Convenția din 26 mai 1972

Articolul 1

1. Toate litigiile dintre organizațiile economice, decurgind din raporturi contractuale ca și din alte raporturi de drept civil, care apar între ele în procesul colaborării economice și tehnico-științifice a țărilor participante la prezenta convenție, vor fi soluționate pe cale arbitrală, cu excluderea competentei, pentru asemenea litigii, a instanțelor de stat.

2. Prin raporturile prevăzute la punctul 1 se înțeleg atît raporturile din contractele de vînzare-cumpărare de mărfuri, specializate și cooperare în producție, executare de lucrări de antrepriza, construcții, montaje, proiectari, prospectari, cercetări științifice, lucrări de proiectari-experimentari, efectuarea serviciilor de transporturi-expeditii și a altor servicii, cît și alte raporturi de drept civil care apar în procesul colaborării economice și tehnico-științifice a țărilor participante la convenție.

3. Prin organizații economice, în sensul prezentei convenții, se înțeleg întreprinderile, trusturile, uniunile, combinatele, direcțiile generale care funcționează pe bază de gestiune economică, precum și institutele de cercetări științifice, birourile de proiectare-experimentare și alte asemenea organizații care sînt subiecte de drept civil și care își au sediul în diferite tari participante la prezenta convenție.

Articolul 2

1. Litigiile prevăzute la articolul I vor fi examinate de instanța de arbitraj de pe lîngă camera de comerț din țara pîrîtului sau - cu acordul părinților - dintr-o țara terta participanta la prezenta convenție.

2. În cazurile în care, pentru examinarea diferitelor categorii de litigii, în țările participante la convenție exista instanțe de arbitraj specializate, examinarea unor astfel de litigii se va face - cu acordul părților - de către instanțe de arbitraj.

3. Cererea reconvențională și cererea de compensare, care decurg din același raport juridic ca și cererea principala, vor fi examinate de aceeași instanța arbitrală care examinează cererea principala.

Articolul 3

1. Cererile cu privire la încheierea contractului sau la acceptarea anumitor prevederi contractuale nu sînt supuse examinării de către instanțele de arbitraj.

2. Prevederea punctului 1 din prezentul articol nu aduce atingerea competentei instanței de arbitraj în ce privește examinarea cererilor părții prejudiciate în legătură cu plata penalității prevăzute pentru încălcarea unei înțelegerea privind încheierea în viitor a unui contract sau în legătură cu acoperirea prejudiciilor cauzate printr-o asemenea încălcare.

Articolul 4

1. Hotărîrile instanțelor de arbitraj, prevăzute la punctul 1 al articolului II, sînt definitive și obligatorii. Ele se executa de către părți de bunăvoie.

2. Aceste hotărîri se recunosc fără vreo alta procedura și se pun în executare în oricare dintre țările participante la convenție, în același mod ca și hotărîrile definitive ale instanțelor de stat din țara de executare.

3. În cazul tranzacțiilor aprobate de instanța de arbitraj se aplică în mod corespunzător prevederile punctelor 1 și 2 din prezentul articol.

4. Prevederile punctelor 1 și 2 din prezentul articol se aplică, de asemenea, și hotărîrilor instanțelor de arbitraj specializate, arătate la punctul 2 al articolului II din prezenta convenție, precum și tranzacțiile aprobate de instanța de arbitraj specializată, dacă legislația tarii în care se afla o asemenea instanța de arbitraj nu prevede altfel.

5. Hotărîrile instanțelor de arbitraj arătate în articolul II din prezenta convenție, neexecutate de bunăvoie, și tranzacțiile aprobate de aceste instanțe, pot fi puse în executare silită în termen de 2 ani. Acest termen de prescripție începe să curgă din ziua în care hotărîrea arbitrală a fost inminata părții care cere executarea, iar în cazul comunicării hotărîrii prin posta, din ziua primirii spre expediere a scrisorii recomandate, menționată în ștampila poștei. În ce privește tranzacția, termenul menționat se socotește din ziua încheierii unei asemenea tranzacții.

Articolul 5

1. Executarea hotărîrii arbitrale poate fi refuzată de către instanța judecătorească de executare din țara de executare numai în cazurile:

a) dacă hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea regulilor privind competența, stabilite prin prezenta convenție, sau

b) dacă partea împotriva căreia s-a pronunțat hotărîrea va dovedi ca a fost lipsită de posibilitatea de a-și apara drepturile ca urmare a încălcării regulilor procedurii arbitrale sau ca urmare a altor împrejurări pe care nu le-a putut preveni și despre care nu a putut incunostinta instanța arbitrală, sau

c) dacă partea împotriva căreia s-a pronunțat hotărîrea arbitrală va dovedi ca aceasta hotărîre, în baza legislației naționale a tarii în care a fost pronunțată, a fost desfiintata sau executarea ei a fost suspendată.

2. În cazul în care s-a refuzat executarea hotărîrii arbitrale pentru motivele prevăzute la punctul 1 literele a) și b) din prezentul articol, partea în favoarea căreia s-a pronunțat hotărîrea are dreptul sa introducă o noua acțiune la organul competent, pe același temei, în termen de 3 luni începînd de la data hotărîrii definitive prin care s-a refuzat executarea.

Articolul 6

1. În materiile reglementate prin prezenta convenție în raporturile dintre țările participante la aceasta nu se aplică prevederile convențiilor bilaterale și multilaterale încheiate anterior de ele, cu excepția convențiilor în temeiul cărora unele categorii de litigii de drept civil au fost trecute în competența exclusiva a anumitor organe.

2. Prezenta convenție nu se aplică, de asemenea, litigiilor de drept civil care, în conformitate cu legislația naționala în vigoare în momentul semnării convenției, sînt de competența exclusiva a instanțelor judecătorești sau a altor organe de stat.

Articolul 7

Prezenta convenție nu se aplică litigiilor în curs de soluționare la data intrării în vigoare a convenției.

Articolul 8

1. Prezenta convenție urmează a fi ratificată de țările care au semnat-o. Instrumentele de ratificare se predau, spre păstrare, Secretariatului Consiliului de Ajutor Economic Reciproc, care va îndeplini funcțiile de depozitar al acestei convenții.

2. Prezenta convenție va intra în vigoare în a 90-a zi, socotită din ziua predării, spre păstrare, depozitarului a celui de-al cincilea instrument de ratificare.

3. Pentru țările ale căror instrumente de ratificare vor fi predate, spre păstrare, depozitarului după intrarea în vigoare a prezentei convenții, aceasta va intra în vigoare în a 90-zi, socotită din ziua predării către depozitar a instrumentelor lor de ratificare.

Articolul 9

1. La prezenta convenție, după intrarea ei în vigoare, pot adera alte tari, cu acordul țărilor participante la convenție, pe calea transmiterii către depozitar a documentelor cu privire la o asemenea aderare. Aderarea se considera intrata în vigoare după expirarea a 90 de zile de la data primirii de către depozitar a ultimei comunicări privind acordul cu o asemenea aderare.

2. Țara care a aderat la prezenta convenție înștiințează depozitarul despre instanța de arbitraj din aceasta țara, corespunzătoare instanței de arbitraj prevăzută la punctul 1 al articolului II din prezenta convenție, care va examina litigiile prevăzute la articolul I al acestei convenții.

Articolul 10

Fiecare țara participanta la prezenta convenție poate să o denunțe, instiintind despre aceasta depozitarul. Denunțarea intră în vigoare după 12 luni din ziua primirii acestei instiintari de către depozitar. Denunțarea convenției nu privește litigiile care, la intrarea ei în vigoare, se afla în curs de soluționare potrivit prezentei convenții.

Articolul 11

Depozitarul va înștiința neîntîrziat toate țările care au semnat prezenta convenție și care au aderat la aceasta, cu privire la data predării spre păstrare a fiecărui instrument de ratificare sau document de aderare, data intrării în vigoare a convenției, precum și cu privire la primirea de către acesta a altor instiintari decurgind din prezenta convenție.

Articolul 12

Depozitarul prezentei convenții va întreprinde măsurile corespunzătoare pentru înregistrarea acestei convenții la Secretariatul Organizației Națiunilor Unite, în conformitate cu carta acesteia.

Articolul 13

Prezenta convenție se preda spre păstrare depozitarului, care va transmite copii certificate, în mod corespunzător, de pe convenție țărilor care au semnat convenția și care au aderat la aceasta.

Întocmită la Moscova la 26 mai 1972, într-un singur exemplar în limba rusa.