Convenția din 5 octombrie 1961

Articolul 1

Prezenta convenție se aplică actelor oficiale care au fost intocmite pe teritoriul unui stat contractant și care urmeaza să fie prezentate pe teritoriul unui alt stat contractant.

Sunt considerate acte oficiale, în sensul prezentei conventii:

a) documentele care emana de la o autoritate sau de la un functionar al unei jurisdictii a statului, inclusiv cele care emana de la ministerul public, de la un grefier sau de la un executor judecătoresc;

b) documentele administrative;

c) actele notariale;

d) declaratiile oficiale, cum ar fi: cele privind mențiuni de înregistrare, viza de investire cu data certa și legalizari de semnatura, depuse pe un act sub semnatura privată.

Totusi prezenta convenție nu se aplică:

a) documentelor intocmite de agenti diplomatici sau consulari;

b) documentelor administrative care au legătură directa cu o operațiune comerciala sau vamala.

Articolul 2

Fiecare stat contractant scuteste de supralegalizare actele caror li se aplică aceasta convenție și care urmeaza să fie prezentate pe teritoriul sau. Supralegalizarea, în sensul prezentei conventii, are în vedere numai formalitatea prin care agentii diplomatici sau consulari ai tarii pe teritoriul careia actul urmeaza să fie prezentat atesta veracitatea semnaturii, calitatea în care a actionat semnatarul actului sau, după caz, identitatea sigiliului și a stampilei de pe acest act.

Articolul 3

Singura formalitate care ar putea fi ceruta pentru a atesta veracitatea semnaturii, calitatea în care a actionat semnatarul actului sau, după caz, identitatea sigiliului sau a stampilei de pe acest act, este aplicarea apostilei definite la art. 4, eliberata de către autoritatea competentă a statului din care emana documentul.

Totusi formalitatea mentionata în alineatul precedent nu poate fi ceruta atunci când fie legile, regulamentele sau uzantele în vigoare în statul în care actul urmeaza să fie prezentat, fie o înțelegere între doua sau mai multe state contractante o inlatura, o simplifica sau scuteste actul de supralegalizare.

Articolul 4

Apostila prevăzută la art. 3 alin. 1 se aplică chiar pe act sau pe o prelungire a acestuia; ea trebuie să fie conforma cu modelul anexat la prezenta convenție.

Totusi ea poate fi redactata în limba oficiala a autorității care o elibereaza. Mențiunile care figurează în conținutul ei pot fi date și intr-o a doua limba. Titlul "Apostille (Convention de la Haye du 5 octobre 1961)" va fi mentionat în limba franceza.

Articolul 5

Apostila este eliberata la cererea semnatarului sau a oricărui alt detinator al actului.

Întocmită în mod corespunzător, ea atesta veracitatea semnaturii, calitatea în care a actionat semnatarul actului sau, după caz, identitatea sigiliului sau a stampilei de pe acest act.

Semnatura, sigiliul sau stampila care figurează pe apostila este scutita de orice atestare.

Articolul 6

Fiecare stat contractant va desemna, în virtutea functiilor, autoritățile cărora li se atribuie competența de a aplica apostila prevăzută la art. 3 alin. 1.

El va comunică aceasta desemnare Ministerului Afacerilor Externe al Olandei în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare ori de aderare sau a declarației de extindere. El îi va comunică totodata și orice modificare în desemnarea acestor autorități.

Articolul 7

Fiecare dintre autoritățile desemnate potrivit art. 6 trebuie să tina un registru sau un fisier în care să inregistreze apostilele eliberate, indicand:

a) numărul de ordine și data apostilei;

b) numele semnatarului actului oficial și calitatea în care acesta a actionat sau, pentru actele nesemnate, indicarea autorității care a aplicat sigiliul sau stampila.

La cererea oricarei persoane interesate autoritatea care a eliberat apostila este obligata sa verifice dacă datele din apostila corespund celor din registru sau din fisier.

Articolul 8

Dacă între doua sau mai multe state contractante exista un tratat, o convenție sau un acord care contine dispozitii ce supun atestarea semnaturii, sigiliului sau stampilei anumitor formalitati, prezenta convenție nu deroga de la aceste formalitati decat dacă ele sunt mai riguroase în raport cu cele prevăzute la art. 3 și 4.

Articolul 9

Fiecare stat contractant va lua masurile necesare pentru a evita ca agentii săi diplomatici sau consulari sa procedeze la supralegalizari în cazul în care prezenta convenție prevede scutirea.

Articolul 10

Prezenta convenție este deschisa semnarii statelor reprezentate la a 9-a Sesiune a Conferintei de la Haga de drept international privat, precum și Irlandei, Islandei, Marelui Ducat de Liechtenstein și Turciei.

Ea va fi ratificata și instrumentele de ratificare vor fi depuse la Ministerul Afacerilor Externe al Olandei.

Articolul 11

Prezenta convenție va intra în vigoare în a 60-a zi după depunerea celui de-al treilea instrument de ratificare prevăzut la art. 10 alin. 2.

Convenția va intra în vigoare, pentru fiecare stat semnatar care o ratifica ulterior, în a 60-a zi după depunerea instrumentului sau de ratificare.

Articolul 12

Orice stat nementionat la art. 10 va putea sa adere la prezenta convenție după intrarea acesteia în vigoare în baza art. 11 alin. 1. Instrumentul de aderare va fi depus la Ministerul Afacerilor Externe al Olandei.

Aderarea nu va avea efect decat în relatiile dintre statul care adera și statele contractante care nu vor ridica nici o obiectie împotriva sa în termen de 6 luni după primirea notificarii prevăzute la art. 15 lit. d). O asemenea obiectie va fi comunicata Ministerului Afacerilor Externe al Olandei.

Convenția va intra în vigoare, între statul care adera și statele care nu au ridicat nici o obiectie împotriva aderarii, în a 60-a zi după expirarea termenului de 6 luni mentionat la alineatul precedent.

Articolul 13

Orice stat, în momentul semnarii, ratificarii sau aderarii, va putea sa declare ca prezenta convenție se va extinde la ansamblul teritoriilor pe care le reprezinta pe plan international sau la unul ori mai multe dintre ele. Aceasta declaratie va avea efect în momentul intrarii în vigoare a convenției pentru statul respectiv.

Ca urmare, orice extindere de aceasta natura va fi comunicata Ministerului Afacerilor Externe al Olandei.

Atunci când declaratia de extindere va fi facuta de un stat care a semnat și a ratificat convenția, aceasta va intra în vigoare pentru teritoriile respective conform dispozițiilor art. 11. Atunci când declaratia de extindere va fi facuta de un stat care a aderat la convenție, aceasta va intra în vigoare, pentru teritoriile respective, conform dispozițiilor art. 12.

Articolul 14

Prezenta convenție va avea o durată de 5 ani, începând cu data intrarii sale în vigoare, conform art. 11 alin. 1, chiar și pentru statele care o vor ratifica sau vor adera la aceasta ulterior.

În lipsa denuntarii, convenția va fi reinnoita tacit, din 5 în 5 ani.

Denuntarea va fi comunicata Ministerului Afacerilor Externe al Olandei, cu cel puțin 6 luni înainte de expirarea termenului de 5 ani.

Ea va putea fi limitata la unele teritorii cărora li se aplică convenția.

Denuntarea nu va avea efect cu privire la statul care o va notifica. Convenția va rămâne în vigoare pentru celelalte state contractante.

Articolul 15

Ministerul Afacerilor Externe al Olandei va comunică statelor vizate la art. 10, precum și statelor care au aderat conform dispozițiilor art. 12:

a) notificarile vizate la art. 6 alin. 2;

b) semnaturile și ratificarile vizate la art. 10;

c) data la care prezenta convenție va intra în vigoare conform dispozițiilor art. 11 alin. 1;

d) aderarile și obiectiile vizate la art. 12 și data la care aderarile vor avea efect;

e) extinderile vizate la art. 13 și data la care ele vor avea efect;

f) denuntarile vizate la art. 14 alin. 3.

Drept care subsemnatii, special împuterniciți, au semnat prezenta convenție.

Facuta la Haga la 5 octombrie 1961, în limbile franceza și engleza, textul în limba franceza prevaland în caz de divergente între texte, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Guvernului Olandei și a cărui copie certificata va fi transmisa, pe cale diplomatica, fiecaruia dintre statele reprezentate la cea de-a 9-a sesiune a Conferintei de la Haga de drept international privat, precum și Irlandei, Islandei, Marelui Ducat de Liechtenstein și Turciei.