Tratatul din 25 noiembrie 1972

Articolul 1

Ocrotirea juridică

1. Cetățenii unei părți contractante se bucură pe teritoriul celeilalte părți contractante, în ce privește drepturile lor personale și patrimoniale, de aceeași ocrotire juridică ca și cetățenii proprii.

2. Cetățenii unei părți contractante au dreptul să se adreseze liber și nestingherit instanțelor judecătorești, procuraturii, notariatelor de stat - denumite în cele ce urmează instituții judiciare - precum și altor instituții ale celeilalte părți contractante, în competența cărora intră probleme de drept civil, familial și penal, pot să-și susțină interesele în fața acestora, să facă cereri și să introducă acțiuni în aceleași condiții ca și cetățenii proprii.

3. Dispozițiile punctelor 1 și 2 ale prezentului articol se aplică și persoanelor juridice înființate în conformitate cu legile părții contractante pe teritoriul căreia își au sediul.

Articolul 2

Scutirea de cauțiune

Cetățenii unei părți contractante, care domiciliază sau au reședința pe teritoriul celeilalte părți contractante și se adresează instanțelor judecătorești ale acesteia, nu sînt obligați să depună cauțiune pentru acoperirea cheltuielilor de judecată.

Articolul 3

Acordarea asistenței juridice

1. Părțile contractante își vor acorda reciproc asistență juridică în materie civilă, familială și penală.

2. În îndeplinirea prevederilor prezentului tratat, instituțiile judiciare, precum și alte instituții ale celor două părți contractante, vor comunică între ele prin intermediul organelor lor centrale, în măsura în care prin prezentul tratat nu s-a prevăzut altfel.

Articolul 4

Obiectul asistenței juridice

Părțile contractante își acordă reciproc asistență juridică prin îndeplinirea unor activități procesuale, în conformitate cu legislația părții contractante solicitate, cum ar fi: efectuarea perchezițiilor și sechestrelor, expedierea și predarea probelor materiale, interogarea învinuiților, ascultarea martorilor, experților, a părților și a altor persoane, efectuarea de cercetări locale, expedierea și înmînarea actelor, efectuarea expertizelor.

Articolul 5

Forma și conținutul cererii de acordare a asistenței juridice

1. Instituțiile celor două părți contractante folosesc în relațiile dintre ele limba oficială a statului lor.

Cererile pentru acordarea asistenței juridice, precum și actele anexe, vor fi întocmite în limba părții contractante solicitante și vor fi însoțite de traduceri certificate în limba părții contractante solicitate sau în limba rusă.

Cererile trebuie să poarte ștampila oficială.

2. Certificarea traducerilor prevăzute la punctul 1 alineatul 2 se va face de un traducător autorizat sau de un organ competent al uneia dintre părțile contractante, inclusiv de misiunea diplomatică sau de oficiul consular al părții contractante de la a cărei instituție judiciară provine cererea; o altă certificare nu este necesară.

Articolul 6

Conținutul cererii de acordare a asistenței juridice

Cererea de acordare a asistenței juridice trebuie să conțină următoarele date:

a) denumirea instituției judiciare solicitante;

b) denumirea instituției judiciare solicitate;

c) indicarea cauzei în care se solicită asistența juridică;

d) numele și prenumele părților, cetățenia, ocupația și domiciliul sau reședința lor; pentru persoanele juridice se va indica denumirea și sediul lor;

e) numele, prenumele și adresa reprezentanților acestora, dacă este cazul:

f) datele necesare cu privire la obiectul cererii.

Articolul 7

Reguli privind acordarea asistenței juridice

1. În îndeplinirea cererii de acordare a asistenței juridice, instituția solicitată aplică normele legale ale statului său. Instituția solicitată poate, la cerere, să aplice normele procedurale ale părții contractante solicitante, în măsura în care ele nu contravin legislației statului său.

2. Dacă instituția solicitată nu este competentă să îndeplinească cererea, ea o va transmite din oficiu instituției competente, încunoștințînd, totodată, despre aceasta instituția solicitantă.

3. La cerere, instituția solicitată va comunică în timp util instituției solicitante data și locul îndeplinirii cererii de acordare a asistenței juridice.

4. După îndeplinirea cererii, instituția solicitată transmite instituției solicitante actele respective. În cazul cînd asistența juridică nu a putut fi acordată, instituția solicitată va restitui actele instituției solicitante, comunicîndu-i, totodată, împrejurările care au împiedicat-o să îndeplinească cererea.

Articolul 8

Inviolabilitatea martorilor și experților

1. Martorul sau expertul care, fiind citat prin instituția judiciară a părții contractante solicitate, se prezintă în fața instituției judiciare a părții contractante solicitante, nu poate, oricare ar fi cetățenia sa, să fie tras la răspundere penală, arestat sau supus executării unei pedepse penale, pe teritoriul acesteia, pentru infracțiunea ce formează obiectul procesului pentru care a fost citat sau pentru o altă infracțiune săvîrșită înainte de trecerea frontierei de stat a părții contractante solicitante.

2. Martorul sau expertul pierde această garanție dacă nu a părăsit teritoriul părții contractante solicitante în termen de 15 zile din ziua cînd instituția care l-a chemat i-a comunicat că prezența sa nu mai este necesară. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut părăsi teritoriul părții contractante solicitante din motive independente de voința sa.

Articolul 9

Informații privind legislația

Ministerul Justiției sau Procuratura Republicii Socialiste România și Tribunalul Suprem sau Procuratura Republicii Populare Mongole, la cerere, își pun la dispoziție, reciproc, informații privind legislația în vigoare în statul lor.

Articolul 10

Înlesnirile acordate de instituțiile judiciare

1. Cetățenii unei părți contractante beneficiază în aceeași măsură și în aceleași condiții, în fața instituțiilor judiciare ale celeilalte părți contractante, de înlesnirile care se acordă cetățenilor acesteia - inclusiv de scutirea de cheltuieli de judecată - în funcție de situația lor materială și de familie.

2. Înlesnirile prevăzute la punctul 1, acordate unei părți într-o acțiune intentată la o instituție judiciară a uneia dintre părțile contractante, se extind și la îndeplinirea comisiilor rogatorii, precum și la înmînarea de acte în aceeași cauză, efectuate pe teritoriul celeilalte părți contractante.

Articolul 11

1. Adeverința cu privire la situația materială și de familie, necesară pentru obținerea înlesnirilor prevăzute la articolul 10, va fi eliberată de autoritatea competentă a părții contractante pe teritoriul căreia își are domiciliul sau reședința persoana care a făcut cererea.

2. Dacă petiționarul are domiciliul sau reședința pe teritoriul unui al treilea stat, este suficientă adeverința eliberată de misiunea diplomatică sau de oficiul consular al statului său competent în locul unde acesta își are domiciliul sau reședința.

Articolul 12

1. Dacă un cetățean al unei părți contractante, avînd domiciliul sau reședința pe teritoriul uneia dintre părțile contractante, dorește să beneficieze în fața unei instituții judiciare a celeilalte părți contractante de înlesnirile prevăzute la articolul 10 punctul 1, el poate face cerere în acest sens, în scris sau verbal, la instituția judiciară competentă de la domiciliul sau reședința sa, potrivit legii statului căruia îi aparține această instituție.

De traducerea cererii, adeverinței prevăzute în articolul 11 și a eventualelor anexe trebuie să se îngrijească instituția judiciară căreia i s-a prezentat cererea de către petiționar.

2. Instituția judiciară care a primit cererea specificată în punctul 1 alineatul 1 o va trimite, împreună cu anexele respective, instituției judiciare competente a celeilalte părți contractante, care va proceda în conformitate cu legea statului său.

Articolul 13

1. Cererea prevăzută la articolul 12 punctul 1 trebuie soluționată fără a se ține seama de faptul că nu ar fi redactată în limba autorității care urmează să hotărască asupra ei.

2. În cazul acordării înlesnirilor, instituția judiciară solicitată, dacă va fi cazul, va lua și măsuri pentru asigurarea unui reprezentant din oficiu, în conformitate cu legea statului său.

Articolul 14

Înmînarea actelor

1. Instituția solicitată înmînează actele în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare pe teritoriul statului său și numai dacă aceste acte au fost scrise în limba sa ori sînt însoțite de o traducere certificată. În caz contrar, instituția solicitată înmînează actele destinatarului numai dacă acesta este de acord să le primească.

2. Certificarea traducerii se face de către un traducător oficial, de instituția de la care emană cererea sau de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al uneia dintre părțile contractante.

3. Cererea de înmînare trebuie să conțină adresa exactă a destinatarului și indicarea actului ce urmează să fie înmînat.

4. Dacă înmînarea nu poate fi efectuată la adresa indicată în cerere, instituția solicitată va lua din proprie inițiativă măsurile necesare pentru stabilirea adresei.

Articolul 15

Confirmarea înmînării actelor

Dovada de înmînare a actelor se întocmește în conformitate cu regulile de înmînare a actelor, în vigoare pe teritoriul părții contractante solicitate.

Articolul 16

Înmînarea de acte propriilor cetățeni

Ambele părți contractante au dreptul să înmîneze, prin misiunile diplomatice sau oficiile consulare, acte propriilor lor cetățeni, dacă aceștia acceptă primirea.

Articolul 17

Valabilitatea actelor

1. Actele eliberate de o instituție judiciară sau de o autoritate administrativă a unei părți contractante, în limitele competenței sale și în forma stabilită de legile în vigoare la data emiterii lor, prevăzute cu semnătura oficială și cu sigiliul oficial, vor avea, și în fața instituțiilor judiciare și a autorităților administrative ale celeilalte părți contractante, puterea probatorie a actelor oficiale.

Această prevedere este valabilă și pentru alte acte cărora, potrivit dispozițiilor legale ale părții contractante pe teritoriul căreia au fost eliberate, le este atribuită puterea probatorie a actelor oficiale.

2. Aceeași putere probatorie o va avea și legalizarea semnăturii pe un act sub semnătură privată făcută de către o autoritate administrativă a uneia dintre părțile contractante.

Articolul 18

Pentru actele prevăzute în articolul 17 punctul 1 și pentru legalizarea prevăzută în articolul 17 punctul 2 nu este necesară nici o altă certificare pentru a fi folosite în fața instituțiilor judiciare și a autorităților administrative ale celeilalte părți contractante.

Articolul 19

Expedierea actelor de stare civilă și a altor acte

Instituțiile unei părți contractante vor transmite, la cererea instituțiilor celeilalte părți contractante, prin intermediul organelor lor centrale, copii legalizate de pe hotărîrile instanțelor judecătorești, certificate de stare civilă, acte de studii, de studiu în muncă și alte acte privind drepturi și interese personale ale cetățenilor celeilalte părți contractante.

Articolul 20

Cheltuielile legate de acordarea asistenței juridice

1. Cheltuielile ocazionate de îndeplinirea cererilor privind acordarea asistenței juridice nu vor fi rambursate între părțile contractante, cu excepția celor care privesc remunerarea experților și a celorlalte cheltuieli pentru efectuarea expertizelor.

2. Cuantumul cheltuielilor efectuate în acest din urmă caz vor fi comunicate instanței judecătorești solicitante.

Articolul 21

Refuzul acordării asistenței juridice

Acordarea asistenței juridice poate fi refuzată dacă partea contractantă solicitată consideră că prin satisfacerea cererii se aduce atingere principiilor fundamentale ale legislației sale, suveranității, securității sau ordinii sale publice.

Articolul 22

Capacitatea persoanei

Capacitatea persoanei se stabilește potrivit legislației părții contractante al cărei cetățean este persoana.

Articolul 23

Încheierea căsătoriei

1. În ceea ce privește condițiile de fond cerute pentru încheierea căsătoriei, fiecare dintre viitorii soți este supus legii acelei părți contractante al cărei cetățean este.

2. Forma încheierii căsătoriei este determinată de legea părții contractante pe al cărei teritoriu se încheie căsătoria.

3. Pentru căsătoria care se încheie în fața unui reprezentant diplomatic sau consular împuternicit cu aceasta, forma căsătoriei este determinată de legea țării căreia îi aparține reprezentantul diplomatic sau consular.

Articolul 24

Raporturile personale și patrimoniale ale soților

1. Raporturile personale și patrimoniale ale soților sînt guvernate de legile părții ai cărei cetățeni sînt.

2. Dacă unul dintre soți este cetățean al uneia dintre părțile contractante, iar celălalt soț, cetățean al celeilalte părți contractante, raporturile lor personale și patrimoniale sînt reglementate de legea acelei părți contractante pe al cărei teritoriu ei au domiciliul comun.

3. Dacă, în cazul prevăzut la punctul 2 din prezentul articol, unul dintre soți locuiește pe teritoriul uneia dintre părțile contractante și celălalt pe teritoriul celeilalte părți contractante, raporturile lor personale și patrimoniale sînt determinate după legea acelei părți contractante pe al cărei teritoriu au avut ultimul domiciliu comun.

Articolul 25

Divorțul

1. În caz de divorț, dacă ambii soți au cetățenia unei părți contractante și locuiesc, la data introducerii acțiunii de divorț, pe teritoriul celeilalte părți contractante, va fi aplicabilă legea părții contractante ai cărei cetățeni sînt soții. Competente pentru soluționarea unei asemenea cauze de divorț sînt instanțele judecătorești ale oricăreia dintre părțile contractante. În cazul cînd la data introducerii acțiunii de divorț unul dintre soți locuiește pe teritoriul unei părți contractante și celălalt pe teritoriul celeilalte părți contractante, va fi aplicabilă legea părții contractante ai cărei cetățeni sînt soții, iar pentru soluționarea cauzei de divorț, vor fi competente instanțele judecătorești ale oricăreia dintre părțile contractante.

2. În cazul cînd la data introducerii acțiunii de divorț, unul dintre soți aparține uneia dintre părțile contractante, iar celălalt soț, celeilalte părți contractante și locuiesc fie amîndoi pe teritoriul aceleiași părți contractante, fie unul pe teritoriul unei părți contractante și celălalt pe teritoriul celeilalte părți contractante, sînt competente pentru judecarea acțiunii de divorț instanțele judecătorești ale ambelor părți contractante. Instanțele judecătorești aplică legea statului lor.

Articolul 26

Constatarea nulității sau anularea căsătoriei

1. Constatarea nulității căsătoriei din cauza nerespectării condițiilor de formă se face numai dacă sancțiunea nulității este prevăzută de legea locului unde s-a încheiat căsătoria, cît și de legea părții contractante a cărei cetățenie o au soții.

2. Constatarea nulității căsătoriei sau anularea căsătoriei pentru încălcarea condițiilor de fond ale încheierii căsătoriei se face dacă sancțiunea nulității pentru încălcarea săvîrșită este prevăzută de legea aplicabilă potrivit articolului 23 punctul 1.

3. Competența se stabilește în conformitate cu articolul 25.

Articolul 27

Raporturile juridice dintre părinți și copii

Raporturile juridice dintre părinți și copii se stabilesc potrivit legislației acelei părți contractante al cărei cetățean este copilul.

Articolul 28

Cauzele privind stabilirea, tăgăduirea sau contestarea paternității, cele referitoare la stabilirea și contestarea maternității, precum și la stabilirea nașterii copilului dintr-o anumită căsătorie, se rezolvă potrivit legislației părții contractante al cărei cetățean este copilul.

Articolul 29

Raporturile juridice dintre copilul născut în afara căsătoriei și mama sau tatăl acestuia se stabilesc potrivit legii părții contractante al cărei cetățean este copilul.

Articolul 30

Pentru rezolvarea cauzelor privind raporturile juridice prevăzute la articolele 27, 28 și 29 sînt competente instanțele acelei părți contractante al cărei cetățean este copilul.

Dacă reclamantul și pîrîtul domiciliază pe teritoriul uneia dintre părțile contractante, sînt, de asemenea, competente instanțele acestei părți contractante, cu respectarea dispozițiilor articolelor 28 și 29 din prezentul tratat cu privire la competența legislativă.

Articolul 31

Declararea dispariției sau a morții unei persoane și stabilirea datei și faptului morții

1. Pentru declararea pe cale judecătorească a dispariției sau a morții unei persoane și stabilirea datei morții, sînt competente instanțele judecătorești ale părții contractante al cărei cetățean era acea persoană la data cînd, potrivit ultimelor știri, mai era în viață.

2. Instanțele judecătorești ale unei părți contractante sînt competente să declare dispariția sau moartea ori să stabilească data morții unui cetățean al celeilalte părți contractante, la cererea unor persoane care locuiesc pe teritoriul ei, dacă, potrivit legii statului pe teritoriul căruia se află instanța căreia i se adresează, acele persoane au dreptul la o asemenea acțiune.

3. În cauzele arătate la punctele 1 și 2 din prezentul articol, instanțele judecătorești ale fiecărei părți contractante aplică legea statului lor.

Articolul 32

Tutela și curatela

1. Cauzele și condițiile pentru instituirea ori desființarea tutelei sau curatelei se reglementează de legea părții contractante al cărei cetățean este persoana aflată sub tutelă sau curatelă.

2. Raporturile juridice dintre tutore sau curator și persoana care se află sub tutelă sau curatelă se stabilesc potrivit legislației părții contractante căreia îi aparține instituția care a numit pe tutore sau curator.

3. În ceea ce privește obligațiile de acceptare a tutelei sau curatelei, se aplică legislația părții contractante al cărei cetățean este tutorele sau curatorul.

Articolul 33

În cauzele de tutelă și curatelă privind cetățenii celor două părți contractante, sînt competente, în măsura în care prezentul tratat nu prevede altfel, instituțiile părții contractante al cărei cetățean este persoana aflată sub tutelă sau curatelă.

Articolul 34

1. În cazul cînd urmează să se ia măsuri privind tutela sau curatela pentru proteguirea intereselor cetățeanului unei părți contractante al cărui domiciliu, reședință sau bunuri se află pe teritoriul celeilalte părți contractante, instituția acestei părți contractante comunică, de îndată, instituției competente, conform punctului 1 al articolului 32 din prezentul tratat.

2. În cazurile care nu comportă amînare, instituția celeilalte părți contractante poate lua singură, în conformitate cu legislația sa, măsuri, însă este obligată să informeze de îndată instituțiile competente, conform punctului 1 al articolului 32 din prezentul tratat.

Aceste măsuri își păstrează valabilitatea pînă la o altă hotărîre a instituției indicate la punctul 1 al articolului 32 din prezentul tratat.

Articolul 35

1. Instituția competentă conform punctului 1 al articolului 32 din prezentul tratat poate transmite tutela sau curatela instituției celeilalte părți contractante atunci cînd persoana care se află sub tutelă sau curatelă are domiciliul, reședința sau bunurile pe teritoriul acestei părți contractante. Tutela sau curatela se consideră transmisă celeilalte părți contractante atunci cînd instituția căreia îi este adresată cererea acceptă preluarea tutelei sau curatelei și informează despre aceasta instituția de la care provine cererea.

2. Instituția care, conform punctului 1 al prezentului articol, a acceptat preluarea tutelei sau curatelei îndeplinește aceste măsuri în conformitate cu legislația statului său. Totuși, în problema capacității de folosință sau a capacității de exercițiu, se va aplica legislația părții contractante al cărei cetățean este persoana care se află sub tutelă sau curatelă. Ea nu are dreptul să adopte hotărîri în problemele privitoare la statutul personal al acesteia.

Articolul 36

Înfierea

1. Înfierea, precum și desfacerea, constatarea nulității sau anularea înfierii, se fac potrivit legislației părții contractante al cărei cetățean este înfietorul în momentul înfierii, desfacerii, constatării nulității sau anulării înfierii.

2. Dacă înfiatul este cetățean al celeilalte părți contractante, pentru înfiere este necesară autorizația acestei părți contractante. Dacă, potrivit legislației părții contractante al cărei cetățean este înfiatul, este necesar consimțămîntul acestuia, al reprezentantului său legal sau al autorității tutelare, dispozițiile corespunzătoare din această legislație vor fi respectate.

3. În cazul cînd înfierea se face de către soți, dintre care unul este cetățean al unei părți contractante, iar altul, al celeilalte părți contractante, înfierea, desfacerea, constatarea nulității sau anularea înfierii se face în conformitate cu legislația ambelor părți contractante.

4. În cazurile de încheiere a înfierii, precum și de desfacere, de constatare a nulității sau de anulare a înfierii, este competentă instituția părții contractante al cărei cetățean este înfietorul în momentul încheierii înfierii, desfacerii, nulității sau anulării ei. În cazul prevăzut la punctul 3 al prezentului articol, este competentă instituția acelei părți contractante pe teritoriul căreia soții au sau au avut domiciliul comun sau reședința.

Articolul 37

Principiul egalității în cauzele succesorale

1. Cetățenii unei părți contractante sînt egali cu cetățenii celeilalte părți contractante în ceea ce privește aptitudinea de a dobîndi prin moștenire sau legal bunuri situate pe teritoriul acesteia.

2. Cetățenii uneia dintre părțile contractante pot dispune prin testament de bunurile care se găsesc pe teritoriul celeilalte părți contractante.

Articolul 38

Legea aplicabilă

1. Succesiunea bunurilor mobile se reglementează de legislația acelei părți contractante al cărei cetățean a fost defunctul în momentul decesului.

2. Succesiunea bunurilor imobile se reglementează de legislația părții pe teritoriul căreia se află bunurile succesorale.

Articolul 39

Succesiunea vacantă

În cazul cînd succesiunea este vacantă, bunurile mobile revin părții contractante al cărei cetățean a fost defunctul în momentul morții, iar bunurile imobile revin părții contractante pe teritoriul căreia se află.

Articolul 40

Testamentul

1. În privința capacității de a testa ori de a revoca testamentul, precum și în privința consecințelor juridice ale viciilor de voință, se va aplica legislația părții contractante al cărei cetățean a fost defunctul la data întocmirii sau revocării testamentului.

2. Testamentul și revocarea testamentului se consideră valabile, în privința condițiilor de formă, dacă ele corespund legislației naționale a defunctului sau legislației părții contractante pe teritoriul căreia s-au făcut.

Articolul 41

Comunicarea cazurilor de deces

1. În cazul cînd cetățeanul unei părți contractante moare pe teritoriul celeilalte părți contractante, instituția competentă va înștiința de îndată misiunea diplomatică sau oficiul consular al celeilalte părți contractante despre deces, comunicînd, în același timp, tot ceea ce cunoaște despre succesori, despre domiciliul sau reședința lor, despre masa succesorală și valoarea succesiunii, precum și despre testament, în caz că există. Această regulă se aplică și în cazul cînd instituția competentă a unei părți contractante este informată că cetățeanul celeilalte părți contractante, decedat pe teritoriul unui al treilea stat, a lăsat bunuri pe teritoriul statului ei.

2. Dacă misiunea diplomatică sau oficiul consular deține, înaintea instituției competente din statul de reședință, date cu privire la un deces care a avut loc în condițiile punctului 1, le va comunică acesteia pentru a lua măsurile de conservare a succesiunii.

Articolul 42

Competența misiunii diplomatice și oficiului consular în materie de succesiuni

1. În toate cauzele succesorale existente pe teritoriul unei părți contractante, misiunea diplomatică sau oficiul consular al celeilalte părți contractante are dreptul să reprezinte pe cetățenii proprii în fața oricărei instituții, fără să fie necesar un mandat special, dacă aceștia lipsesc și nu și-au desemnat un mandatar.

2. Dacă cetățeanul unei părți contractante moare în timpul călătoriei pe teritoriul celeilalte părți contractante, unde nu a avut domiciliul sau reședința, obiectele pe care le-a avut asupra să se pun, fără vreo altă procedură, la dispoziția misiunii diplomatice sau oficiului consular al părții contractante, cu respectarea dispozițiilor legale privind exportul de obiecte sau remiterea de sume de bani.

Articolul 43

Transmiterea succesiunii

În cazul cînd, după terminarea procedurii succesorale pe teritoriul unei părți contractante, bunurile succesorale mobile sau imobile vor trebui să fie predate moștenitorilor și legatarilor al căror domiciliu sau reședință se află pe teritoriul celeilalte părți contractante, bunurile succesorale sau sumele realizate din vînzarea lor se pun la dispoziția misiunii diplomatice sau oficiului consular al acestei părți contractante, dacă:

a) instituția judiciară care efectuează procedura succesorală a anunțat, în cazul cînd aceasta se prevede în legea părții contractante unde se află bunurile succesorale, pe creditorii defunctului, pentru ca aceștia să-și formuleze pretențiile lor în termen de 6 luni;

b) toate pretențiile moștenitorilor, legatarilor sau creditorilor defunctului, formulate în termenul stabilit de legislația părții contractante unde se află bunurile succesorale, au fost plătite sau asigurate;

c) instituțiile competente au aprobat exportul bunurilor succesorale. Transmiterea sumelor de bani se face în conformitate cu prevederile legale referitoare la devize.

Articolul 44

Competența în cauzele succesorale

1. Procedura succesorală privind bunurile mobile, cu excepția prevăzută la punctul 4 al prezentului articol, este de competența instituțiilor judiciare ale părții contractante al cărei cetățean a fost defunctul în momentul morții.

2. Procedura succesorală privind bunurile imobile este de competența instituțiilor judiciare ale părții contractante pe teritoriul căreia se află aceste bunuri.

3. Prevederile punctelor 1 și 2 ale prezentului articol se aplică în mod corespunzător și litigiilor care se ivesc în legătură cu deschiderea succesiunii.

4. Dacă toate bunurile mobile succesorale rămase de la cetățeanul uneia dintre părțile contractante sînt situate pe teritoriul celeilalte părți contractante, la cererea succesorului sau a altei persoane care are un drept la succesiune, deschiderea succesiunii și litigiile care se ivesc în legătură cu succesiunea sînt de competența instituțiilor judiciare ale acestei părți contractante, dacă toți succesorii sînt de acord.

Articolul 45

Deschiderea și citirea testamentului

Deschiderea și citirea testamentului sînt de competența instituției judiciare a părții contractante pe teritoriul căreia se află testamentul. Copia certificată a testamentului și procesul-verbal referitor la starea și conținutul testamentului și, în funcție de împrejurări, copia certificată a procesului-verbal de citire a testamentului, dacă se cere, se trimit instituției judiciare a statului al cărui cetățean a fost defunctul sau instituției judiciare a celeilalte părți contractante care efectuează procedura succesorală.

Articolul 46

Hotărîrile supuse recunoașterii și executării

În conformitate cu prevederile prezentului tratat, după intrarea în vigoare, ambele părți contractante vor recunoaște și executa pe teritoriul lor următoarele hotărîri judecătorești rămase definitive pe teritoriul celeilalte părți contractante:

a) hotărîrile judecătorești în cauzele civile și familiale;

b) hotărîrile judecătorești în cauzele penale privind obligația de despăgubire a victimei pentru daunele cauzate.

Articolul 47

Condițiile recunoașterii și executării hotărîrilor judecătorești

Hotărîrile judecătorești menționate în articolul 46 din prezentul tratat vor fi recunoscute și se va încuviința executarea lor în următoarele condiții:

1. dacă hotărîrea judecătorească este definitivă și executorie, potrivit legii părții contractante pe teritoriul căreia a fost pronunțată;

2. dacă instanța părții contractante pe teritoriul căreia a fost pronunțată hotărîrea este competentă potrivit legislației părții contractante pe teritoriul căreia se cere recunoașterea sau executarea hotărîrii;

3. dacă persoanei care n-a participat la proces și împotriva căreia s-a dat hotărîrea i s-a înmînat la timp, ei sau reprezentantului său, citația potrivit legii părții contractante pe teritoriul căreia s-a pronunțat hotărîrea;

4. dacă o instanță judecătorească a părții solicitate nu a dat o hotărîre definitivă în aceeași cauză.

Articolul 48

Restituirea cheltuielilor de judecată

1. În cazul în care reclamantul sau intervenientul a fost obligat, printr-o hotărîre definitivă și executorie, să plătească cheltuieli de judecată, dispozițiile hotărîrii cu privire la aceste cheltuieli sînt executorii pe teritoriul celeilalte părți contractante, cu încuviințarea instanței competente a acesteia, la cererea părții interesate.

2. Prevederile punctului 1 se aplică și hotărîrilor prin care se stabilește ulterior cuantumul cheltuielilor de judecată.

3. În îndeplinirea prevederilor punctului 1 din prezentul articol se vor respecta dispozițiile legale privind operațiunile valutare.

Articolul 49

Cererea privind încuviințarea executării hotărîrilor

1. Cererea de încuviințare a executării hotărîrii poate fi depusă direct instanței competente a părții contractante pe teritoriul căreia urmează a fi efectuată executarea sau celei care s-a pronunțat în prima instanță. În acest ultim caz, cererile adresate instanțelor competente ale celeilalte părți contractante vor fi trimise în modul prevăzut la articolul 3 din prezentul tratat.

2. La cererea de încuviințare a executării se vor anexa următoarele acte:

a) hotărîrea judecătorească în original sau copia legalizată a acelei hotărîri, precum și o adeverință care să confirme că hotărîrea a rămas definitivă și este executorie, dacă acest lucru nu reiese din hotărîre;

b) adeverință din care să reiasă că părții care nu a participat la proces și împotriva căreia s-a dat hotărîrea i s-a notificat la timp și în forma cuvenită despre judecarea cauzei, potrivit legii părții contractante pe teritoriul căreia a fost pronunțată hotărîrea.

Articolul 50

Procedura executării hotărîrilor

Instanța părții contractante pe teritoriul căreia are loc procedura executării silite aplică legislația statului său.

Articolul 51

Predarea obiectelor și remiterea sumelor de bani

În caz de executare silită, predarea obiectelor sau remiterea sumelor de bani se face cu respectarea prevederilor legale ale părții contractante pe teritoriul căreia se află aceste bunuri.

Articolul 52

Obligația de a începe urmărirea penală

1. Fiecare parte contractantă se obligă ca la cererea celeilalte părți contractante să înceapă, în conformitate cu propria sa legislație, urmărirea penală împotriva unui cetățean al său atunci cînd există date suficiente că a săvîrșit, pe teritoriul celeilalte părți contractante, o infracțiune care atrage extrădarea.

2. La cererea de începere a urmăririi penale se anexează acte care conțin date despre infracțiune și toate probele existente cu privire la săvîrșirea infracțiunii.

3. Partea contractantă solicitată informează cealaltă parte contractantă despre rezultatele procesului penal, iar în cazul că a fost pronunțată o sentință definitivă, va transmite și copia acesteia.

Articolul 53

Comunicarea hotărîrilor de condamnare

1. Fiecare parte contractantă va comunică celeilalte părți contractante informații privind hotărîrile definitive de condamnare, pronunțate de instanțele judecătorești împotriva cetățenilor celeilalte părți contractante.

2. La cererea instanțelor judecătorești sau a procuraturilor, fiecare parte contractantă trimite informații asupra antecedentelor penale ale persoanelor urmărite sau supuse judecății pe teritoriul celeilalte părți contractante.

Articolul 54

Obligația extrădării

Fiecare dintre părțile contractante se angajează să predea, la cererea celeilalte părți contractante, persoanele aflate pe teritoriul său, în vederea urmăririi penale, judecării sau executării pedepsei pe teritoriul celeilalte părți.

Articolul 55

Condițiile extrădării

Extrădarea cerută în vederea urmăririi penale sau judecării poate fi admisă numai dacă, potrivit legislației ambelor părți contractante, infracțiunea săvîrșită se sancționează cu o pedeapsă privativă de libertate de peste 2 ani sau o pedeapsă mai grea. Extrădarea cerută în vederea executării pedepsei poate fi admisă numai dacă pedeapsa pronunțată este mai mare de un an sau mai grea.

Articolul 56

Refuzul extrădării

Cererea de extrădare se refuză dacă:

a) persoana a cărei extrădare se cere este cetățean al părții contractante solicitate;

b) infracțiunea pentru care se cere extrădarea este comisă pe teritoriul părții contractante solicitate;

c) urmărirea nu poate fi începută sau condamnarea nu poate fi executată ca urmare a prescripției, amnistiei sau pentru orice altă cauză legală prevăzută fie de legislația părții solicitante, fie de cea a părții solicitate;

d) infracțiunea pentru care se cere extrădarea a făcut obiectul unei hotărîri judecătorești definitive pronunțate de o instanță judecătorească competentă a părții contractante solicitate ori s-a dispus încetarea urmăririi penale;

e) potrivit legilor ambelor părți contractante, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare decît la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate;

f) se referă la extrădarea altor persoane care, potrivit legii statului solicitat, nu pot fi extrădate.

Articolul 57

Modul de legătură

În probleme de extrădare și de începere a urmăririi penale privind persoanele care urmează a fi extrădate, părțile contractante comunică între ele pe cale diplomatică.

Articolul 58

1. Cererea de extrădare care va fi prezentată celeilalte părți contractante va fi însoțită:

a) de o copie certificată a mandatului de arestare sau a hotărîrii definitive;

b) de actul de identitate sau de alte documente conținînd indicații cu privire la identitatea inculpatului sau condamnatului;

c) de un act conținînd semnalmentele inculpatului sau condamnatului, de o fotografie a inculpatului sau condamnatului;

d) de un act indicînd natura, data și locul comiterii infracțiunii;

e) de textele dispozițiilor legale ale părții contractante solicitante care prevăd infracțiunea și pedeapsa.

2. Partea contractantă solicitată poate cere un supliment de informații dacă indicațiile date potrivit punctului precedent, sînt incomplete. Cealaltă parte trebuie să dea curs acestei cereri în cel mult 2 luni.

Articolul 59

Arestarea persoanei în vederea extrădării

După primirea cererii de extrădare, partea contractantă solicitată procedează imediat, în condițiile prevăzute de prezentul tratat, la arestarea persoanei a cărei extrădare se cere.

Articolul 60

Amînarea extrădării

Dacă persoana a cărei extrădare se cere este învinuită sau inculpată în fața organelor de urmărire penală ori a organelor judecătorești ori are de executat o pedeapsă privativă de libertate pentru altă faptă pe teritoriul părții contractante solicitate, extrădarea poate fi amînată pînă la sfîrșitul procesului penal sau pînă la executarea pedepsei.

Articolul 61

Extrădarea temporară

1. Dacă amînarea extrădării prevăzută la articolul 60 ar putea să atragă după sine împlinirea termenului de prescripție a acțiunii penale sau ar putea crea mari greutăți pentru stabilirea faptelor, se poate admite extrădarea temporară.

2. Persoana extrădată temporar va fi înapoiată după efectuarea actelor procesuale pentru care a fost extrădată.

Articolul 62

Punerea în libertate a persoanei arestate

Dacă partea solicitantă nu prezintă, în termenul stabilit în articolul 58 din prezentul tratat, datele suplimentare privind persoana a cărei extrădare se cere, partea solicitată dispune punerea în libertate a persoanei extrădate.

Articolul 63

Predarea persoanei în vederea extrădării

1. Partea contractantă solicitată, în cazul în care este de acord cu extrădarea, comunică, celeilalte părți contractante de la care emană cererea, locul și data predării persoanei.

2. Dacă partea contractantă solicitantă nu preia persoana ce urmează a fi extrădată la locul și data stabilite potrivit punctului 1 al prezentului articol, persoana în cauză va fi pusă în libertate.

Articolul 64

Întocmirea actelor de extrădare

Fiecare parte contractantă va întocmi actele referitoare la extrădare în formele prevăzute de legile și procedurile sale.

Articolul 65

Limitele urmăririi persoanei extrădate

1. Fără acordul părții contractante solicitate, persoana extrădată nu poate fi urmărită, judecată sau supusă executării pedepsei ori extrădată unui al treilea stat pentru o infracțiune săvîrșită înaintea extrădării și pentru care nu s-a făcut extrădarea.

2. Acordul nu este necesar dacă:

a) persoana extrădată nu a părăsit teritoriul părții contractante căreia i-a fost predată în termen de o lună de la data terminării procesului penal ori de la executarea pedepsei. În termenul menționat nu este inclus timpul în cursul căruia persoana extrădată nu a putut părăsi teritoriul părții contractante solicitante din motive independente de voința sa;

b) persoana extrădată a părăsit teritoriul părții contractante solicitante, însă a revenit ulterior.

Articolul 66

Cereri de extrădare primite din partea mai multor state

Dacă extrădarea este cerută de mai multe state, partea solicitată va hotărî cărui stat i se va face extrădarea.

Articolul 67

Transmiterea obiectelor

1. La cererea părții contractante solicitante, partea contractantă solicitată transmite:

a) obiectele care pot servi ca mijloc de probă; aceste obiecte se transmit și în cazul cînd extrădarea nu poate avea loc din cauza morții sau din alte împrejurări;

b) obiectele care provin din infracțiune ori au servit la săvîrșirea acesteia.

2. Partea contractantă solicitată poate deține temporar obiectele menționate la punctul 1 din prezentul articol, dacă îi sînt necesare pentru un alt proces penal.

3. Drepturile părții solicitate sau ale terților asupra acestor obiecte sînt intangibile. Dacă asemenea drepturi există, aceste obiecte vor fi restituite părții solicitate imediat după terminarea procesului.

Articolul 68

Transportul în tranzit

Fiecare dintre părțile contractante se obligă să permită, la cerere, transportul pe teritoriul său al persoanelor extrădate de un al treilea stat.

Dacă cererea de tranzit îndeplinește condițiile prevăzute de prezentul capitol pentru cererea de extrădare, partea solicitată va autoriza tranzitul.

Articolul 69

Cheltuieli de extrădare și transport

1. Cheltuielile pentru îndeplinirea procedurii de extrădare făcute pînă în momentul predării persoanei a cărei extrădare a fost admisă sînt în sarcina părții solicitate.

2. Cheltuielile ocazionate de tranzit sînt în sarcina părții solicitante.

Articolul 70

Informații cu privire la rezultatul procesului penal

Părțile contractante își comunică în mod reciproc rezultatele urmăririi penale împotriva persoanei extrădate. Dacă persoana extrădată a fost condamnată, după rămînerea definitivă a sentinței se va transmite o copie a acesteia.

Articolul 71

Prezentul tratat va fi ratificat și instrumentele de ratificare vor îi schimbate la București. El va intra în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare și va rămîne în vigoare pentru o durată de 5 ani.

În cazul în care nici o parte contractantă nu denunță prezentul tratat cu 6 luni înaintea expirării perioadei prevăzute, el va rămîne în vigoare pînă cînd una dintre părți îl va denunța cu un preaviz scris, adresat celeilalte părți, cu 6 luni înainte.

Făcut la Ulan Bator la 25 noiembrie 1972, în două exemplare, fiecare dintre ele în limbile română, mongolă și rusă, textele avînd aceeași valoare.

În caz de divergențe de interpretare între textul în limba română și textul în limba mongolă, textul în limba rusă va prevala.

Drept pentru care plenipotențiarii respectivi au semnat prezentul tratat și au aplicat sigiliile lor.