Decizia nr. 618/2014

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Toni Greblă

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 și ale

art. 21 din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Tudor Tănase, Adina Tănase, Ionuț Florin Adrian Tănase și Ionela Corina Tănase în Dosarul nr. 6.137/2/2011* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 389D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal răspund autorii excepției, prin avocat Bogdan Giugiucă, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent învederează asupra faptului că părțile Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor au trimis la dosarul Curții câte un punct de vedere prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepției, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale

art. 21 din Legea nr. 165/2013 . În acest sens arată că, în cauza în care a fost ridicată excepția, instanța judecătorească nu a respins cererea de chemare în judecată ca prematur introdusă, ci, având de verificat legalitatea unei sentințe judecătorești pronunțate anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , prin care autoritățile pârâte au fost obligate să transmită dosarul de despăgubire către un evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare și emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, instanța de recurs a admis recursul introdus de aceleași autorități, constatând că prevederile noii legi stabilesc o nouă procedură în materia acordării de despăgubiri. Astfel, dispozițiile

art. 4 din Legea nr. 165/2013

contravin principiului neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție. De asemenea, se susține că art. 21 alin. (6) aduce atingere dreptului de proprietate, protejat de art. 44 din Legea fundamentală, deoarece dreptul de a obține despăgubiri, anterior câștigat, poate fi asimilat dreptului de proprietate. Or, sub imperiul legislației anterioare în materie, valoarea despăgubirilor era calculată prin raportare la valoarea de piață a imobilului, în timp ce noua lege reduce mult acest cuantum prin aplicarea grilei notariale la calcularea despăgubirilor cuvenite.

5. Având cuvântul pentru a pune concluzii asupra excepției de neconstituționalitate, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acesteia, arătând, în esență, că nu poate fi vorba de încălcarea principiului neretroactivității, de vreme ce legea nouă se aplică pentru viitor, asupra unei situații juridice în curs de constituire. În ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 , apreciază că aceasta este inadmisibilă, deoarece nu este motivată, autorul acesteia limitându-se numai la a indica norma constituțională de referință, respectiv art. 44, fără a explica pretinsul raport de contrarietate dintre aceasta și textul de lege atacat.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Decizia civilă nr. 281 din 16 ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 6.137/2/2011*, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 și ale

art. 21 din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Tudor Tănase, Adina Tănase, Ionuț Florin Adrian Tănase și Ionela Corina Tănase într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs promovat de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței judecătorești prin care aceasta a fost obligată să transmită dosarul de despăgubire, aferent dispoziției emise în anul 2010 de primarul municipiului București, către un evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare și să emită, într-un termen ulterior de 30 de zile, decizia reprezentând titlul de despăgubire.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile art. 4 și ale

art. 21 din Legea nr. 165/2013

contravin normelor art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (1) și (2) și ale art. 53 din Constituție.

8. În esență, se arată că aplicarea

art. 4 din Legea nr. 165/2013 , inclusiv cauzelor în materia restituirii proprietăților începute cu mult timp înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, dar încă nesoluționate definitiv până la această dată, face ca respectivele cauze să se supună noilor termene (mult mai mari) și condiții, diferite față de cele corespunzătoare legislației anterioare în aceeași materie. Prin urmare, este flagrant încălcat principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție. Indicând

Decizia Curții Constituționale nr. 830 din 8 iulie 2008 , autorii excepției consideră că dispozițiile

Legii nr. 165/2013

ar trebui aplicate doar etapei de finalizare a procesului de restituire, fără a putea modifica termenele și condițiile legale care au guvernat până atunci această materie și care trebuie să rămână câștigate cauzelor, inclusiv celor nesoluționate definitiv. În plus, se arată că noile termene permit amânarea excesivă a executării, de către autoritățile statului, a obligațiilor ce erau scadente anterior intrării în vigoare a legii criticate, dar care, după acest moment, nu mai sunt scadente.

9. În privința dispozițiilor art. 21 alin. (6) din legea examinată, se susține că acestea îngrădesc exercitarea dreptului de proprietate privată, garantat de art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, fără a fi îndeplinite condițiile prevăzute limitativ de art. 53 din Legea fundamentală.

10. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile legale criticate nu contravin normelor fundamentale invocate.

11. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Avocatul Poporului consideră că susținerile de neconstituționalitate pot fi reținute, în parte. Astfel, apreciază că dispozițiile

art. 4 din Legea nr. 165/2013

sunt retroactive, întrucât, în temeiul acestora, coroborate cu altele din același act normativ, cele mai multe acțiuni de chemare în judecată formulate au fost respinse ca prematur introduse. Prin reglementarea criticată, legiuitorul a intervenit asupra fazei inițiale de constituire a situației juridice, modificând în mod esențial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal. Prin urmare, Avocatul Poporului consideră că

art. 4 din Legea nr. 165/2013

este contrar imperativelor cuprinse la art. 15 alin. (2) din Constituție.

13. În privința dispozițiilor art. 21 din lege, se arată că acestea nu sunt de natură să aducă atingere dreptului de proprietate privată, deoarece ele nu neagă dreptul beneficiarilor la plata despăgubirilor, prin suprimarea dreptului de proprietate, ci instituie aplicarea unui nou sistem de calcul. Este adevărat că astfel se poate ajunge la un cuantum diferit al despăgubirilor față de cel stabilit în temeiul legilor anterioare, însă această măsură este justificată și de contextul economico-financiar cu care se confruntă statul. În acest sens, trebuie avut în vedere că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție, stabilirea conținutului și limitelor dreptului de proprietate constituie atributul exclusiv al legiuitorului, care este competent să reglementeze cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile reprezentantului autorilor excepției, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate astfel cum rezultă din actul de sesizare, îl constituie prevederile art. 4 și ale

art. 21 din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare. Analizând motivarea autorilor excepției, Curtea constată că obiectul acesteia îl reprezintă, în realitate, prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale

art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 , care au următorul conținut:

- Art. 4 teza a doua: "Dispozițiile prezentei legi se aplică (..) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

- Art. 21 alin. (6): "(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu."

17. În motivarea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, ale art. 44 alin. (1) și (2) referitoare la protecția dreptului de proprietate privată și ale art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale

art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013

au mai fost examinate pe calea excepției de neconstituționalitate, Curtea pronunțând, în acest sens, Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014.

19. Cu acel prilej, Curtea Constituțională, observând expunerea de motive a

Legii nr. 165/2013 , a arătat că acordarea de măsuri compensatorii pentru un imobil imposibil de restituit în natură, prin aplicarea, la evaluarea acestuia, a grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , așa cum dispune art. 21 alin. (6) din aceasta, reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înțeles să transpună în legislația națională exigențele și recomandările exprimate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa în materia restituirii proprietăților. Astfel,

Legea nr. 165/2013

a fost adoptată de legiuitor ca urmare a pronunțării de către instanța europeană a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, prin care a fost reținută în sarcina statului român obligația implementării unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și obligația adoptării unor reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Prin aceeași hotărâre, în cadrul măsurilor cu caracter general sugerate cu titlu orientativ, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a luat act cu interes de propunerea avansată de Guvernul român în planul său de acțiune ce vizează stabilirea unor termene constrângătoare pentru toate etapele administrative, arătând că o astfel de măsură, cu condiția să fie realistă și dublată de un control jurisdicțional efectiv, ar putea avea un impact pozitiv asupra eficienței mecanismului de despăgubire. Curtea Constituțională a mai reținut, de asemenea, că prin hotărârea-pilot menționată a fost lăsată însă statului român o largă marjă de apreciere în privința mijloacelor prin care să îndeplinească obligațiile juridice impuse și să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate avute în vedere.

20. Totodată, Curtea Constituțională a remarcat jurisprudența Curții de la Strasbourg prin care aceasta a reamintit că imperative de interes general pot pleda pentru o despăgubire inferioară valorii reale de pe piață a bunului, cu condiția ca suma plătită să se raporteze în mod rezonabil la valoarea bunului [Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 54, Hotărârea din 8 iulie 1986, pronunțată în Cauza Lithgow și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 120, sau Hotărârea din 29 martie 2006, pronunțată în Cauza Scordino împotriva Italiei (nr. 1), paragraful 95 și următoarele].

21. Curtea Constituțională a mai constatat, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, aplicabilitatea, în acest domeniu, a principiului tempus regit actum, fiind firesc ca modalitatea de calcul al despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data acordării lor prin decizie a autorității abilitate. Sub acest aspect, în jurisprudența sa, de exemplu,

Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, Curtea Constituțională a statuat că, dacă, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective. În legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, tot în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a observat că modul de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 19 iunie 2013).

22. Având în vedere considerentele mai sus arătate, Curtea constată că acestea își mențin valabilitatea, mutatis mutandis, și în cauza de față, astfel că nu poate reține criticile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea principiului neretroactivității legii și a dreptului de proprietate.

23. Mai mult, Curtea observă că, potrivit expunerii de motive a

Legii nr. 165/2013 , legiuitorul a urmărit ca, prin noul act normativ, să introducă un sistem unitar și previzibil de evaluare a imobilelor, astfel încât atât imobilele din Fondul național al terenurilor agricole și al altor imobile, cât și imobilele ce fac obiectul cererilor de restituire nesoluționate să fie evaluate prin raportare la același sistem, respectiv prin aplicarea grilei notariale de la momentul intrării în vigoare a noii legi.

24. Curtea admite că, prin introducerea acestui nou sistem de calcul, este posibil ca valoarea despăgubirilor acordate, sub formă de puncte, să fie inferioară celei rezultate prin aplicarea legislației anterioare în materie -

Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și

Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente - referitoare la stabilirea valorii de piață a imobilului de la data notificării, prin aplicarea standardelor internaționale de evaluare. Însă, așa cum s-a arătat prin

Decizia nr. 269 din 7 mai 2014 , legiuitorul dispune de o largă marjă de apreciere în determinarea celor mai potrivite modalități prin care sunt acordate despăgubirile cuvenite în urma abuzurilor din regimul comunist, având obligația ca măsurile adoptate să respecte principiul proporționalității, așadar, să fie adecvate, rezonabile și să asigure un just echilibru între interesul individual și cel general, al societății. Astfel, dacă printre exemplele oferite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cuprinsul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, care să conducă la eficientizarea mecanismului intern de restituire a proprietăților, se numără și plafonarea despăgubirilor (paragraful 235), statul român a optat, în cadrul marjei de apreciere de care dispune, să acorde integral despăgubiri, modificând, însă, doar sistemul de referință al evaluării. Or, dacă această modificare legislativă generează, în concret, o diminuare a valorii totale a despăgubirilor obținute de către persoanele îndreptățite, aceasta este o măsură proporțională cu scopul legitim urmărit (constând în menținerea echilibrului bugetar), putând avea, sub aspectul consecințelor produse, valențele unei plafonări. În orice caz, Curtea subliniază că această măsură nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate în substanța sa, deoarece nu îi pune în pericol existența și efectele juridice, ci doar intervine asupra cuantumului bănesc obținut prin valorificarea dreptului de proprietate, în limitele permise de art. 44 din Constituție.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitatea ridicată de Tudor Tănase, Adina Tănase, Ionuț Florin Adrian Tănase și Ionela Corina Tănase în Dosarul nr. 6.137/2/2011* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale

art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 4 noiembrie 2014.