Decizia nr. 615/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 257 alin. (2) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Nicolae Popa în Dosarul nr. 8.839/105/2013 al Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 983D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, criteriile avute în vedere de legiuitor pentru stabilirea contribuției de asigurări sociale de sănătate nu privesc constituționalitatea dispozițiilor de lege ce le instituie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 28 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 8.839/105/2013, Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 257 alin. (2) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, "astfel cum erau în vigoare la datele menționate în decizia de impunere". Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamantul Nicolae Popa într-o cauză având ca obiect anularea deciziei de impunere prin care s-au stabilit în sarcina sa obligații de plată reprezentând contribuții la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate pentru perioada 2007-2011.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 16 și art. 56 alin. (2) din Constituție, "în măsura în care obligă persoanele ce datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor din pensii la plata acestei contribuții cumulate cu cea datorată asupra veniturilor realizate de persoane care desfășoară activități independente". În susținerea excepției, autorul precizează că are calitatea de judecător pensionar și practică profesia de avocat. În atare situație, este obligat să achite atât contribuția aferentă veniturilor din pensii, cât și cea aferentă veniturilor prevăzute la art. 257 lit. b), situație pe care o apreciază ca fiind discriminatorie, deoarece se virează lunar în contul fondului special contribuția de asigurări sociale de sănătate, întrucât beneficiază de pensie, și, prin urmare, nu se justifică o dublă impunere.

6. Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că, în esență, deși nu există identitate între situația din cauza de față și cea care a condus la admiterea excepției de neconstituționalitate prin

Decizia Curții Constituționale nr. 164 din 12 martie 2013 , se poate pune problema unei discriminări între persoanele care realizează venituri din pensii, precum și venituri din categoria celor prevăzute de

art. 257 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 95/2006 , pe de o parte, și persoanele care realizează venituri din pensii și venituri din categoria celor prevăzute de art. 257 alin. (2) lit. b), pe de altă parte. Astfel, instanța este de părere că nu există o justificare obiectivă pentru a institui un tratament diferit în privința celor două categorii de pensionari. În consecință, instanța apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale în măsura în care instituie cumulul venitului din pensie cu veniturile de natura celor prevăzute de art. 257 alin. (2) lit. b) la stabilirea contribuției către fondul special.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 257 alin. (2) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, "astfel cum erau în vigoare la datele menționate în decizia de impunere". Înainte de republicarea

Legii nr. 95/2006

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015 și de renumerotarea articolelor, dispozițiile art. 257 alin. (2) au fost modificate, fără a păstra soluția legislativă, iar dispozițiile art. 257 alin. (3) au fost abrogate prin

art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2013

privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaționale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 20 septembrie 2013, aprobată prin

Legea nr. 25/2014 , art. 257 alin. (2) având următorul cuprins: "Veniturile asupra cărora se stabilește contribuția de asigurări sociale de sănătate sunt prevăzute în

Legea nr. 571/2003 , cu modificările și completările ulterioare." Însă, ținând cont de

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia "sintagma «în vigoare» din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare", precum și de faptul că obiectul litigiului în cadrul căruia s-a invocat excepția de neconstituționalitate îl reprezintă cererea de anulare a deciziei de impunere prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului - autor al excepției obligații de plată reprezentând contribuții la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate pentru perioada 2007-2011, în temeiul

art. 257 din Legea nr. 95/2006 , Curtea constată că obiect al excepției îl reprezintă dispozițiile

art. 257 alin. (2) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 95/2006 , în forma anterioară intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2013 . Astfel, dispozițiile de lege care constituie obiect al excepției de neconstituționalitate au următorul cuprins:

- Art. 257 alin. (2) lit. b): "Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: [...] b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;";

- Art. 257 alin. (3): "În cazul persoanelor care realizează în același timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a)-e), alin. (2^1) și la art. 213 alin. (2) lit. h), contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri."

11. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi și art. 56 alin. (2) privind așezarea justă a sarcinilor fiscale.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține, referitor la criticile aduse

art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 , că autorul excepției este pensionat din activitatea de judecător și practică profesia de avocat, fiind obligat, potrivit dispozițiilor de lege criticate, să achite atât contribuția aferentă veniturilor din pensii, cât și cea aferentă veniturilor realizate de persoane care desfășoară activități independente. În acest sens, critică și dispozițiile art. 257 alin. (3) din aceeași lege, întrucât acestea prevăd că, în situația în care o persoană realizează în același timp atât venituri din pensii [astfel cum erau prevăzute la art. 257 alin. (2) lit. f)], cât și venituri din activități independente [astfel cum erau prevăzute la art. 257 alin. (2) lit. b)], contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri.

13. Curtea reține că prin

Decizia nr. 164 din 12 martie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 23 mai 2013, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că "dispozițiile

art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, în redactarea de la intrarea în vigoare a acestora și până la modificările ce le-au fost aduse prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, sunt neconstituționale în măsura în care obligă persoanele ce datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor din pensii la plata acestei contribuții cumulat cu cea datorată asupra veniturilor obținute din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit". Art. 257 alin. (2) lit. e), în redactarea criticată prin excepția de neconstituționalitate, prevedea obligația de a plăti contribuția asupra veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supuneau impozitului pe venit, dar numai în măsura în care contribuabilul nu plătea contribuția pentru asigurările sociale de sănătate asupra veniturilor realizate din salarii sau asimilate salariilor care se supuneau impozitului pe venit, veniturilor impozabile obținute din desfășurarea unor activități independente și care se supuneau impozitului pe venit, veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit, veniturilor din silvicultură ori indemnizațiilor de șomaj. Prin decizia sus-menționată Curtea a statuat că "legiuitorul, având în vedere situația deosebită în care se găsesc anumite persoane, a prevăzut dreptul acestora de a beneficia de pachetul de servicii medicale fără plata contribuției ori cu plata contribuției din alte surse. În acest caz se încadrează, spre exemplu, persoanele enumerate la art. 213 din lege. Această situație reprezintă însă o excepție, regula fiind aceea a obligației de a contribui. Această regulă a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a prevăzut obligația de plată a contribuției asupra veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supuneau impozitului pe venit, dar doar în măsura în care persoana nu realiza veniturile prevăzute de dispozițiile

art. 257 alin. (2) lit. a)-d) din Legea nr. 95/2006 , în redactarea criticată de autorul excepției. Altfel spus, în măsura în care o persoană nu realiza venituri constante, de tipul celor menționate în aceste din urmă dispoziții de lege, ea putea totuși contribui la sistemul asigurărilor de sănătate prin plata contribuției asupra veniturilor prevăzute la

art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006 , care nu aveau caracter constant, dar care justificau și îndreptățeau accesul acesteia la pachetul de servicii medicale oferit de acest sistem, dându-se expresie principiilor contributivității și solidarității pe care acesta este întemeiat". Curtea a mai reținut că "instituirea unui tratament juridic diferit pentru pensionarii care au plătit contribuția asupra veniturilor din pensii încalcă această exigență de reglementare și aduce atingere dispozițiilor art. 16 alin. (1) și art. 56 alin. (2) din Constituție, sursa veniturilor obținute nereprezentând în contextul avut în vedere o justificare obiectivă și rezonabilă pentru instituirea unui tratament juridic diferit".

14. În cauza de față însă nu se poate susține că ar exista o situație similară cu cea analizată de Curte prin

Decizia nr. 164 din 12 martie 2013 , prin care s-a constatat o diferență de tratament juridic - sub aspectul exceptării de la plata contribuției pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală -, diferență între persoanele care plăteau contribuția pentru veniturile prevăzute la lit. a)-d), venituri cu caracter constant, și persoanele care plăteau contribuția aferentă veniturilor din pensii, de asemenea, cu caracter constant. Or, Curtea, prin decizia sus-menționată, a constatat că exceptarea de la plata contribuției aferente veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală, exceptare prevăzută de legiuitor numai pentru persoanele din prima categorie, este neconstituțională, instituind un tratament juridic diferit pentru persoanele care se află în aceeași situație juridică.

15. Or, în cauza de față se critică obligativitatea plății contribuției atât pentru veniturile din pensii, cât și pentru veniturile din activități independente. Cu privire la această critică, Curtea s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 118 din 16 februarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 4 mai 2012, prin care a reținut jurisprudența sa, potrivit căreia este firesc ca valoarea contribuției să difere de la persoană la persoană, în funcție de cuantumul veniturilor realizate. Această diferență este rezonabilă și justificată de situația obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari față de cele ale căror venituri sunt mai reduse, precum și de principiul solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor, aplicabil în materia asigurărilor sociale de sănătate. De asemenea, Curtea a reținut că principiul constituțional al așezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferențierea contribuției persoanelor care realizează venituri mai mari. De altfel, cota de contribuție, exprimată procentual, este unică, neavând caracter progresiv, astfel că diferența valorică a contribuției este determinată de nivelul diferit al venitului.

16. Totodată, prin

Decizia nr. 335 din 10 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 23 mai 2011, Curtea a arătat că, "datorită solidarității celor care contribuie, sistemul public de asigurări sociale de sănătate își poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistență medicală pentru populație, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate. Art. 56 din Constituție prevede obligația cetățenilor de a contribui prin impozite și prin taxe la cheltuielile publice. În cazul sistemului public de sănătate, aceste cheltuieli publice vizează însăși îndeplinirea obligației constituționale a statului de a asigura ocrotirea sănătății și protecția socială a cetățenilor".

17. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nicolae Popa în Dosarul nr. 8.839/105/2013 al Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 257 alin. (2) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, în forma anterioară intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2013

privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaționale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 6 octombrie 2015.