Decizia nr. 613/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Valentin Pop în Dosarul nr. 11.819/296/2014 al Tribunalului Satu Mare - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 908D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale, și anume

deciziile nr. 599 din 21 octombrie 2014

și nr. 518 din 7 iulie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 7 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. 11.819/296/2014, Tribunalul Satu Mare - Secția penală, judecătorul de cameră preliminară a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de contestatorul-petent Valentin Pop într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației împotriva unei încheieri penale prin care a fost respinsă plângerea formulată de petent împotriva unei ordonanțe de clasare emise de procuror.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 21, art. 24 și art. 129 din Constituție, precum și celor ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu asigură un control judiciar ierarhic asupra hotărârii judecătorești prin care se soluționează, într-o procedură specială, legalitatea și temeinicia actului procurorului care a dat o soluție într-un dosar penal, în speță a ordonanței de clasare a cauzei. Este evident că omisiunea legiuitorului de a prevedea o cale de atac împotriva încheierii judecătoriei încalcă nu numai dreptul la un proces echitabil, ci și dreptul persoanei interesate de a beneficia de o cale de atac efectivă, astfel cum prevede art. 129 din Constituție. Aceasta, întrucât art. 129 din Legea fundamentală nu numai că prevede dreptul și posibilitatea exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, dar și impune în sarcina legiuitorului obligația de a prevedea una sau mai multe căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești. Scopul acestor căi de atac este de a asigura controlul unei instanțe ierarhic superioare asupra hotărârii pronunțate de instanța ierarhic inferioară, tocmai pentru asigurarea dreptului la un proces echitabil, în conformitate cu art. 21 din Constituție și cu art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea arată că textul de lege criticat contravine și art. 24 din Constituție, întrucât înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, prin declararea ca fiind definitivă a unei încheieri date de judecătorie, prin care se soluționează o plângere împotriva unei soluții de netrimitere în judecată. Declararea ca fiind definitivă a acestei încheieri nu se justifică nici prin caracterul special al procedurii, deoarece sunt nenumărate situații în care soluțiile de confirmare a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată sunt vădit nelegale.

6. Tribunalul Satu Mare - Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece instituirea regulilor de desfășurare a procesului, inclusiv reglementarea căilor de atac, este atributul exclusiv al legiuitorului, în acest sens fiind și

deciziile Curții Constituționale nr. 599 din 21 octombrie 2014

și nr. 139 din 12 martie 2015.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere reținut în

deciziile Curții Constituționale nr. 599 din 21 octombrie 2014 , nr. 58 din 24 februarie 2015 și nr. 139 din 12 martie 2015, exprimat în sensul constituționalității dispozițiilor de lege criticate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală "Soluționarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară", care au următorul conținut: "Încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6) și la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) este definitivă."

12. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 24 privind dreptul la apărare și art. 129 referitor la folosirea căilor de atac, precum și dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, referitor la dispozițiile de lege criticate, s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, prin

Decizia nr. 58 din 24 februarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2015, prin

Decizia nr. 139 din 12 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2015, și prin

Decizia nr. 518 din 7 iulie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 24 septembrie 2015, constatând constituționalitate acestora prin raportare la aceleași critici ca și cele invocate în prezenta cauză.

14. Astfel, prin

Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014 , precitată, Curtea a reținut că prevederile art. 341 alin. (6)-(8) din Codul de procedură penală reglementează soluțiile pe care judecătorul de cameră preliminară le poate dispune cu privire la admisibilitatea plângerii formulate împotriva soluției de neurmărire sau de netrimitere în judecată, soluții dispuse de către procuror, după cum în cauză a fost sau nu pusă în mișcare acțiunea penală și, totodată, dispun cu privire la împrejurarea că încheierea astfel pronunțată, cu excepția situației referitoare la cazul în care se dispune începerea judecății, este definitivă. Prin aceeași decizie, Curtea a constatat că, potrivit alin. (8) al art. 341 supus analizei, încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6) și la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) este definitivă, împrejurare care nu este de natură a afecta constituționalitatea dispozițiilor invocate, deoarece stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, s-a reținut că atât art. 129, cât și art. 126 alin. (2) din Constituție fac referire la "condițiile legii" atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată urmând a fi prevăzute "numai prin lege".

15. Prin urmare, Curtea a conchis că dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Legea fundamentală și nici accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea părților interesate de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. S-a precizat că nicio prevedere a Legii fundamentale și a actelor normative invocate de autorii excepției nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză și că, astfel, așa cum a fost arătat mai sus, art. 129 din Constituție stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

16. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Valentin Pop în Dosarul nr. 11.819/296/2014 al Tribunalului Satu Mare - Secția penală și constată că dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Satu Mare - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 6 octombrie 2015.