Decizia nr. 625/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) și (9) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Grigoraș și Alice Andra Grigoraș în Dosarul nr. 1.317/227/2014* al Tribunalului Suceava - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 703D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc autorii excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere faptul că prin dispozițiile criticate, care conferă dreptul de a formula contestație doar inculpatului și reprezentantului Ministerului Public, se asigură garanții procesuale egale între persoanele trimise în judecată prin rechizitoriu și persoanele trimise în judecată prin admiterea plângerii împotriva soluției de netrimitere în judecată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea nr. 222 din 6 martie 2015 pronunțată în Dosarul nr. 1.317/227/2014*, Tribunalul Suceava - Secția penală, judecătorul de cameră preliminară, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) și (9) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Constantin Grigoraș și Alice Andra Grigoraș într-o cauză având ca obiect contestația formulată de autori împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară din data de 30 ianuarie 2015 prin care, în temeiul art. 341 alin. (6) din Codul de procedură penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenți împotriva rezoluției prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni nr. 53/II/2014 din 12 februarie 2014 și a rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni din data de 11 decembrie 2013.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii arată că normele procesual penale criticate încalcă dreptul părții vătămate de a formula contestație cu privire la modul de soluționare de către instanța de fond a excepțiilor privind legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, deoarece legiuitorul dă dreptul la contestație doar inculpatului și procurorului.

6. Tribunalul Suceava - Secția penală, judecătorul de cameră preliminară, opinează că dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, pentru că nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite de lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită de lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere din Constituție sau din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Faptul că încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute de alin. (6) și alin. (7) pct. 1 lit. a), b) și d) este definitivă nu afectează constituționalitatea prevederilor invocate de petenți, întrucât instituirea regulilor de desfășurare a procesului penal, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Atât dispozițiile art. 129, cât și cele ale art. 126 alin. (2) din Constituție se referă la "condițiile legii" atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, procedura de judecată urmând a fi prevăzută "numai prin lege". Eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de dispozițiile art. 340 și art. 341 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

8. Avocatul Poporului arată că a transmis punctul său de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată în dosarele Curții nr. 374D/2014, nr. 524D/2014, nr. 538D/2014 și nr. 802D/2014, în sensul că prevederile art. 341 alin. (8) și (9) din Codul de procedură penală sunt constituționale.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 341 alin. (8) și (9) din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală "Soluționarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară", care au următorul conținut:

"(8) Încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6) și la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) este definitivă.

(9) În cazul prevăzut la alin. (7) pct. 2 lit. c), în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, procurorul și inculpatul pot face, motivat, contestație cu privire la modul de soluționare a excepțiilor privind legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale. Contestația nemotivată este inadmisibilă."

12. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și art. 21 alin. (1), (2) și (3) referitor la liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală, Curtea reține că acestea dispun cu privire la contestația pe care o pot face procurorul și inculpatul, în ipoteza reglementată de normele procesual penale ale art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c), cu privire la modul de soluționare a excepțiilor privind legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale. Or, în cauză nu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de nicio persoană, astfel că nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, ci în ipoteza prevăzută de art. 341 alin. (6) din același cod. Astfel încât contestatorii, autori ai excepției, au exercitat împotriva Încheierii din 30 ianuarie 2015 o cale de atac nereglementată de lege, având în vedere prevederile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală potrivit cărora încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6) și la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) este definitivă. Așa fiind, ținând seama de exigențele dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora instanța de contencios constituțional decide asupra dispozițiilor legale "care au legătură cu soluționarea cauzei", Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală este inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare.

14. În ceea ce privește dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6) și la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) este definitivă", Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014 (paragrafele 24-25), respingând excepția, ca neîntemeiată, soluția și considerentele din decizia precitată regăsindu-se și în

deciziile nr. 663 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015,

nr. 58 din 24 februarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2015,

nr. 139 din 12 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2015,

nr. 294 din 28 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 17 iunie 2015, și

nr. 408 din 28 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 13 iulie 2015.

15. Prin deciziile menționate Curtea a constatat că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 340 și art. 341 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului. De asemenea, Curtea a constatat faptul că stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac este atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit art. 129 și art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, iar dispozițiile constituționale și convenționale referitoare la dreptul la apărare, accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Totodată, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispozițiile art. 340 și art. 341 din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracțiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci soluția de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror, Curtea a reținut că prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenție nu sunt aplicabile în cauză.

16. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudența Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor anterior arătate sunt aplicabile și în prezenta cauză.

17. De asemenea, având în vedere cele arătate, Curtea nu poate reține nici încălcarea, prin textul criticat, a prevederilor art. 16 din Constituție referitor la egalitatea în drepturi.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Grigoraș și Alice Andra Grigoraș în Dosarul nr. 1.317/227/2014* al Tribunalului Suceava - Secția penală.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceiași autori în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Suceava - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 8 octombrie 2015.