Convenția din 19 octombrie 1972

Articolul 1

1. Cetățenii fiecărei părți contractante se bucura pe teritoriul celeilalte părți contractante în ceea ce privește drepturile lor personale și patrimoniale, de aceeași ocrotire juridică ca și cetățenii proprii.

2. Cetățenii fiecărei părți contractante au dreptul să se adreseze liber și nestînjenit instanțelor judecătorești și altor instituții ale celeilalte părți contractante în competența cărora intra cauzele civile și penale, denumite în cele ce urmează instituții judiciare, pot să-și susțină interesele în fața acestora, să facă cereri și sa introducă acțiuni în aceleași condiții ca și cetățenii proprii.

3. Dispozițiile prezentei convenții referitoare la cetățenii fiecărei părți contractante se aplică, în mod corespunzător, și persoanelor juridice înființate în conformitate cu legile părții contractante pe teritoriul căreia își au sediul.

Articolul 2

Cetățenilor fiecărei părți contractante, reclamanți sau intervenienți, nu li se va putea impune nici cauțiune, nici depozit, oricare le-ar fi denumirea, pentru motivul ca sînt străini sau ca au domiciliul sau reședința pe teritoriul celeilalte părți contractante.

Articolul 3

În îndeplinirea prevederilor prezentei convenții și în măsura în care aceasta nu prevede altfel, instituțiile judiciare ale celor două părți contractante comunică între ele prin intermediul ministerelor de justiție.

Articolul 4

1. Cererile pentru acordarea asistenței juridice, precum și actele anexate la acestea, vor fi redactate în limba părții solicitante și vor fi însoțite de o traducere. Cererile trebuie să poarte ștampila oficială.

2. Traducerea va fi certificată de către un traducător oficial al autorității de la care emana actul sau de către misiunea diplomatică sau de oficiul consular al uneia dintre părțile contractante.

Articolul 5

Ministerele de justiție și procuraturile generale ale părților contractante își vor comunică reciproc, la cerere, informații cu privire la dispozițiile legale care sînt sau au fost în vigoare în statul lor în materia dreptului civil, penal, procesual penal și civil.

Articolul 6

Asistența juridică poate fi refuzată dacă partea contractantă solicitată considera ca prin satisfacerea cererii s-ar aduce atingere principiilor fundamentale ale legislației sale, suveranității, securității sau ordinii sale publice.

Articolul 7

1. Cetățenii unei părți contractante beneficiază, în fața instituțiilor judiciare de pe teritoriul celeilalte părți contractante, de asistența judiciară gratuita, de scutiri și reduceri de taxe de timbru, care se acordă cetățenilor acesteia în legătură cu situația lor materială, în aceeași măsura și în aceleași condiții.

2. Înlesnirile prevăzute la paragraful 1, acordate unei părți într-o acțiune intentată la o instituție judiciară a uneia dintre părțile contractante, se extind și la îndeplinirea comisiilor rogatorii și la inminarea de acte în aceeași cauza, efectuate pe teritoriul celeilalte părți contractante.

Articolul 8

1. Adeverinta cu privire la situația materială, necesară pentru obținerea înlesnirilor prevăzute de articolul 7, va fi eliberata de autoritatea competentă a părții contractante pe teritoriul căreia își are domiciliul sau reședința persoana care a făcut cererea.

2. Dacă petiționarul are domiciliul sau reședința pe teritoriul unui stat terț, este suficienta adeverinta eliberata de misiunea diplomatică sau de oficiul consular al părții contractante al carei cetățean este petiționarul, competente la locul unde acesta își are domiciliul sau reședința.

Articolul 9

Instituția judiciară căreia i s-a adresat cererea pentru acordarea asistenței judiciare gratuite și a înlesnirilor prevăzute la articolul 7 hotărăște în coinformitate cu legile statului sau, putind cere, la nevoie, date suplimentare.

Articolul 10

1. Dacă un cetățean al unei părți contractante, avînd domiciliul sau reședința pe teritoriul acesteia, dorește sa beneficieze în fața unei instituții judiciare a celeilalte părți contractante de înlesnirile prevăzute la articolul 7, el poate face cererea, în acest sens, la instituția judiciară competența de la domiciliul sau reședința sa, potrivit legilor statului sau.

De traducerea cererii, a adeverintei prevăzute la articolul 8 și a eventualelor anexe trebuie să se îngrijească instituția judiciară căreia i s-a prezentat cererea de către petitionar.

2. Instituția judiciară care, potrivit paragrafului 1, a primit cererea, o va trimite, împreună cu adeverinta prevăzută de articolul 8 și eventualele anexe, instituției judiciare competente a celeilalte părți contractante.

Articolul 11

Părțile contractante, sub rezerva dispozițiilor referitoare la extrădare, vor efectua transmiteri de acte și comisii rogatorii în materia dreptului civil și penal prin intermediul ministerelor de justiție.

Dispozițiile alineatului precedent nu exclud posibilitatea pentru părțile contractante de a inmina direct, prin misiunile diplomatice sau oficiile lor consulare, toate actele judiciare sau extrajudiciare destinate cetățenilor lor, dacă aceștia accepta primirea.

Articolul 12

Cererea pentru inminari de acte sau pentru efectuarea de comisii rogatorii va cuprinde următoarele date:

a) obiectul cererii;

b) numele și prenumele părților, calitatea, ocupația, domiciliul sau reședința lor, iar pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor;

c) numele, prenumele și adresa reprezentanților părților, dacă este cazul;

d) datele necesare cu privire la obiectul cererii, îndeosebi adresa destinatarului - la cererea de inminari de acte, iar la comisiile rogatorii - împrejurările în legătură cu care urmează să se facă o proba și, dacă este cazul, întrebările care trebuie puse martorilor;

e) în materie penală, calificarea infracțiunii comise.

Articolul 13

Instituția solicitată inmineaza actele în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare în statul ei și numai dacă aceste acte sînt însoțite de o traducere. În caz contrar, ea inmineaza actele destinatarului, dacă acesta este de acord să le primească.

Articolul 14

1. Dacă adresa persoanei care urmează să fie audiată sau căreia urmează sa i se inmineze un act nu este indicată precis sau dacă se constată că ea este inexactă, instituția solicitată va stabili, în măsura posibilității, adresa exactă.

2. Dacă instituția solicitată nu este competența sa îndeplinească cererea, ea o va transmite, din oficiu, instituției competente și va informa despre aceasta instituția solicitanta.

Articolul 15

Dovada de inminare a actelor se întocmește în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare pe teritoriul părții contractante solicitate.

Articolul 16

1. Instituția căreia i-a fost adresată o cerere de comisie rogatorie o va efectua folosind, atunci cînd este necesar aceleași mijloace de constringere ca și la efectuarea de comisii rogatorii cerute de instituțiile din statul sau.

2. La cererea instituției solicitante, instituția solicitată va incunostinta, în timp util, instituția solicitanta sau părțile, despre locul și data la care urmează să fie efectuată comisia rogatorie.

Articolul 17

În cazul în care cererea nu a putut fi satisfacuta se vor înapoia actele și se vor comunică motivele pentru care ea nu a fost îndeplinită sau pentru care îndeplinirea ei a fost refuzată.

Articolul 18

Cheltuielile ocazionate de îndeplinirea cererilor nu vor fi rambursate între părțile contractante, cu excepția celor pentru remunerarea experților și a altor cheltuieli pentru efectuarea expertizelor. Cuantumul și natura cheltuielilor care trebuie să fie rambursate vor fi comunicate instituției solicitante.

Articolul 19

Dacă o persoană, oricare ar fi cetățenia sa, primește pe teritoriul uneia dintre părțile contractante o citație pentru a se prezenta în fața autorităților judiciare ale celeilalte părți contractante ca martor sau expert și se prezintă în mod voluntar în fața acestor autorități ca urmare a citarii, ea nu poate fi urmărită, deținută sau privată de libertate pe teritoriul părții solicitante pentru infracțiunea ce face obiectul procesului în care a fost citata sau pentru o alta infracțiune săvîrșită înainte de plecarea sa de pe teritoriul părții solicitate și nici pentru depozitia facuta în acel proces.

Articolul 20

Imunitatea prevăzută la articolul precedent încetează dacă martorul sau expertul, avînd posibilitatea sa părăsească teritoriul părții solicitante în termen de 10 zile din ziua cînd autoritățile judiciare i-au făcut cunoscut ca prezenta lui nu mai este necesară, ar continua sa ramina pe acel teritoriu sau ar reveni după ce l-ar fi părăsit. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut părăsi teritoriul acestei părți din motive independente de voința sa.

Articolul 21

1. Fiecare parte contractantă se angajează sa recunoască și sa încuviințeze să se execute pe teritoriul sau următoarele hotărîri judecătorești pronunțate pe teritoriul celeilalte părți contractante:

a) hotărîrile definitive și executorii date în cauzele civile;

b) hotărîrile definitive și executorii date în cauzele penale privind repararea pagubelor și restituirea lucrurilor;

c) tranzacțiile judiciare în cauzele civile.

2. Sînt considerate hotărîri judecătorești, în sensul paragrafului 1, și hotărîrile date în materie succesorală de către organele unei părți contractante care, potrivit legii acesteia, sînt competente sa dezbata cauze succesorale.

Articolul 22

Hotărîrile judecătorești menționate la articolul 21 vor fi recunoscute și se va incuviinta executarea lor, în următoarele condiții:

a) dacă, potrivit legii parii contractante pe teritoriul căreia se cere recunoașterea sau încuviințarea executării, nu este exclusa competența instanțelor judecătorești ale părții contractante pe teritoriul căreia s-a pronunțat hotărîrea în cauza;

b) dacă hotărîrea judecătorească este definitivă și executorie potrivit legii părții contractante pe teritoriul căreia a fost pronunțată;

c) dacă prin recunoașterea sau executarea hotărîrii judecătorești nu se aduce atingere principiilor fundamentale ale legislației sau ordinii publice a părții contractante pe teritoriul căreia urmează să fie recunoscută sau executată hotărîrea;

d) dacă în aceeași cauza nu s-a dat anterior o hotărîre definitivă avînd autoritate de lucru judecat, pronunțată de către o autoritate judiciară competența a părții solicitate;

e) dacă persoanei care nu a participat la proces și împotriva căreia s-a dat hotărîrea i s-a inminat în timp util, ei sau reprezentantului sau, citația sau copia de pe acțiune și actele anexate, în conformitate cu legea părții contractante pe teritoriul căreia s-a pronunțat hotărîrea; citarea prin afișare nu se considera inminare.

Articolul 23

1. Cererea de recunoaștere și de încuviințare a executării poate fi depusa de partea interesată direct la instanța competența a părții contractante pe teritoriul căreia urmează să fie efectuată executarea sau la instanța care s-a pronunțat în prima instanța în cauza respectiva.

2. La cerere se vor anexa:

a) copia certificată de pe hotărîrea judecătorească sau de pe tranzacția judiciară, precum și o adeverinta ca hotărîrea este definitivă și executorie, dacă aceasta nu rezultă din hotărîre;

b) adeverinta ca partea care nu a participat la proces și împotriva căreia s-a dat hotărîrea a fost citata în timp util și în conformitate cu legea părții contractante pe teritoriul căreia a fost pronunțată hotărîrea;

c) traducerea actelor indicate la literele a și b, precum și traducerea cererii, dacă nu a fost întocmită în limba părții pe teritoriul căreia urmează să se recunoască sau să se execute hotărîrea.

3. Odată cu cererea de recunoaștere a hotărîrii și de încuviințare a executării poate fi cerută și executarea hotărîrii.

Articolul 24

1. Instanțele părții contractante pe teritoriul căreia trebuie să se recunoască și să se execute hotărîrea vor decide cu privire la încuviințarea executării și la obiecțiile făcute împotriva acesteia și vor proceda la recunoaștere și la executare, potrivit legii proprii, dacă prin prezenta convenție nu se prevede altfel.

2. Instanța chemată să se pronunțe cu privire la cererea de recunoaștere și încuviințare a executării se va limita sa stabilească existenta condițiilor prevăzute la articolul 22 și, dacă aceste condiții exista, va recunoaște hotărîrea și va incuviinta executarea.

Articolul 25

Hotărîrile judecătorești definitive ale unei părți contractante în cauzele referitoare la statutul personal al propriilor săi cetățeni se recunosc și produc efecte pe teritoriul celeilalte părți contractante fără nici o procedură de recunoaștere.

Articolul 26

1. Dacă una dintre părțile în proces, scutită de garanție procesuala, este obligată printr-o hotărîre judecătorească definitivă sa plătească celeilalte părți cheltuielile de judecată, aceasta hotărîre se va executa, la cerere, gratuit pe teritoriul celeilalte părți contractante.

2. În ce privește urmărirea cheltuielilor de judecată avansate de stat și a taxelor de care a fost scutită partea, instanța părții contractante pe al carei teritoriu s-a născut obligația de plată va cere instanței competente a celeilalte părți contractante sa urmărească încasarea acestor cheltuieli și taxe. Suma încasată se va pune la dispoziția misiunii diplomatice sau oficiului consular al celeilalte părți contractante.

3. La cererile prevăzute la paragraful 1 și 2 se va anexa o copie certificată de pe acea parte din hotărîre care se referă la cuantumul cheltuielilor de judecată și al taxelor, o adeverinta ca hotărîrea a rămas definitivă și o traducere a acestor acte.

4. Instanța care încuviințează executarea hotărîrilor prevăzute la paragrafele 1 și 2 se limitează numai la verificarea împrejurării dacă hotărîrea este definitivă și executorie.

Articolul 27

Fiecare parte contractantă va recunoaște și va incuviinta să se execute pe teritoriul sau hotărîrile arbitrale în materie comercială pronunțate pe teritoriul celeilalte părți contractante, potrivit Convenției pentru recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine, adoptată la New York la 10 iunie 1958.

Hotărîrile arbitrale în materie civilă pronunțate pe teritoriul uneia dintre părțile contractante vor fi recunoscute și vor putea fi executate pe teritoriul celeilalte părți contractante în condițiile articolelor 22 și 23, în măsura în care aceste condiții sînt aplicabile hotărîrilor arbitrale.

Articolul 28

Prin aplicarea prevederilor referitoare la executarea hotărîrilor judecătorești și arbitrale, precum și a tranzacțiilor judiciare, nu se poate aduce atingere dispozițiilor legale ale părților contractante privind transferul de sume de bani sau transmiterea obiectelor obținute prin executare.

Articolul 29

Părțile contractante se angajează să-și predea reciproc, potrivit regulilor și condițiilor prevăzute în prezentul capitol, în vederea urmăririi penale, judecării sau executării pedepsei, persoanele care se găsesc pe teritoriul uneia dintre ele care sînt cercetate sau urmărite în scopurile precizate de către autoritățile celeilalte părți contractante.

Extrădarea se admite numai dacă fapta pentru care este invinuita sau pentru care a fost condamnata persoana a carei extrădare se cere este prevăzută ca infracțiune de legile ambelor părți contractante.

Extrădarea în vederea urmăririi sau judecării se admite numai dacă, potrivit legilor ambele părți contractante, fapta atrage o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 2 ani sau o pedeapsă mai severă. Dacă extrădarea este cerută în vederea executării pedepsei, ea este admisă numai dacă pedeapsa pronunțată este mai mare de un an sau mai severă.

Articolul 30

Nu pot fi extrădate:

a) persoanele care la data primirii cererii de extrădare sînt cetățeni ai părții contractante solicitate;

b) persoanele fără cetățenie domiciliate pe teritoriul părții solicitate, precum și persoanele a căror extrădare este interzisă de legislația părții solicitate.

Articolul 31

Extrădarea nu este admisă dacă:

a) fapta a fost săvîrșită pe teritoriul părții solicitate;

b) infracțiunea pentru care se cere extrădarea a fost comisă în afară teritoriului părții solicitante, iar legislația părții solicitate nu prevede urmărirea unei astfel de infracțiuni cînd este săvîrșită în afară teritoriului sau sau nu admite extrădarea pentru infracțiuni care fac obiectul cererii de extrădare;

c) potrivit legii ambelor părți contractante, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare decît la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate;

d) fapta pentru care se cere extrădarea este, potrivit legii uneia dintre părțile contractante, prescrisă sau amnistiată ori exista o alta cauza legală care împiedica punerea în mișcare a acțiunii penale ori executarea pedepsei;

e) împotriva persoanei a carei extrădare se cere s-a pronunțat o hotărîre definitivă de către autoritățile judiciare ale părții solicitate sau acestea au pus capăt urmăririi penale pentru aceeași fapta.

Articolul 32

Extrădarea poate fi amînată dacă persoana a carei extrădare se cere este implicata într-un proces penal ori are de executat o pedeapsă privativă de libertate pronunțată de o instanța a părții solicitate.

În caz de amînare, extrădarea se poate face numai după ce procesul penal a luat sfîrșit, iar cînd s-a pronunțat o hotărîre de condamnare, numai după ce pedeapsa a fost executată.

În cazul în care amînarea extrădării ar putea atrage împlinirea termenului de prescripție a acțiunii penale sau ar putea crea mari greutăți pentru stabilirea faptelor, partea solicitată poate admite extrădarea temporară sub condiția expresă ca persoana a carei extrădare se cere va fi înapoiată după efectuarea actelor procesuale pentru care s-a admis extrădarea.

Articolul 33

Persoana extrădată nu poate fi urmărită sau judecata pentru alta infracțiune decît aceea pentru care s-a obținut extrădarea, nu poate fi supusă la executarea altei pedepse decît aceea pentru care extrădarea a fost obținută și nu poate fi extrădată unui stat terț în afară de cazul cînd:

a) exista acordul prealabil al părții solicitate;

b) deși a avut posibilitatea, nu a părăsit teritoriul părții solicitante în termen de o luna de la sfîrșitul procesului penal ori de la executarea pedepsei sau, părăsind acest teritoriu, a revenit ulterior.

Articolul 34

În materie de extrădare cele doua părți contractante comunică între ele prin intermediul ministerelor afacerilor externe.

Articolul 35

1. La cererea de extrădare adresată părții solicitate vor fi anexate:

a) copia certificată de pe mandatul de arestare, iar cînd extrădarea se cere pentru executarea pedepsei, copia certificată de pe hotărîrea rămasă definitivă. În cazul în care mandatul de arestare nu este menționată fapta cu indicarea locului și timpului săvîrșirii acesteia, precum și calificarea ei juridică, aceste date vor fi arătate într-o anexa certificată;

b) copia de pe textele legale aplicate în cauza respectiva;

c) date privind durata pedepsei neexecutate, în cazul cererii de extrădare a unei persoane condamnate care a executat numai o parte din pedeapsa;

d) orice date care ar putea servi pentru identificarea persoanei a carei extrădare se cere.

2. Partea solicitată poate cere date suplimentare, dacă indicațiile date potrivit paragrafului precedent sînt incomplete. Cealaltă parte trebuie să dea curs acestei cereri în cel mult 2 luni. Aceasta durata poate fi prelungită cu încă 15 zile de către părțile contractante pentru motive temeinice.

3. Dacă partea solicitanta nu prezintă în termenul stabilit datele suplimentare, partea solicitată poate dispune punerea în libertate a persoanei arestate.

Articolul 36

După primirea cererii de extrădare, dacă sînt îndeplinite condițiile de forma ale extrădării, partea solicitată va lua neîntîrziat măsuri pentru arestarea persoanei a carei extrădare se cere, cu excepția cazurilor cînd, potrivit prezentei convenții, extrădarea nu poate avea loc.

Articolul 37

În caz de urgenta, arestarea unei persoane poate avea loc și înainte de primirea cererii de extrădare, dacă s-a primit o intervenție în acest sens de la partea contractantă solicitanta. Intervenția va menționa mandatul de arestare sau hotărîrea definitivă data împotriva acelei persoane, indicind ca cererea de extrădare va fi trimisa ulterior. Cererea de arestare provizorie va fi transmisă autorităților părții solicitate fie pe cale poștală sau telegrafica, fie prin orice alt mijloc lasind o urma scrisă.

Despre arestarea facuta potrivit alineatului precedent va fi instiintata neîntîrziat cealaltă parte contractantă.

Durata arestării preventive dispusă în condițiile alineatului 1 poate fi de cel mult o luna. Acest termen va putea fi prelungit cu 15 zile, la cererea părții solicitante.

Totuși, punerea în libertate provizorie este posibila în orice moment, cu condiția pentru partea solicitată de a lua orice măsuri pe care le-ar considera necesare în scopul prevenirii sustragerii persoanei reclamate.

Articolul 38

Partea solicitată va face cunoscut părții solicitante hotărîrea sa asupra extrădării.

În caz de respingere totală sau parțială pronunțată de autoritatea judiciară, motivele hotărîrii vor fi comunicate părții solicitate.

În cazul în care cererea de extrădare este admisă, partea solicitată este obligată sa comunice părții solicitante locul și data predării extrădatului.

Dacă reprezentantul părții solicitante nu se prezintă la data și locul indicate pentru a i se preda persoana a carei extrădare a fost admisă, aceasta va putea fi pusă în libertate. În orice caz, ea va fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile socotite de la data precizată. În acest caz, dacă cererea de extrădare este repetată, ea va putea fi respinsă.

Articolul 39

Dacă extrădarea aceleiași persoane este cerută de mai multe state, partea solicitată hotărăște către care stat se va face extrădarea.

Articolul 40

Dacă persoana extrădată se sustrage de la urmărirea penală, de la judecata ori de la executarea pedepsei și dacă revine pe teritoriul părții solicitate, ea va putea fi extrădată din nou. În acest caz, nu mai este necesar să se anexeze la cerere actele prevăzute la articolul 35.

Articolul 41

La cererea părții solicitante, partea solicitată va transmite:

a) obiectele care pot servi ca mijloc de proba în procesul penal; aceste obiecte se transmit și în cazul cînd extrădarea nu poate avea loc din cauza morții, sustragerii sau din alte împrejurări;

b) obiectele care în mod vadit provin din infracțiune ori au servit la săvîrșirea acesteia.

Predarea obiectelor se face sub luarea de dovada.

Dacă obiectele cerute sînt necesare părții solicitate într-o cauza penală, ele pot fi reținute provizoriu sau predate cu condiția de a fi înapoiate.

Drepturile părții solicitate sau ale terților asupra acestor obiecte sînt rezervate. Dacă exista asemenea drepturi, obiectele vor fi restituite părții solicitate cît mai curînd posibil.

Predarea sumelor de bani sau a altor bunuri se va face cu respectarea legilor părții solicitate.

Articolul 42

Fiecare parte contractantă autoriza, la cererea celeilalte, tranzitul pem teritoriul sau al persoanelor extrădate acesteia din urma de către un stat terț.

În astfel de cazuri, cererea pentru autorizare se înaintează și se rezolva potrivit acelorași reguli ca și cererea de extrădare.

Articolul 43

Cheltuielile de extrădare se suporta de partea pe teritoriul căreia s-au făcut.

Cheltuielile de tranzit se suporta de partea solicitanta.

Articolul 44

Părțile contractante își comunică reciproc informații cu privire la rezultatul procesului penal pornit împotriva persoanelor extrădate. Dacă împotriva acestor persoane a fost pronunțată o sentinta definitivă, se va transmite și copia de pe sentinta.

Articolul 45

Fiecare parte contractantă va comunică celeilalte părți contractante data privind hotărîrile definitive pronunțate de instanțele unei părți contractante împotriva cetățenilor celeilalte părți contractante, transmițînd totodată, amprentele digitale existente ale condamnaților.

Articolul 46

La cererea instanțelor judecătorești sau a organelor de urmărire penală ale uneia dintre părțile contractante, vor fi transmise, gratuit, de cealaltă parte, informații asupra antecedentelor penale ale persoanelor urmărite sau supuse judecații pe teritoriul acestei părți contractante. Comunicarea se va face conform articolului 3.

Articolul 47

1. Prezenta convenție va fi supusă ratificării.

Schimbul instrumentelor de ratificare va avea loc la Atena cît mai curînd posibil.

2. Convenția va intra în vigoare în a saizecea zi socotită de la data schimbului instrumentelor de ratificare.

Articolul 48

Convenția se încheie pentru o perioadă de 5 ani și va fi considerată prelungită de fiecare data pentru o alta perioada de 5 ani dacă nici una dintre părțile contractante nu o denunta cu cel puțin 6 luni înainte de expirarea acestui termen.

Facuta la București la data de nouasprezece octombrie 1972, în doua exemplare originale în limba franceza, ambele texte făcînd credința egala.

Drept care împuterniciții celor două părți contractante au semnat prezenta convenție și au aplicat sigiliile lor.