Decizia nr. 769/2014

Augustin Zegrean
- președinte
Valer Dorneanu
- judecător
Toni Greblă
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Tudorel Toader
- judecător
Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5) și (8), art. 22, art. 23 și
art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Ioan Lucian Herlo, Horia Laurian Herlo și Felicia Herlo în Dosarul nr. 7.900/2/2010* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și care formează obiectul Dosarului nr. 453D/2014 al Curții Constituționale.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 560D/2014, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi din
Legea nr. 165/2013 , excepție ridicată de Sica Loretta Strasser și Claudia-Sonia Soller în Dosarul nr. 6.985/2/2011* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
5. Magistratul-asistent învederează Curții că, în ambele dosare, partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a transmis la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
6. Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării celor două dosare.
7. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare.
8. Deliberând, Curtea dispune, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , conexarea Dosarului nr. 560D/2014 la Dosarul nr. 453D/2014, care a fost primul înregistrat.
9. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a) și
art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013
și ca inadmisibilă cea a art. 22, 23 și
art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
10. Prin Decizia civilă nr. 1.214 din 20 februarie 2014 și prin Încheierea din 24 aprilie 2014, pronunțate în dosarele nr. 7.900/2/2010* și, respectiv, nr. 6.985/2/2011*, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5) și (8), art. 22, 23 și
art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Ioan Lucian Herlo, Horia Laurian Herlo și Felicia Herlo, respectiv de Sica Loretta Strasser și Claudia-Sonia Soller în cauze civile având ca obiect soluționarea cererilor de obligare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unor decizii conținând titlul de despăgubire pentru imobile imposibil de restituit în natură, pentru care primarul general al municipiului București, respectiv primarul municipiului Timișoara propuseseră acordarea de despăgubiri.
11. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile
art. 4 din Legea nr. 165/2013
încalcă principiul neretroactivității legii, legiuitorul ignorând efectele legii anterioare și creând posibilitatea reluării procedurii administrative de la prima etapă, deși anumite etape au fost complet finalizate sub imperiul
legii vechi. Arată că, în opinia lor, dacă Legea nr. 165/2013
ar fi fost doar o modalitate de despăgubire în lei, nu în puncte, nu ar fi existat probleme de retroactivitate. Critică, totodată, faptul că legea permite Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor să cenzureze toate deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunere de acordare de despăgubiri, fără ca legiuitorul să fi prevăzut vreo distincție în privința acestora, încălcându-se, astfel, principiul separației puterilor în stat, întrucât pot face obiectul validării sau invalidării de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și dispozițiile emise în executarea unor hotărâri judecătorești. Se aduce atingere, în același timp, și dreptului de proprietate recunoscut sub imperiul
Legii nr. 10/2001
și convertit într-un drept de creanță. Se mai susține că textele de lege criticate creează inegalități între persoanele cărora li s-au soluționat cererile formulate și cele ale căror cereri referitoare la imobile care nu mai pot fi restituite în natură nu au fost soluționate până la intrarea în vigoare a
Legii nr. 165/2013 . Inegalitatea provine din aplicarea unor reguli noi, diferite de cele anterioare, care creau persoanei îndreptățite o opțiune privind măsurile reparatorii, intervenind, totodată, și între persoanele ale căror cereri sunt soluționate prin restituirea în natură și cele ale căror cereri nu pot fi soluționate în acest fel, întrucât decizia prin care se acordă restituirea în natură nu este supusă ulterior vreunei validări sau invalidări.
12. În ce privește
art. 35 din Legea nr. 165/2013 , se critică, de asemenea, discriminarea creată prin termene cuprinse în acesta față de acei destinatari ai
Legii nr. 10/2001
care au beneficiat de alte termene și condiții de soluționare, mai avantajoase.
13. În fine, se susține că se nesocotește și dreptul de proprietate privată, întrucât măsurile compensatorii constau în puncte, nu în lei, fapt ce duce la lipsa dobânzii și imposibilitatea actualizării sumei, aceste puncte putând fi valorificate numai după trecerea a trei ani și doar parțial, corespunzător primei rate.
14. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că
Legea nr. 165/2013
a fost adoptată în vederea aducerii la îndeplinire a măsurilor cerute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României. În acest context, apreciază că nu se poate socoti că aplicarea imediată a prevederilor legii noi, inclusiv a cererilor de despăgubiri adresate Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și nesoluționate încă prin emiterea titlului de despăgubire, ar încălca principiile securității juridice sau liberului acces la justiție.
15. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
16. Avocatul Poporului consideră că textele de lege supuse controlului de constituționalitate nu contravin dispozițiilor din Legea fundamentală invocate de autorii excepției. Faptul că legiuitorul a intervenit printr-un act normativ nou asupra modalității de acordare a despăgubirilor și de înființare a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor nu este de natură a avea caracter retroactiv. Precizează, în acest sens, că noile norme nu se răsfrâng asupra evaluărilor deja realizate sau procedurilor finalizate. Mai arată că este posibil ca noile dispoziții de lege să conducă la acordarea despăgubirilor într-un cuantum diferit față de cel stabilit în temeiul vechii legi, dar această măsură este justificată și de contextul economico-financiar cu care se confruntă statul. În plus, normele criticate nu neagă dreptul beneficiarilor la plata despăgubirilor, ci instituie aplicarea unui nou sistem de calcul. Subliniază că, în opinia sa, dispozițiile
cap. III din Legea nr. 165/2013
privind acordarea de măsuri compensatorii aduc atingere art. 20 și 44 din Constituție, întrucât procedura de acordare a măsurilor compensatorii stabilită prin actul normativ menționat este nu doar greoaie, ci și de lungă durată.
17. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
18. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
19. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare, prevederile art. 4, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5) și (8), art. 22, 23 și
art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Așa cum se observă din motivarea scrisă a excepției de neconstituționalitate aflată la dosarul cauzei, autorii excepției au criticat însă și dispozițiile art. 21 alin. (9) din aceeași lege. Ținând cont de cele reținute în cuprinsul
Deciziei nr. 122 din 6 martie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 27 mai 2014, în sensul că omisiunea instanței judecătorești de a se pronunța cu privire la unele dispoziții din legi sau ordonanțe a căror neconstituționalitate a fost invocată de autorul excepției nu poate avea drept consecință înlăturarea controlului realizat de Curtea Constituțională și, analizând motivarea scrisă a excepției, Curtea constată că obiectul excepției îl reprezintă dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. a) și
art. 21 alin. (5), (8) și (9) din Legea nr. 165/2013 , precum și cele ale art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 22, art. 23,
art. 35 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 165/2013 , texte care au următorul conținut:
- Art. 4 teza a doua: "Dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.";
- Art. 17 alin. (1) lit. a): "(1) În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare Comisia Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are, în principal, următoarele atribuții:
a) validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii;";
- Art. 21 alin. (5), (8) și (9): "(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. (...)
(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.";
- Art. 22: "Prin excepție de la procedura de evaluare prevăzută de art. 21 alin. (6) și (7), Secretariatul Comisiei Naționale analizează dosarele care conțin decizii emise în temeiul art. 6 alin. (4) și
art. 31 din Legea nr. 10/2001 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și propune Comisiei Naționale validarea sau invalidarea măsurilor reparatorii la nivelul stabilit prin decizia entității învestite de lege.";
- Art. 23: "(1) Titlurile de valoare nominală emise de Ministerul Finanțelor Publice în temeiul
art. 30 din Legea nr. 10/2001 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, până la data intrării în vigoare a prezentei legi și nevalorificate în cadrul unei oferte de capital disponibil emise în temeiul
Hotărârii Guvernului nr. 498/2003
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a
Legii nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, se convertesc prin decizia de compensare a Comisiei Naționale, după parcurgerea procedurii prevăzute de art. 21 alin. (5).
(2) Comisia Națională ia în discuție dosarul transmis de entitatea învestită de lege numai după depunerea cererii de convertire și a titlurilor de valoare nominală în original de către persoana îndreptățită.
(3) În situația în care Comisia Națională dispune invalidarea deciziei entității învestite de lege în baza căreia s-au emis titluri de valoare nominală, acestea se indisponibilizează la Secretariatul Comisiei Naționale.";
- Art. 35 alin. (1) și (2): "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor."
20. În opinia autorilor excepției, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 1 alin. (4) care consacră principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivității legii, cu excepția celei penale și contravenționale mai favorabile, art. 16 referitor la egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, art. 21 alin. (4) referitor la caracterul facultativ și gratuit al jurisdicțiilor administrative, art. 44 care garantează dreptul de proprietate privată și art. 53 care cuprinde condițiile în care poate fi restrâns exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți.
21. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin
Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014 *), nepublicată la data pronunțării prezentei decizii, a constatat că dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. a) și
art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013
sunt constituționale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispozițiilor entităților învestite cu soluționarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat irevocabil/definitiv asupra calității de persoane îndreptățite și asupra întinderii dreptului de proprietate a acestora.
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015.
──────────
22. În argumentarea acestei soluții, Curtea a reținut, în esență, că atribuția conferită de legiuitor Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor și Secretariatului acesteia de a verifica dosarele din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii și, în consecință, de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii chiar și în cazul în care existența dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească, iar decizia care conține propunerea de acordare de măsuri compensatorii chiar și în cazul în care existența dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească, iar decizia care conține propunerea de acordare de măsuri compensatorii a fost emisă ca urmare a acestei hotărâri judecătorești, generează posibilitatea ca un organ administrativ să exercite atribuții care țin exclusiv de competența instanțelor judecătorești.
23. Curtea a apreciat că numai o instanță judecătorească învestită de lege cu soluționarea unei căi extraordinare de atac împotriva unei asemenea hotărâri judecătorești o poate invalida. A recunoaște Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor și Secretariatului acesteia competența de reexaminare a existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii și, în consecință, de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii în cazul în care aceste aspecte au fost stabilite deja printr-o hotărâre judecătorească înseamnă a recunoaște un control administrativ asupra acestei hotărâri, deci o cale de atac neprevăzută de lege, ceea ce contravine dispozițiilor art. 129 din Constituție, potrivit cărora, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".
24. Întrucât în cauza de față se critică textele de lege menționate prin prisma aceleiași interpretări constatate ca fiind neconstituționale și ținând cont de faptul că decizia citată a fost pronunțată ulterior sesizării Curții Constituționale cu soluționarea prezentei excepții de neconstituționalitate, aceasta ar urma să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.
25. Curtea subliniază, în acest context, că decizia de constatare a neconstituționalității mai sus menționate reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 pct. 11 din Codul de procedură civilă, după caz, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție (a se vedea, în acest sens, și
Decizia nr. 122 din 6 martie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 27 mai 2014).
26. Prin aceeași decizie, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 21 alin. (9) din Legea nr. 165/2013
cu privire la pretinsa neconstituționalitate izvorâtă din lipsa posibilității de actualizare cu indicele de inflație a sumei stabilite drept despăgubire. În acest sens, Curtea a reținut, în esență, că prin neactualizarea sumelor aferente punctajului, legiuitorul a implementat o măsură echivalentă unei plafonări a valorii despăgubirilor stabilite în condiții
Legii nr. 165/2013 , ceea reprezintă o aplicare fidelă a considerentelor de principiu rezultate din Hotărârea-pilot a Curții Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, prin care a fost acordată o largă marjă de apreciere în privința modului de configurare și executare a creanțelor statului în materia restituirii imobilelor. În acest sens, prin aceeași hotărâre, s-a statuat că statului "trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare" (paragraful 233), iar "plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea să reprezinte, de asemenea, măsuri capabile să păstreze un just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității" (paragraful 235). Ținând cont de numărul mare de persoane vizate și de consecințele importante ale hotărârii, al cărui impact asupra întregii țări este considerabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că "autoritățile naționale rămân suverane pentru a alege [...] măsurile generale ce trebuie integrate în ordinea juridică internă pentru a pune capăt încălcărilor constatate de Curte" (paragraful 236).
27. Curtea Constituțională a mai observat că un asemenea tratament juridic constituie, într-adevăr, prin natura sa, o limitare a dreptului de proprietate privată prevăzut de art. 44 din Constituție, dar, procedând la efectuarea "testului" de proporționalitate conturat în jurisprudența sa, a conchis că limitarea este justificată. În acest sens, a reținut că măsura criticată urmărește un scop legitim, și anume executarea obligațiilor statului rezultate din legislația adoptată în materia restituirilor bunurilor imobile preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, obligații afectate de problemele sistemice constatate chiar în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului; că este o măsură adecvată, fiind capabilă în mod abstract să ducă la îndeplinirea scopului urmărit; că este necesară, statul dispunând de resurse financiare ce apar ca fiind limitate în raport cu numărul și valoarea cererilor ce intră sub incidența
Legii nr. 165/2013 ; că păstrează un just echilibru între cerințele de interes general referitoare la funcționalitatea sistemului de despăgubire și protecția dreptului de proprietate privată a individului, acesta beneficiind de despăgubiri rezonabile raportate la valoarea bunului imobil preluat abuziv. În consecință, Curtea a statuat că dispoziția legală criticată nu consacră un dezechilibru între cele două interese concurente, ci, dimpotrivă, reconciliază cele două interese, grav afectate în perioada anterioară adoptării
Legii nr. 165/2013 .
28. În ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale
art. 22 și 23 din Legea nr. 165/2013 , Curtea observă că nu au incidență în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, autorii acesteia neaflându-se în niciuna din ipotezele avute în vedere de aceste texte de lege. Astfel, dispozițiile
art. 22 din Legea nr. 165/2013
prevăd că, prin excepție de la procedura de evaluare prevăzută de art. 21 alin. (6) și (7), Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor analizează dosarele care conțin decizii emise în temeiul art. 6 alin. (4) și
art. 31 din Legea nr. 10/2001
și propune Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor validarea sau invalidarea măsurilor reparatorii la nivelul stabilit prin decizia entității învestite de lege. Dispozițiile
art. 6 alin. (4) din Legea nr. 10/2001
se referă la situația măsurilor reparatorii ce privesc utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, iar
art. 31 din Legea nr. 10/2001
se referă la dreptul la despăgubiri al persoanelor fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv. Dispozițiile
art. 23 din Legea nr. 165/2013
se referă la titlurile de valoare nominală emise de Ministerul Finanțelor Publice în temeiul
art. 30 din Legea nr. 10/2001 , până la data intrării în vigoare a prezentei legi, și nevalorificate în cadrul unei oferte de capital disponibil emise în temeiul
Hotărârii Guvernului nr. 498/2003
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a
Legii nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Ca atare, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 22 și 23 din Legea nr. 165/2013
este inadmisibilă.
29. În ce privește dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale
art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 , Curtea observă că acest din urmă text de lege vizează căi de atac ce pot fi introduse împotriva deciziilor emise potrivit art. 34 din lege sau împotriva refuzului de a emite deciziile respective, așadar un text de lege care, teoretic, va fi aplicabil abia după scurgerea termenelor prevăzute de art. 33 și 34, nefiind, în acest moment, incident în cauză. Prin urmare și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportat la
art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013
apare ca fiind inadmisibilă.
30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Cu unanimitate de voturi,
1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (1) lit. a) și
art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Ioan Lucian Herlo, Horia Laurian Herlo și Felicia Herlo, respectiv de Sica Loretta Strasser și Claudia-Sonia Soller în dosarele nr. 7.900/2/2010* și, respectiv, nr. 6.985/2/2011* ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
2. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 22, art. 23 și
art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de aceiași autori în aceleași dosare ale aceleiași instanțe.
Cu majoritate de voturi,
3. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceiași autori în aceleași dosare ale aceleiași instanțe și constată că dispozițiile
art. 21 alin. (9) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 18 decembrie 2014.

──────────
*)
Decizia Curții Constituționale nr. 686 din 26 noiembrie 2014