 51 din 31 ianuarie 2008

și nr. 672 din 26 iunie 2012.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că, în speță, nu este vorba de o neclaritate a normelor criticate, soluția legislativă fiind justificată pentru constatarea calității de colaborator al Securității. Punerea benevolă la dispoziția Securității a unui spațiu deținut de o persoană este considerată de legiuitor ca o înlesnire a culegerii de informații. Față de invocarea dispozițiilor art. 23 alin. (11) din Constituție, instanța judecătorească consideră că această critică de neconstituționalitate nu poate fi susținută în cazul unor prevederi străine de materia penală. Totodată, criticile formulate de autorul excepției prin prisma unor contradicții între diferite prevederi de lege nu reprezintă, în sine, o problemă de constituționalitate. Invocă

deciziile Curții Constituționale nr. 953 din 12 iulie 2011 , nr. 530 din 9 aprilie 2009, nr. 815 din 19 mai 2009 și nr. 1.502 din 10 noiembrie 2009.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care apreciază că, departe de a fi o reglementare penală,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

are ca scop cunoașterea istoriei recente, cunoaștere ce constituie o prioritate pentru societatea românească, motiv pentru care administrarea și valorificarea istorică a arhivelor fostei Securități, precum și a documentelor cu privire la reprimarea de către Securitate a acțiunilor în favoarea democrației sunt necesare într-o Românie europeană.

Arată, totodată, că procedura instituită prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

răspunde, în ansamblul său, cerințelor constituționale, dar și celor din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, revenind instanței de judecată rolul de a aprecia cu privire la existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, în cadrul unei proceduri judiciare care respectă, atât în faza instanței de fond, cât și în cea a căii de atac, garanțiile necesare desfășurării unui proces echitabil, precum și respectarea prezumției de nevinovăție.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece, în esență, critica de neconstituționalitate vizează o problemă de legiferare. Arată că, așa este precizat și în Raportul de activitate al instituției Avocatul Poporului pe anul 2012, prevederile

art. 2 lit. a) și b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

nu respectă exigențele de accesibilitate și predictibilitate, stabilind în mod generic și echivoc elementele care definesc calitatea de lucrător sau colaborator al Securității. De aceea, este necesară modificarea și completarea prevederilor de lege menționate, în sensul reglementării unor criterii pentru identificarea acelor activități prin care au fost suprimate sau îngrădite drepturile și libertățile fundamentale ale omului, de natură să permită delimitarea abuzurilor organelor Securității de simplele operațiuni care confirmă apartenența la activitățile serviciilor Securității, și în funcție de care să se constate calitatea de lucrător sau colaborator al Securității.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de autorul excepției, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 2 lit. b) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 293/2008

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008, având următorul cuprins: "În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație: (...) Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor;".

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, democratic și social, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, art. 23 alin. (11) privind prezumția de nevinovăție și art. 24 privind dreptul la apărare.

Sunt invocate, de asemenea, dispozițiile art. 7 privind principiul legalității pedepsei și incriminării, art. 14 - Interzicerea discriminării și art. 17 - Interzicerea abuzului de drept, dispoziții cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

urmărește deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor cu privire la care s-a constatat calitatea de lucrători sau colaboratori ai Securității, fără să promoveze răspunderea juridică și politică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010, și

Decizia nr. 759 din 7 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 30 august 2011).

Totodată, Curtea constată că, urmărind să înlăture orice echivoc de natură să genereze interpretări speculative, susceptibile de a aduce atingere demnității persoanei, legiuitorul a înțeles să dedice articolul 2 din ordonanța de urgență definirii termenilor cu care aceasta operează (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 1.085 din 18 decembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 31 ianuarie 2013).

Astfel, prevederile de lege criticate stabilesc elementele pe baza cărora instanța judecătorească poate constata calitatea de colaborator al Securității în cazul persoanei care a pus voluntar la dispoziția Securității locuința sau alt spațiu deținut, precum și în cazul celor care aveau calitatea de rezidenți ai Securității. Includerea acestor categorii de persoane în categoria colaboratorilor Securității dă expresie opțiunii legiuitorului, justificate prin interesul general pe care, în actualul context istoric, societatea românească îl manifestă față de consemnarea publică a celor care au fost lucrători sau colaboratori ai Securității.

În aceste condiții, Curtea constată că definirea noțiunii de colaborator al Securității nu induce automat ideea prezumției de nevinovăție, o asemenea calitate urmând a fi constatată prin hotărâre judecătorească, în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege.

Așadar, într-o acțiune în constatare a calității de colaborator al Securității, promovată de Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, pârâtul nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței judecătorești obligația de a administra tot probatoriul pe baza căruia să pronunțe soluția. Fără îndoială, constatarea calității de colaborator al Securității trebuie să fie rezultatul unei analize minuțioase din partea instanței asupra întregului material probator al cauzei.

În același timp, Curtea constată că, în condițiile în care acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității este introdusă la o instanță judecătorească, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, prevederile de lege criticate nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, părțile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanțiile prevăzute de legea procesuală civilă pentru a-și susține poziția asupra problemelor de fapt și de drept.

De asemenea, Curtea constată că, astfel cum sunt formulate, prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabile tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

În final, Curtea constată că invocarea pretinsei contrarietăți între normele cuprinse în

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

nu are relevanță în ceea ce privește asigurarea controlului de constituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Coca Marina Crețu (Ranga) în Dosarul nr. 11.530/2/2010*) al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile

art. 2 lit. b) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 octombrie 2013.