Decizia nr. 678/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Afrodita Laura Tutunaru

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 270 din Codul penal, excepție ridicată de Florinel Cătălin Vlad în Dosarul nr. 26.230/281/2014 al Judecătoriei Ploiești - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 318D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, deoarece prin criticile formulate autorul solicită modificarea și completarea dispozițiilor art. 270 din Codul penal cu posibilitatea împăcării părților.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 13 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 26.230/281/2014, Judecătoria Ploiești - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 270 din Codul penal, excepție ridicată de Florinel Cătălin Vlad într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cauze penale în care se fac cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) din Codul penal cu aplicarea art. 77 lit. a) din Codul penal și tăinuire prevăzută de art. 270 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale menționate sunt neconstituționale, deoarece, deși este posibilă împăcarea părților pentru o infracțiune contra patrimoniului, legiuitorul nu a prevăzut și posibilitatea împăcării pentru o infracțiune de tăinuire săvârșită în legătură cu o infracțiune contra patrimoniului.

6. Judecătoria Ploiești - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederea împăcării pentru anumite infracțiuni este atributul exclusiv al legiuitorului și ține de politica penală pe care acesta înțelege să o adopte. Mai mult, este posibil ca, în anumite situații, fapta săvârșită de tăinuitor să fie mai gravă decât cea comisă de autorul faptei îndreptată contra patrimoniului (de exemplu, un minor cu vârsta sub 14 ani).

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 270 cu denumirea marginală Tăinuirea din Codul penal, care au următorul conținut:

"(1) Primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun, de către o persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaște natura acesteia, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

(2) Pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită de autor.

(3) Tăinuirea săvârșită de un membru de familie nu se pedepsește."

11. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 referitor la Egalitatea cetățenilor în fața legii.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Decizia nr. 458 din 16 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 10 august 2015, a statuat că dispozițiile art. 270 din Codul penal sunt constituționale. Cu acel prilej s-a arătat în paragrafele 15-17 că obiectul juridic principal al infracțiunii analizate constă în ocrotirea relațiilor sociale din sfera înfăptuirii actului de justiție, relații care sunt incompatibile cu orice ingerință în desfășurarea normală a activității organelor judiciare. Prin urmare, o persoană care are cunoștință de săvârșirea unei infracțiuni sau, din împrejurările concrete, prevede săvârșirea unei fapte incriminate de legea penală, nu poate primi, dobândi sau transforma un bun care provine dintr-o astfel de faptă și nu poate înlesni valorificarea lui decât cu încălcarea interesului aflării adevărului în cauzele penale. Astfel, relațiile sociale protejate penal prin intermediul normei criticate sunt de o importanță majoră pentru întreaga societate. În cazul acestei infracțiuni persoana vătămată prin comiterea faptei nu este strict determinată. Infracțiunea fiind una de pericol și nu de rezultat, consumarea ei are loc în momentul în care, săvârșindu-se acțiunea sau inacțiunea incriminată, este creată starea de pericol social pentru activitatea de înfăptuire a justiției. Având în vedere aceste caracteristici ale infracțiunii de tăinuire, respectiv importanța relațiilor sociale ocrotite, care sunt cele din sfera înfăptuirii justiției, și, în consecință, pericolul social crescut al acestei infracțiuni, care vizează împiedicarea aflării adevărului în cauzele penale, legiuitorul nu a înțeles să reglementeze și faptul că împăcarea intervenită între autorul infracțiunii din care provine bunul tăinuit și partea vătămată produce efecte asupra răspunderii penale a tăinuitorului.

13. Așa fiind, Curtea a mai statuat că această opțiune este justificată nu numai de caracterul personal al împăcării, ci și de caracterul distinct (de infracțiunea de tăinuire) al infracțiunii din care provine bunul. Prin urmare, faptul că, în considerarea pericolului social redus al acesteia din urmă și având în vedere relațiile sociale ocrotite prin incriminarea ei, legiuitorul a înțeles să acorde părților posibilitatea împăcării, nu obligă la extinderea efectelor actului de împăcare asupra răspunderii penale a tăinuitorului.

14. Totodată, din analiza argumentelor expuse anterior, Curtea a mai constatat că tăinuitorul și autorul infracțiunii din care provine bunul care face obiectul tăinuirii se află în situații juridice diferite, aceștia având calitatea de subiect activ al unor infracțiuni ce au ca obiect principal protejarea unor relații sociale diferite și un grad diferit de pericol social. Aceste aspecte justifică reglementarea de către legiuitor în situația celor două categorii de autori a unui regim juridic diferit din perspectiva efectelor instituției împăcării.

15. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Florinel Cătălin Vlad în Dosarul nr. 26.230/281/2014 al Judecătoriei Ploiești - Secția penală și constată că dispozițiile art. 270 din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Ploiești - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 20 octombrie 2015.