Acordul din 24 octombrie 1998

Articolul 1

1.1. Părțile coopereaza în domeniul apararii pe bază de reciprocitate.

1.2. Punerea în aplicare a acestei cooperari este de competența ministrilor apararii ai celor două părți, care pot primi sprijinul altor ministere.

Articolul 2

2.1. Cooperarea în domeniul apararii consta în:

2.1.1. schimburi de analize strategice asupra mentinerii stabilitatii în Europa și asupra condițiilor de intarire a ei în plan militar;

2.1.2. schimburi de informații asupra conceptului de securitate și a celui de aparare, precum și asupra doctrinei de folosire a fortelor și politicii de formare a personalului;

2.1.3. schimburi de experienta în domeniul controlului armamentelor;

2.1.4. acțiuni având ca scop formarea cadrelor, cu prioritate formarea ofiterilor, precum și instruirea unităților și a statelor majore din fortele armate;

2.1.5. schimburi de cunoștințe și experienta în materie de:

a) legislatie și reglementari interne și internationale privind apararea și fortele armate;

b) gestionare a resurselor financiare, planificare și execuție a bugetului apararii;

c) management al resurselor umane și administrare a mijloacelor materiale;

d) organizare a comandamentului (operational și la nivel teritorial) și în materie de functionare a statelor majore, ținând seama de rolul informaticii în actul de comanda;

e) organizare a unor unități multinationale și instruire a acestora;

f) armament și echipamente militare, precum și studii și dezvoltari privind tehnica militara și interoperabilitatea echipamentelor militare;

g) organizare și functionare a sistemelor de transmisiuni în cadrul fortelor armate;

h) realizare a infrastructurilor militare;

i) control și management al spatiului aerian;

j) sănătate și acțiuni umanitare;

k) relatii ale fortelor armate cu societatea;

l) relatii umane în cadrul fortelor armate și probleme sociale;

m) organizare și misiuni ale logisticii în cadrul fortelor armate;

n) istorie militara;

o) geografie și topografie militara;

p) politie militara;

q) activități culturale și sportive;

2.1.6. examinarea posibilitatilor de a îndeplini acțiuni comune în cadrul operațiunilor de mentinere a pacii sau umanitare sub egida ONU, OSCE și UEO.

2.2. Părțile își rezerva dreptul identificarii și aprofundarii altor domenii de cooperare.

Articolul 3

3.1. Cooperarea se realizează, în special, prin urmatoarele forme:

3.1.1. consultari și reuniuni de lucru la toate nivelurile de comanda și de conducere;

3.1.2. schimburi, vizite, stagii și perioade de sedere (de scurta sau de lunga durata) ale membrilor personalului militar și civil;

3.1.3. stagii de scurta durata în cadrul ministerelor apararii în sectoarele administrativ, juridic, al domeniilor militare, financiar și social;

3.1.4. studii și cursuri în scolile militare, inclusiv în învățământul militar superior și în centrele de instruire a categoriilor de forte armate;

3.1.5. congrese, colocvii, conferinte și seminarii;

3.1.6. schimburi reciproce de reprezentanti ai statelor majore și ai unităților din categoriile de forte armate pentru participarea la planificarea instructiei și a exercitiilor militare;

3.1.7. instructie în comun a unităților de la toate nivelurile fortelor armate;

3.1.8. escale oficiale și de rutina ale navelor de razboi, vizite la bazele aeriene și în unitatile trupelor de uscat;

3.1.9. intalniri între delegații ale statelor majore, ale unităților fortelor armate și ale scolilor militare;

3.1.10. schimburi de ofiteri între instituțiile de invatamant militar pentru participarea la discutii, predarea cursurilor sau efectuarea stagiilor profesionale.

3.1.11. schimburi de documentatie;

3.1.12. manifestari sportive sub patronajul Consiliului International al Sportului Militar (CISM).

3.2. Cesionari de bunuri și prestări de servicii pot fi efectuate în condiții ce vor fi stabilite de părți.

Articolul 4

Pentru a intari înțelegerea și increderea reciproca, părțile organizeaza la intervale regulate vizite reciproce ale reprezentantilor lor, la nivelul ministerelor apararii, al statelor majore generale, al comandamentelor și al statelor majore ale categoriilor de forte armate, al armelor și specialitatilor, precum și la nivel de comandament și de direcții similare.

Articolul 5

5.1. Se instituie o comisie militara mixta româno-franceza care este responsabila atât cu definirea conceptiei generale a cooperarii bilaterale în domeniul apararii, cat și cu organizarea și coordonarea acestei cooperari.

5.2. Comisia militara mixta româno-franceza este coprezidata de un general din ministerul apararii al fiecarei părți.

Comisia mai are în componenta un secretar, atasatii apararii ai fiecareia dintre cele doua tari și, în functie de subiectele abordate, ofiteri sau reprezentanti ai diferitelor categorii de forte armate, arme și servicii.

5.3. Sedintele Comisiei militare mixte româno-franceze au loc o dată pe an, alternativ, în România și în Republica Franceza.

5.4. Toate subiectele de natura sa favorizeze intarirea cooperarii bilaterale pot fi inscrise pe ordinea de zi a sedintei Comisiei militare mixte româno-franceze după ce au primit aprobarea celor doi copresedinti.

5.5. Comisia militara mixta româno-franceza face bilantul cooperarii realizate pe parcursul anului precedent și stabileste planul de cooperare pentru anii urmatori.

5.6. Planul de cooperare cuprinde atât actiunile stabilite de comun acord, cat și tematica lor, modalitatile, datele și locurile de realizare, precum și instituțiile responsabile de executarea lor. Planul de cooperare bilaterala este semnat de copresedintii Comisiei militare mixte româno-franceze.

5.7. Copresedintii Comisiei militare mixte româno-franceze corespondeaza între ei prin intermediul atasatilor apararii.

Articolul 6

6.1. Se instituie un comitet mixt româno-francez responsabil cu coordonarea și urmarirea activităților de cooperare bilaterala în domeniul armamentului.

6.2. Comitetul mixt româno-francez este coprezidat de inalti functionari ai ministerelor apararii ale celor două părți.

Comitetul mai are în componenta un secretar, atasatii apararii din cele doua tari, precum și ofiteri și experti competenti în problemele de pe ordinea de zi a sesiunilor acestuia.

6.3. Cei doi copresedinti stabilesc de comun acord regulamentul interior de functionare, frecventa intalnirilor, precum și ordinea de zi a sesiunilor Comitetului mixt româno-francez.

Articolul 14

14.1. Functia membrilor personalului militar și civil al uneia dintre părți, pusi la dispoziție celeilalte părți, precum și caracterul și durata misiunii lor și alte modalități precise de exercitare a atribuțiilor lor sunt definite inaintea numirii pe post a fiecaruia dintre ei printr-un schimb de scrisori între ministrii apararii ai celor două părți.

14.2. Membrii personalului militar și civil își exercită functiile conform deciziilor continute în scrisorile menționate la paragraful 1 al prezentului articol. Ei nu pot să fie, în mod special, asociați la pregătirea sau la executarea operațiunilor de razboi, nici la acțiuni de mentinere sau de restabilire a ordinii, securitatii publice sau suveranității naționale și nici nu pot sa intervina în aceste operațiuni sub nici o formă.

14.3. Pe timpul sederii pe teritoriul statului celeilalte părți, membrii personalului militar și civil și membrii familiilor acestora respecta dreptul intern al acestei părți și nu pot desfășura nici o activitate politica pe teritoriul numitei părți.

Membrii personalului militar și civil respecta, în plus, regulamentele interne în vigoare în cadrul ministerului apararii al părții care primeste.

Articolul 15

Pe timpul exercitarii functiilor lor, membrii personalului civil și militar por sa stea cu familiile lor pe teritoriul statului celeilalte părți. Identitatea membrilor familiei rezidente pe teritoriul acestui stat care insoteste membrul personalului militar și civil este indicată în scrisorile menționate la art. 14 paragraful 1 din prezentul acord.

Articolul 16

16.1. Membrii personalului militar și civil francez se afla sub autoritatea Guvernului Republicii Franceze prin intermediul Ambasadei Republicii Franceze la București.

16.2. Membrii personalului militar și civil român se afla sub autoritatea Guvernului României prin intermediul Ambasadei României la Paris.

16.3. Pe timpul sederii pe teritoriul statului celeilalte părți, acestia își păstrează statutul lor de functionar de stat civil sau militar.

16.4. Membrii personalului militar și civil poarta uniforma și insemnele militare conform reglementarilor în vigoare în fortele armate ale statului părții care trimite. Partea care primeste îi autorizeaza sa imbrace ținuta civila.

16.5. Membrii personalului militar al părții care trimite pot să dețină și sa poarte armele lor, cu condiția să fie autorizati în acest sens de regulamentul care li se aplică. Autoritățile statului părții care primeste examineaza cu bunavointa cererile pe care statul părții care trimite le prezinta în acest sens.

16.6. Membrii personalului militar și civil autorizati sa conduca vehicule militare în statul părții care trimite sunt, de asemenea, autorizati sa conduca vehicule de aceeasi categorie pe teritoriul statului părții care primeste.

16.7. Autoritățile statului părții care trimite sunt competente în materie de disciplina. Regulile de disciplina aplicabile personalului militar și civil al statului părții care primeste sunt comunicate personalului militar și civil al statului părții care trimite inaintea intrarii sale pe teritoriul statului părții care primeste. Autoritățile statului părții care primeste informeaza ambasada statului părții care trimite despre actiunile unui membru al personalului militar sau civil, contrare regulilor de disciplina ale statului părții care primeste.

Articolul 17

17.1. Membrii personalului militar și civil al statului părții care trimite sunt scutiti de formalitatile de pasaport și de viza și beneficiaza de facilități de trecere la intrarea sau la ieșirea de pe teritoriul statului părții care primeste, cu condiția ca autoritățile vamale interesate sa fi primit notificarea corespunzătoare în timp util. Ei nu sunt supuși dispozițiilor juridice ale statului părții care primeste, referitoare la inregistrarea și controlul strainilor. Totusi acestia nu sunt considerati ca dobanditori ai drepturilor de reședința permanenta pe teritoriul statului părții care primeste.

17.2. La intrarea pe teritoriul statului părții care primeste, membrii personalului militar și civil al părții care trimite vor avea asupra lor:

17.2.1. pasaport; sau

17.2.2. carte de identitate personala, eliberata de statul părții care trimite, cu fotografie și în care sunt menționate numele, prenumele, data nasterii, gradul și numărul de inmatriculare, dacă este cazul, și serviciul caruia îi aparține; și

17.2.3. ordinul de misiune, individual sau colectiv, eliberat de un serviciu competent al statului care trimite și care atesta statutul individului sau al unității, în calitate de membru sau de parte a fortelor armate, și care confirma deplasarea.

17.3. Persoanele insotitoare vor avea asupra lor pasaportul.

Articolul 18

18.1. Membrii personalului militar și civil, precum și membrii familiilor acestora raspund penal în fața tribunalelor competente, conform dreptului intern al celeilalte părți, pentru infractiunile comise, sub rezerva urmatoarelor dispozitii:

18.1.1. autoritățile militare ale statului părții care trimite au dreptul de a-și exercită pe teritoriul statului părții care primeste jurisdictia penala și disciplinara pe care le-o conferă legislatia statului părții care trimite asupra tuturor persoanelor supuse legii militare a acestui stat;

18.1.2. autoritățile statului părții care primeste au dreptul de a-și exercită asupra membrilor unei forte sau ai unei componente civile și asupra persoanelor care îi însoțesc propria jurisdictie, cu privire la infractiunile comise pe teritoriul statului părții care primeste și pedepsite de legislatia acestui stat.

18.2. Autoritățile militare ale statului părții care trimite au dreptul sa exercite o jurisdictie exclusiva asupra persoanelor supuse legilor militare ale acestui stat, în ceea ce priveste infractiunile pedepsite de legislatia statului părții care trimite, mai ales infractiunile care aduc atingere sigurantei acestui stat, dar care nu cad sub incidența legislației statului părții care primeste.

18.3. Autoritățile statului părții care primeste au dreptul de a exercita o jurisdictie exclusiva asupra membrilor unei forte sau ai unei componente civile și asupra persoanelor care îi însoțesc în ceea ce priveste infractiunile pedepsite de legile statului părții care primeste, în special infractiunile care aduc atingere sigurantei acestui stat, dar care nu cad sub incidența legislației statului părții care trimite.

18.4. În sensul prezentului acord se considera infractiuni care aduc atingere sigurantei unui stat:

18.4.1. tradarea de patrie;

18.4.2. sabotajul, spionajul sau violarea legislației privind secretele de stat sau ale apararii naționale.

18.5. În cazul legislației sau al jurisdictiei concurente se aplică urmatoarele reguli:

18.5.1. autoritățile militare ale statului părții care trimite au dreptul sa exercite cu prioritate jurisdictia proprie asupra membrului unei forte sau al unei componente civile în ceea ce priveste:

a) infractiunile care aduc atingere numai securitatii sau proprietății acestui stat ori infractiunile care aduc atingere numai persoanei sau proprietății unui membru al unei forte ori al unei componente civile al acestui stat, precum și unei persoane insotitoare;

b) infractiunile care rezultă din orice act sau neglijenta comisa în timpul executarii serviciului;

18.5.2. în cazul oricarei alte infractiuni, autoritățile statului părții care primeste exercita cu prioritate propria jurisdictie;

18.5.3. dacă statul care are dreptul sa exercite cu prioritate propria jurisdictie decide sa renunte la acest drept, va notifica despre aceasta decizie, cat mai curand posibil, autorităților celuilalt stat.

Autoritățile statului care are dreptul sa exercite cu prioritate propria jurisdictie examineaza cu bunavointa cererile de renuntare la acest drept, prezentate de autoritățile celuilalt stat, atunci când acestea apreciaza ca motive deosebit de importante justifica acest fapt.

18.6. Dispozitiile prezentului articol nu comporta nici un drept pentru autoritățile militare ale statului părții care trimite de a-și exercită o jurisdictie asupra cetatenilor statului părții care primeste sau asupra persoanelor care au acolo reședința obisnuita, cu excepția celor care sunt membri ai fortelor armate ale statului părții care trimite.

18.7. Autoritățile statului părții care primeste și ale statului părții care trimite își acorda reciproc asistența pentru arestarea membrilor unei forte a statului părții care trimite sau ai unei componente civile ori a persoanelor insotitoare pe teritoriul statului părții care primeste și pentru predarea acestora autorităților care urmeaza să își exercite jurisdictia conform dispozițiilor de mai sus.

18.8. Autoritățile statului părții care primeste notifica în cel mai scurt timp autorităților militare și misiunii diplomatice a statului părții care trimite arestarea oricărui membru al unei forte sau al unei componente civile ori a unei persoane insotitoare.

18.9. Paza unui membru al unei forte sau al unei componente civile asupra caruia statul părții care primeste urmeaza să își exercite dreptul de jurisdictie și care se afla în mainile autorităților statului părții care trimite va fi asigurata de către acestea până când se va declansa urmarirea penala împotriva lui de către statul părții care primeste.

18.10. Autoritățile statelor părții care primeste și ale părții care trimite își acorda asistența reciproca în conducerea anchetelor, în strangerea probelor, inclusiv în punerea sechestrului și, dacă are loc, în punerea la dispoziție a probelor vinovatiei și a obiectelor infractiunii. Punerea la dispoziție a probelor și a obiectelor sechestrate poate fi condiționată, totusi, de restituirea lor într-un termen determinat de autoritatea care a procedat la punerea la dispoziție.

18.11. Autoritățile părților, în cazul în care exista jurisdictie concurenta, se informeaza reciproc asupra cursului problemelor.

18.12. Autoritățile statului părții care primeste vor examina cu bunavointa cererile autorităților statului părții care trimite de a le fi acordată asistența pentru executarea pedepselor privative de libertate, pronuntate pe teritoriul statului părții care primeste de către autoritățile menționate în conformitate cu dispozitiile prezentului articol.

18.13. Atunci când un inculpat este judecat conform dispozițiilor acestui articol de către autoritățile unei părți și este achitat sau, în caz de condamnare, dacă executa sau și-a executat pedeapsa ori a fost gratiat, el nu mai poate fi judecat pe acelasi teritoriu pentru aceeasi infractiune de către autoritățile unei alte părți.

Totusi aceasta prevedere nu va împiedica autoritățile militare ale statului părții care trimite sa judece un membru al unei forte pentru orice violare a regulilor de disciplina, care a rezultat dintr-o actiune sau dintr-o omisiune constitutiva a infractiunii pentru care el a fost judecat.

18.14. Oricărui membru al unei forte ori al unei componente civile sau oricarei persoane insotitoare care a fost acuzata de savarsirea unei infractiuni și a fost urmarita conform jurisdictiei statului părții care primeste i se aplică prezumtia de nevinovatie până în momentul stabilirii legale a vinovatiei sale. El are, în special, dreptul:

18.14.1. la o judecata prompta și rapida;

18.14.2. să fie informat, în cel mai scurt timp, intr-o limbă pe care o înțelege și, în detaliu, despre natura și cauza acuzatiei care i se aduce;

18.14.3 sa dispună de timpul și de mijloacele necesare pentru a-și pregati apararea;

18.14.4. să se apere singur sau sa beneficieze de asistența unui aparator ales de el și, dacă nu are mijloace pentru plata unui aparator, să poată fi asistat gratuit de către un avocat numit din oficiu;

18.14.5. sa interogheze sau sa ceara interogarea martorilor acuzarii și să obțină convocarea și interogarea martorilor apararii în aceleasi condiții cu martorii acuzarii;

18.14.6. să fie asistat gratuit de către un translator, dacă nu înțelege sau dacă nu vorbeste limba utilizata la audiere;

18.14.7. sa comunice cu reprezentantul autorităților statului părții care trimite și, atunci când regulile de procedura permit, acesta să fie prezent la proces.

18.15. Unitatile sau formatiunile militare regulamentar constituite ale unei forte au drept de politie în toate taberele, instituțiile sau în alte obiective ocupate de ele în baza unui acord cu statul părții care primeste. Politia militara a unităților sau a formatiunilor poate lua toate masurile necesare pentru a asigura menținerea ordinii și securitatii în aceste obiective.

18.16. Folosirea politiei militare menționate în afara acestor obiective este condiționată de existenta unui acord cu autoritățile statului părții care primeste, se face în legătură cu aceste autorități și numai atât cat este necesar pentru a menține ordinea și disciplina printre membrii acestor unități sau formatiuni.

18.17. Fiecare dintre părți supune puterii legislative proiectele pe care le considera necesare pentru a putea asigura pe teritoriul sau securitatea și protectia obiectivelor, echipamentelor, proprietăților, arhivelor și documentelor oficiale ale celeilalte părți, precum și incriminarea faptelor ce reprezinta infractiuni referitoare la aceasta materie.

Articolul 19

19.1. Fiecare parte renunta la orice cerere de despăgubire față de o altă parte pentru pagubele cauzate bunurilor statului care sunt folosite de către fortele sale terestre, aeriene și navale, în urmatoarele situații:

19.1.1. dacă paguba este cauzata de un membru al fortelor armate ale celeilalte părți sau de un functionar al acesteia în exercitiul functiunii, în termenii prezentului acord; sau

19.1.2. dacă paguba este cauzata de un vehicul, o nava sau de o aeronava a unei părți și utilizata de fortele sale armate, cu condiția ca vehiculul, nava sau aeronava, cauza a pagubei, sa fi fost utilizata pentru acțiuni intreprinse în cadrul operațiunilor convenite prin prezentul acord ori ca paguba sa fi fost provocata unei proprietăți utilizate în aceleasi condiții.

19.2. Pretentiile de despăgubire pentru salvare maritima, formulate de către o parte către cealalta parte, fac obiectul aceleiasi renuntari, sub rezerva ca nava sau incarcatura salvata să fie proprietatea unei părți și să fie utilizata de fortele sale armate în timpul acțiunilor intreprinse în conformitate cu prevederile prezentului acord.

19.3. Dispozitiile paragrafului 1 al prezentului articol se aplică oricarei nave, navlosita în coca goala de o parte sau rechizitionata de aceasta cu un contract de navlosire coca goala ori de buna priza (cu excepția cazului în care riscul pierderii sau raspunderea pentru daune este în sarcina unei alte persoane decat aceasta parte).

19.4. Fiecare parte renunta sa ceara despăgubiri celeilalte părți în cazul în care un membru al fortelor sale armate a suferit raniri sau a murit în timpul sau din cauza executarii serviciului.

19.5. Pretentile de despăgubiri (altele decat cele izvorate din contracte și altele decat cele la care se referă paragrafele 6 sau 7 ale prezentului articol) decurgând din acțiuni sau neglijente de care un membru al unei forte sau al unei componente civile este responsabil în executarea serviciului ori din orice fapta, neglijenta sau imprejurare pentru care este legal răspunzătoare o forta ori o componenta civila și care au cauzat, pe teritoriul statului părții care primeste, pagube unui tert, altul decat una dintre părți, vor fi solutionate de statul părții care primeste, în conformitate cu urmatoarele dispozitii:

19.5.1. pretentiile de despăgubiri sunt introduse, analizate și solutionate în conformitate cu legile și cu reglementarile statului părții care primeste, aplicabile în materie propriilor forte armate;

19.5.2. statul părții care primeste poate decide asupra acestor pagube; el va proceda la plata despăgubirilor stabilite în moneda proprie;

19.5.3. aceasta plata, ce rezultă fie dintr-o înțelegere, fie dintr-o decizie a instanței competente a statului părții care primeste, fie din decizia aceleiasi instante prin care a fost respinsa o actiune introdusa privind plata de despăgubiri, va fi obligatorie și definitivă pentru părți;

19.5.4. orice despăgubire plătită de statul părții care primeste va fi adusa la cunoștința statului părții care trimite interesat, ce va primi în acelasi timp un raport detaliat și o propunere de repartitie a sumelor, stabilita în conformitate cu subpunctele 5a) și 5b) de mai jos. În lipsa unui răspuns în termen de doua luni, propunerea de impartire a sumelor va fi considerata ca acceptata;

19.5.5. responsabilitatea pentru sumele de plată pentru reparatia daunelor menționate la paragrafele precedente ale prezentului articol va fi împărțită între părți în urmatoarele condiții:

a) când statul părții care trimite este responsabil, cuantumul despăgubirilor se repartizeaza în proportie de 25% pentru statul părții care primeste și de 75% pentru statul părții care trimite;

b) când responsabilitatea revine ambelor părți, cuantumul despăgubirilor este repartizat între ele în părți egale;

c) semestrial, o situație privind sumele platite în cursul semestrului precedent, de către statul părții care primeste, pentru despăgubirile pentru care s-a admis o repartitie și un procentaj este inaintata statului părții care trimite, însoțită de o cerere de rambursare. Rambursarea se va face în cel mai scurt termen în moneda statului părții care primeste;

19.5.6. în cazul în care în urma aplicarii dispozițiilor paragrafelor 5.2 și 5.5 de mai sus o parte are în sarcina plata unor sume care ar afecta-o prea mult, ea poate solicita celeilalte părți sa procedeze la o solutionare a pretentiilor pe o baza diferita;

19.5.7. nici o măsura de executare silita nu poate fi luata împotriva unui membru al unei forte sau al unei componente civile, în cazul când s-a pronuntat o hotărâre judecătorească împotriva lui în statul părții care primeste, dacă este vorba de un litigiu aparut în urma unei acțiuni indeplinite în timpul executarii serviciului;

19.5.8. dispozitiile paragrafului 5.5 de mai sus nu se aplică în cazul navigatiei, exploatarii unei nave, incarcarii sau descarcarii marfurilor de pe nave sau al transportului unei incarcaturi, cu excepția cazurilor în care a avut loc decesul sau ranirea unei persoane și atunci când dispozitiile paragrafului 4 nu se aplică.

19.6. Pretentiile de despăgubire împotriva membrilor unei forte sau ai unei componente civile, decurgând din acte producătoare de prejudicii sau din neglijente care nu au fost savarsite pe timpul executarii serviciului, se solutioneaza astfel:

19.6.1. autoritățile statului părții care primeste examineaza cererea de despăgubire și decid într-un mod just și echitabil cuantumul despăgubirii datorate solicitantului, ținând seama de toate circumstantele cauzei, inclusiv de conduita și de comportamentul persoanei lezate, și intocmesc un raport cu privire la cauza respectiva;

19.6.2. acest raport este trimis autorităților statului părții care trimite, care decid, fără intarziere, dacă procedeaza la o despăgubire cu titlu de favoare și, în acest caz, fixeaza cuantumul;

19.6.3. dacă o ofertă de despăgubire cu titlu de favoare este facuta și acceptata de către reclamant cu titlu de despăgubire integrală, autoritățile statului părții care trimite efectueaza aceasta plata și aduc la cunoștința autorităților statului părții care primeste decizia lor și cuantumul sumei varsate;

19.6.4. dispozitiile prezentului paragraf nu contravin deciziei luate de jurisdictia statului părții care primeste asupra actiunii care ar putea fi introdusa împotriva unui membru al unei forte sau al unei componente civile, dacă și atâta timp cat o plata prin care pretentia sa fi fost complet satisfacuta nu a fost efectuata.

19.7. Pretentiile de despăgubiri decurgând din utilizarea neautorizata a oricărui vehicul al fortelor armate ale statului părții care trimite sunt solutionate în conformitate cu dispozitiile paragrafului 6 al prezentului articol, cu excepția cazului în care forta insasi sau componenta civila poarta raspunderea legala.

19.8. Dacă exista un diferend asupra faptului de a sti dacă actul pagubitor sau neglijenta imputabila membrului unei forte sau al unei componente civile a fost produsa pe timpul executarii serviciului ori asupra faptului de a sti dacă utilizarea vehiculului aparținând fortelor armate ale statului părții care trimite nu a fost autorizata, cazul se rezolva între părți.

19.9. În afara condițiilor prevăzute la paragraful 5.7 al prezentului articol, statul părții care trimite nu poate, în ceea ce priveste jurisdictia civila a tribunalelor statului părții care primeste, sa invoce imunitatea față de jurisdictia tribunalelor statului părții care primeste în favoarea membrilor unei forte sau ai unei componente civile.

19.10. Autoritățile statului părții care trimite și ale statului părții care primeste își acorda asistența în obtinerea probelor necesare pentru o judecata echitabila și pentru solutionarea pretentiilor de despăgubiri care intereseaza părțile.

Articolul 20

20.1. În caz de deces al unui membru al unităților în tranzit sau pe perioada de sedere pe teritoriul uneia dintre părți, în cursul sau cu ocazia unui exercitiu ori a unui antrenament comun, decesul trebuie declarat ofiterului de stare civila teritorial competent.

Decesul este constatat de un medic autorizat, care elibereaza actul constatator.

20.2. Dacă autoritatea judiciara naționala ordona autopsia defunctului, aceasta este efectuata de un medic desemnat de autoritatea judiciara.

Un medic militar al părții careia îi aparține defunctul poate asista la autopsie.

20.3. Autoritățile militare cărora le aparține defunctul pot dispune de corpul acestuia de îndată ce le-a fost notificata autorizarea de către autoritatea militara a părții care primeste. Transportul corpului se efectueaza în conformitate cu reglementarile statului părții care primeste.

20.4. Cheltuielile de transport al corpului sunt în sarcina părții care trimite.

Articolul 21

Finantarea cooperarii se bazeaza pe reciprocitate și respecta principiile enuntate în prezentul capitol.

21.1. Partea care trimite are în sarcina cheltuielile de transport dus-intors până la locul de destinatie de pe teritoriul statului părții care primeste și indemnizatiile necesare cheltuielilor personale ale reprezentantilor săi.

21.2. Partea care primeste furnizeaza membrilor personalului militar și civil, cu titlu gratuit, condițiile necesare exercitarii functiilor lor, sub rezerva urmatoarelor dispozitii:

21.3. Pentru membrii personalului militar și civil care efectueaza deplasari de scurta durata (mai puțin de 6 luni, cu excepția exercitiilor și antrenamentelor comune, pentru care modalitatile de suportare a cheltuielilor financiare sunt prevăzute intr-o înțelegere specifică) pe teritoriul părții care primeste, aceasta ia în sarcina sa cheltuielile de transport de serviciu pe teritoriul propriu, cheltuielile de cazare și hranire, cheltuielile legate de manifestarile culturale în conformitate cu programul vizitei, precum și comunicatiile telefonice de serviciu cu statul care trimite. De asemenea, ia în sarcina sa cheltuielile de scolarizare pentru toți stagiarii din scolile militare și din unitatile fortelor armate. Partea care primeste poate examina cazuri particulare pentru acordarea unei burse pentru cheltuieli curente.

21.4. Pentru membrii personalului militar și civil și pentru membrii familiilor lor care îi însoțesc, ce efectueaza deplasari de lunga durata (mai mult de 6 luni) pe teritoriul statului părții care primeste, partea care trimite suporta cheltuielile de transport, cazare și hranire.

Totusi ministerul apararii al părții care primeste asigura membrilor personalului militar și civil, care exercită functia de lector, cazarea și masa gratuite la locul de indeplinire a misiunii lor.

Articolul 22

22.1. Membrii personalului militar și civil și membrii familiilor lor beneficiaza de acelasi ajutor și de aceeasi protecție ca cele acordate de autoritățile părții care primeste militarilor de cariera ai propriilor forte armate și membrilor lor de familie.

22.2. În caz de criza, partea care primeste asigura membrilor personalului militar și civil și membrilor lor de familie toate facilitatile pentru repatriere.

Articolul 23

23.1. Membrii personalului militar și civil pot, cu ocazia sosirii lor, în vederea luării în primire a postului pe teritoriul statului părții care primeste sau în urmatoarele 6 luni ori în termen de 6 luni de la sosirea familiei lor, sa importe, în limitele compatibile cu utilizarea familiala normala, bunurile lor, mobilier personal și vehicule motorizate pentru folosire privată, cu scutire de impozite și taxe pentru durata sederii lor. O astfel de clauza nu semnifica scutirea de taxe care ar putea fi percepute ca urmare a utilizarii drumurilor de către vehiculele private.

23.2. În materie de impozitare se aplică dispozitiile Convenției dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Franceze privind evitarea dublei impuneri pe venit și avere, semnata la București la 27 septembrie 1974.

Articolul 24

24.1. Toți membrii personalului militar și civil al părții care trimite și membrii familiilor lor au acces la asistența medicală și stomatologica, necesară în cadrul serviciilor medicale militare ale statului părții care primeste, în aceleasi condiții ca pentru personalul fortelor armate ale statului părții care primeste.

24.2. Ingrijirea și consultatiile acordate de serviciile medicale de unitate sau de garnizoana, precum și evacuarile sanitare de prima urgenta cu elicoptere militare sunt gratuite. Evacuarile sanitare cu mijloace aeriene civile, spitalizarile, consultatiile, examinarile și ingrijirea în mediu spitalicesc civil sau militar sunt rambursate de statul caruia îi aparține persoana tratata. Furnizarea de medicamente sau de obiecte de pansament poate fi efectuata cu titlu oneros.

24.3. Pentru stagiarii pe termen lung din scolile militare și din unități ale fortelor armate dreptul la prestațiile serviciului medical al fortelor armate și principiile de suportare financiară a acestor prestatii sunt stabilite prin reglementarile în vigoare pe teritoriul statului părții care primeste.

24.4. Membrii personalului militar și civil și membrii familiilor lor au acces la popotele, cluburile, casele de odihnă militare sau la alte institutii ale fortelor armate în aceleasi condiții ca și militarii de cariera ai fortelor armate ale statului părții care primeste și membrii lor de familie.

Articolul 25

25.1. Până la semnarea unui acord de securitate informațiile schimbate între părți sunt protejate conform legii în vigoare în statul fiecarei părți.

25.2. Informațiile obtinute în cadrul prezentului acord nu pot fi utilizate împotriva intereselor celeilalte părți și nu pot fi comunicate unor terțe părți fără acordul prealabil, în scris, al părții care le-a furnizat.

Articolul 26

Reprezentantii autorizati ai celor două părți pot incheia înțelegeri specifice, în scopul aplicarii dispozițiilor prezentului acord.

Articolul 27

Litigiile legate de interpretarea și de aplicarea prezentului acord sunt rezolvate pe cale diplomatica și nu sunt supuse nici unei terțe părți.

Articolul 28

Aranjamentul administrativ între ministrul apararii naționale al României și ministrul apararii al Republicii Franceze cu privire la instituirea unei cooperari între ministerele apararii român și francez, semnat la 24 mai 1991, își inceteaza valabilitatea la data intrarii în vigoare a prezentului acord.

Articolul 29

29.1. Prezentul acord este adoptat în conformitate cu legile statului fiecarei părți. El intră în vigoare a doua zi după primirea ultimei notificari prin care părțile notifica indeplinirea formalitatilor lor constitutionale.

29.2. Pe perioada până la intrarea în vigoare a prezentului acord dispozitiile privind statutul membrilor personalului militar și civil și reglementarea daunelor sunt aplicabile cu titlu provizoriu prin schimb de scrisori între părți.

29.3. Prezentul acord poate fi completat, modificat și amendat în orice moment, în scris, printr-un acord comun al părților. Intrarea în vigoare a amendamentelor are loc după procedura prevăzută la paragraful 1 al prezentului articol.

29.4. Prezentul acord este incheiat pe o durată nedeterminata. El poate fi denuntat în orice moment, prin notificare scrisa, de către fiecare dintre părți. În acest caz el inceteaza de a mai fi în vigoare după 90 (nouazeci) de zile începând din ziua primirii denuntarii lui de către cealalta parte.

Prezentul acord a fost semnat la București la data de 24 octombrie 1998, în 2 exemplare, fiecare în limbile română și franceza, ambele texte fiind egal autentice.

Pentru Guvernul României,

Victor Babiuc,

ministru de stat,

ministrul apararii naționale

Pentru Guvernul Republicii Franceze,

Alain Richard,

ministrul apararii