Decizia nr. 39/2014

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea în ședința publică din data de 17 decembrie 2013 a reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 și

art. 37 din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Dumitru Oprea în Dosarul nr. 381/45/2009* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 301D/2013.

Dezbaterile au avut loc la termenul din 17 decembrie 2013, fiind prezenți apărătorul autorului excepției, avocat Maria Ramayana Nesvadba, cu delegație la dosar, și reprezentantul Ministerului Public, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 57 și

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , precum și art. 56 alin. (2) teza a doua din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, aprobat prin

Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 6/2012 , a dispus amânarea pronunțării pentru data de 16 ianuarie 2014.

La data de 16 ianuarie 2014 Curtea a constatat imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, potrivit dispozițiilor

art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și, având în vedere

art. 57 din Legea nr. 47/1992 , a dispus amânarea pronunțării pentru data de 21 ianuarie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 aprilie 2013, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 și

art. 37 din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

Excepția a fost ridicată de Dumitru Oprea într-o cauză având ca obiect sesizarea instanței de judecată prin Actul de constatare nr. A/46/II/2008 din 26 mai 2009, întocmit de Agenția Națională de Integritate, în vederea confiscării unei sume de bani.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că dispozițiile

art. 34 din Legea nr. 176/2010

aduc atingere principiului neretroactivității legii, instituind un regim discriminatoriu pentru cetățenii ale căror cauze se aflau în curs de judecată (privind exclusiv măsura confiscării) și care nu au avut acces la "procedura de contestare a actului de constatare emis de Agenția Națională de Integritate, dispus cu exclusivitate doar asupra măsurii confiscării, necorelată vreunei sancțiuni contravenționale sau penale". Se aduce atingere și dreptului la un proces echitabil, deoarece procesul se judecă în temeiul unor norme abrogate ca urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate prin

Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 . Sunt, de asemenea, încălcate și principiul separației puterilor în stat, precum și dispozițiile

art. 116 alin. (2) din Legea fundamentală, deoarece prevederile Legii nr. 176/2010

fac referire la proceduri care aveau ca efect reunirea în activitatea Agenției Naționale de Integritate și a funcției de anchetă și a atribuțiilor jurisdicționale de emitere a unei soluții, ierarhizându-se probatoriile în beneficiul Agenției Naționale de Integritate și încălcându-se dreptul la un proces echitabil. Efectul textului de lege criticat este "reactivarea și validarea" procedurilor desfășurate în temeiul

Legii nr. 144/2007 , deoarece inspectorii de integritate pot solicita instituțiilor și autorităților publice date, informații și documente pe baza cărora soluționează dosarele, pot dispune efectuarea de expertize în condiții asemănătoare modalității în care este administrată această probă în procedura penală, cu posibilitatea persoanei cercetate de a fi asistată de apărător, iar în cazul în care se efectuează o expertiză, de a-și alege un consilier. Actul de constatare reprezintă în acest context un adevărat rechizitoriu, ceea ce contravine art. 1 alin. (4) din Constituție, text ce exclude posibilitatea înființării unor organisme hibride, care să îndeplinească simultan sarcini administrative și jurisdicționale și care să se situeze sub control parlamentar.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, pentru considerentele care au stat la baza

deciziilor Curții Constituționale nr. 1.606 din 15 decembrie 2011

și nr. 789 din 27 septembrie 2012.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale. Totodată, referitor la susținerile autorului excepției potrivit cărora textul legal criticat ar institui un regim discriminatoriu pentru cetățenii ale căror cauze se află în curs de judecată privind măsura confiscării și care nu au avut acces la procedura de contestare a actului de constatare emis de Agenția Națională de Integritate, precizează că nu se poate vorbi despre discriminare în ipoteza în care, prin succesiunea în timp a unor acte normative, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate astfel în mod subiectiv, prin prisma propriilor interese.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile apărătorului autorului excepției și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 34 și

art. 37 din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, care au următorul conținut:

- Art. 34: "(1) Verificările aflate în curs de desfășurare la Agenție la data intrării în vigoare a prezentei legi continuă potrivit procedurii prevăzute de aceasta.

(2) Actele și lucrările efectuate în cadrul Agenției, rămase definitive până la publicarea

Deciziei Curții Constituționale nr. 415 din 14 aprilie 2010

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, rămân valabile.

(3) Probele administrate și actele procesuale efectuate la instanțe și organe de urmărire penală înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi se mențin.

(4) Declarațiile de avere și declarațiile de interese depuse până la intrarea în vigoare a prezentei legi rămân valabile și vor putea fi valorificate de către Agenție în cadrul procedurilor sale pentru exercitarea atribuțiilor specifice prevăzute de lege.";

- Art. 37: "În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, persoanele care au obligația depunerii declarațiilor de avere și a declarațiilor de interese vor completa și vor depune noi declarații, potrivit anexelor nr. 1 și 2."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile

art. 34 din Legea nr. 176/2010

contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la principiul separației și echilibrului puterilor, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și alin. (4) referitor la jurisdicțiile speciale administrative, precum și celor ale art. 116 alin. (2) referitoare la organe de specialitate ce se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autorități administrative autonome.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

1. Cauza în care a fost ridicată excepția are ca obiect sesizarea instanței de judecată prin Actul de constatare nr. A/46/II/2008 întocmit de Agenția Națională de Integritate la data de 26 mai 2009, în temeiul prevederilor

Legii nr. 144/2007 , în vederea confiscării unei sume de bani aparținând autorului excepției.

Or, prevederile

art. 37 din Legea nr. 176/2010

reglementează cu privire la obligația depunerii noilor declarații de avere și de interese, completate potrivit anexelor nr. 1 și 2 ale actului normativ menționat, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a acestuia, de către persoanele care au obligația respectivă.

Așa fiind, Curtea constată că prevederile

art. 37 din Legea nr. 176/2010

nu au legătură cu soluționarea cauzei, astfel încât excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, în temeiul

art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

2. Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 34 din Legea nr. 176/2010 , Curtea observă că textul de lege criticat a mai fost supus controlului acesteia, excepția fiind respinsă ca neîntemeiată, prin

deciziile nr. 1.606 din 15 decembrie 2011

și nr. 789 din 27 septembrie 2012, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 9 februarie 2012 și nr. 810 din 3 decembrie 2012, reținând, în esență, următoarele:

Curtea a constatat că normele cu caracter tranzitoriu cuprinse în

art. 34 din Legea nr. 176/2010

clarifică situația verificărilor aflate în curs de desfășurare la Agenție, a actelor și lucrărilor efectuate în cadrul Agenției, a probelor administrate și actelor procesuale efectuate la instanțe și organe de urmărire penală, precum și a declarațiilor de avere și de interese depuse, fără a putea fi considerate contrare, sub niciun aspect, principiului neretroactivității legii.

Aceasta deoarece

art. 34 din Legea nr. 176/2010

se aplică începând cu data de 5 septembrie 2010, respectiv data la care a intrat în vigoare

Legea nr. 176/2010 .

Curtea a mai reținut că

art. 34 din Legea nr. 176/2010

reglementează - pe cale legală - efectele

Deciziei nr. 415 din 14 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, referitoare la actele efectuate în cadrul Agenției, rămase definitive până la publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, acte care rămân valabile, deoarece, potrivit art. 147 alin. (4) teza finală din Constituție, "De la data publicării, deciziile [...] au putere numai pentru viitor."

Curtea a mai reținut că a accepta susținerea autorilor excepției în sensul că toate cercetările cu privire la averile, conflictele de interese și stările de incompatibilitate, efectuate în temeiul prevederilor

Legii nr. 144/2007 , prevederi a căror neconstituționalitate a fost constatată, au devenit, la rândul lor, neconstituționale, înseamnă a conferi efecte retroactive

Deciziei Curții Constituționale nr. 415 din 14 aprilie 2010 , ceea ce, în raport cu art. 147 alin. (4) din Constituție și

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , este de neconceput.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Distinct de cele arătate, Curtea observă că nu poate fi primită nici critica referitoare la discriminarea cetățenilor ale căror cauze se aflau în curs de judecată la momentul adoptării

Legii nr. 176/2010 , care nu ar beneficia de prevederile acesteia, deoarece, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituție, "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".

De asemenea, nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia este încălcat dreptul autorului la un proces echitabil, procesul vizând actul de constatare întocmit în baza unor norme constatate ca fiind neconstituționale prin

Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 . Aceasta deoarece, astfel cum s-a arătat în cele anterior reținute, deciziile Curții Constituționale, potrivit art. 147 alin. (4) teza finală din Constituție, au putere, de la data publicării, numai pentru viitor.

Referitor la încălcarea principiului separației puterilor în stat, precum și dispozițiilor art. 116 alin. (2) din Legea fundamentală, Curtea constată că autorul excepției reiterează unele dintre argumentele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 , criticând generic, din această perspectivă, activitatea Agenției Naționale de Integritate astfel cum este reglementată în prezent prin

Legea nr. 176/2010 . Curtea observă că Actul de constatare a fost întocmit de Agenția Națională de Integritate potrivit competențelor acesteia reglementate prin

Legea nr. 144/2007 , iar nu prin

Legea nr. 176/2010 .

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 37 din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Dumitru Oprea în Dosarul nr. 381/45/2009* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în dosarul aceleiași instanțe și constată că prevederile

art. 34 din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 ianuarie 2014.