Decizia nr. 714/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, "în ceea ce privește soluția legislativă ca judecata să aibă loc în camera de consiliu", excepție ridicată de Viorel Vonica în Dosarul nr. 20.858/236/2014 al Judecătoriei Giurgiu - Secția penală, judecătorul de cameră preliminară, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 873D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă autorul excepției, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, reiterând motivele de neconstituționalitate cuprinse în notele scrise aflate la dosarul cauzei. În plus față de notele scrise depuse la instanță, prin care s-a ridicat și motivat excepția de neconstituționalitate, invocă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (1) și (2).

4. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că, prin

Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, Curtea a stabilit că procedura referitoare la soluționarea plângerii formulate împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată dispuse de procuror va fi guvernată de principiile oralității și contradictorialității, sens în care toate persoanele interesate vor fi citate în vederea susținerii apărărilor în fața judecătorului de cameră preliminară. Deși verificările prevăzute de art. 341 din Codul de procedură penală se realizează în camera de consiliu, acest lucru nu aduce atingere dispozițiilor constituționale privind dreptul la un proces echitabil, ci este în deplină concordanță cu prevederile art. 127 din Legea fundamentală, potrivit cărora "Ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege".

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din data de 24 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 20.858/236/2014, Judecătoria Giurgiu - Secția penală, judecătorul de cameră preliminară, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, "în ceea ce privește soluția legislativă ca judecata să aibă loc în camera de consiliu". Excepția a fost ridicată de Viorel Vonica într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate de către acesta împotriva Ordonanței nr. 2.014/P/2014 prin care Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu a dispus clasarea cauzei privind pe Milian Simedre, cu privire la săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (1) din Codul penal.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține, în esență, că judecarea plângerii împotriva ordonanței de clasare a procurorului în camera de consiliu încalcă dreptul la un proces echitabil. Consideră că publicitatea ședinței de judecată i-ar oferi garanțiile unui proces echitabil.

7. Judecătoria Giurgiu - Secția penală, judecătorul de cameră preliminară, opinează că soluția legislativă reglementată prin art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală este constituțională, dreptul la un proces echitabil nefiind încălcat, de vreme ce petentul și intimatul sunt citați la judecată, au posibilitatea de a depune note scrise, se pot prezenta să-și susțină oral punctele de vedere și își pot angaja apărători. Apreciază că publicitatea ședinței nu ar oferi mai multe garanții părților.

8. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

9. Avocatul Poporului arată că, prin

Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014 , Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală. În aceste condiții apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, "în ceea ce privește soluția legislativă ca judecata să aibă loc în camera de consiliu", care au următorul conținut: "Judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra plângerii prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea petentului, a procurorului și a intimaților".

13. Autorul excepției susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai făcut obiect al controlului din perspectiva soluției legislative potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra plângerii "fără participarea petentului, a procurorului și a intimaților", prin

Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, statuându-se că aceasta este neconstituțională, deoarece contravine dreptului la un proces echitabil în componentele sale referitoare la contradictorialitate și oralitate, întrucât atât plângerea petentului, cât și notele scrise ale procurorului și ale intimaților sunt susceptibile a influența soluția privind litigiul ce face obiectul acelei proceduri, determinantă cu privire la confirmarea/infirmarea stingerii acțiunii penale. Drept urmare, procedura referitoare la soluționarea plângerii formulate împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată dispuse de procuror va fi guvernată de principiile oralității și contradictorialității, sens în care toate persoanele interesate vor fi citate în vederea susținerii apărărilor în fața judecătorului de cameră preliminară.

15. Curtea constată însă că, în prezenta cauză, autorul excepției critică, de această dată, dispozițiile art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală cu privire la soluția legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunță "în camera de consiliu", întrucât în acest mod se încalcă dreptul la un proces echitabil.

16. Cu privire la această critică, Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 702 din 27 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 16 ianuarie 2015, și a constatat că argumentele autorului excepției nu pot fi primite, deoarece o astfel de procedură este de esența judecătorului de cameră preliminară. Astfel, potrivit art. 54 din Codul de procedură penală, acesta, pe lângă competența de a soluționa plângerile împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată și de a verifica legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală, verifică legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror și soluționează și alte situații expres prevăzute de lege. Judecătorul de cameră preliminară are competențe care se circumscriu unei faze preliminare fazei de judecată, în așa fel încât să fie înlăturată orice posibilitate ca dosarele incorect întocmite să ajungă în fața judecătorului de fond. Prin urmare, această instituție novatoare are drept finalitate înlăturarea duratei excesive a procedurilor în faza de judecată. Așa fiind, ținând seama de obiectul controlului exercitat de judecătorul de cameră preliminară în cadrul acestei proceduri, este evident că acesta nu are caracterul unei judecăți de fond, ci al unui incident în administrarea justiției, inerent bunei funcționări a sistemului judiciar.

17. Curtea a reținut, totodată, că publicitatea, ca principiu al ședinței de judecată, constă în posibilitatea pe care o are orice persoană de a asista la desfășurarea judecății, constituind deopotrivă un mijloc de a prezerva încrederea opiniei publice în instanțele judecătorești. Consacrarea sa este asigurată de dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale potrivit căruia orice persoană are dreptul la judecarea în mod public a cauzei sale de către o instanță care va hotărî, între altele, asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanța acestui principiu procesual, statuând că publicitatea procedurilor organelor judiciare la care se referă art. 6 paragraful 1 are ca scop protejarea justițiabililor împotriva unei "justiții secrete" și vizează dezbaterile propriu-zise ale procesului (Hotărârea din 26 septembrie 1995, pronunțată în Cauza Diennet împotriva Franței, paragraful 33). Cu toate acestea, dreptul la o ședință publică nu este absolut, motiv pentru care nu s-ar putea susține că, după judecarea în fond, instanța de apel învestită cu plenitudinea de jurisdicție ar fi ținută întotdeauna de o audiență publică, independent de natura problemelor asupra cărora ea ar statua (Hotărârea din 29 octombrie 1991, pronunțată în Cauza Jan Lke Andersson împotriva Suediei, paragraful 27, și Hotărârea din 27 martie 1998, pronunțată în Cauza K.D.B. împotriva Olandei, paragraful 39).

18. Or, astfel cum a reținut Curtea, în cauza dedusă judecății nu poate fi pusă în discuție existența acuzației în materie penală, întrucât ceea ce analizează judecătorul de cameră preliminară este legalitatea unei soluții prin care a fost stinsă acțiunea penală. În ceea ce privește faza prealabilă a procesului (ancheta, instrumentarea cazului), instanța de la Strasbourg a considerat procedurile penale ca un întreg și, în consecință, anumite condiții impuse de art. 6, precum termenul rezonabil sau dreptul la apărare, pot fi, de asemenea, relevante la acest stadiu al procedurii, în măsura în care echitatea procesului poate fi grav încălcată prin nerespectarea inițială a acestor condiții impuse (Hotărârea din 24 noiembrie 1993, pronunțată în Cauza Imbrioscia împotriva Elveției, paragraful 36). Cu toate acestea, modul în care se aplică aceste garanții în cursul anchetei preliminare depinde de caracteristicile procedurii și de circumstanțele cauzei, iar dacă judecătorul de instrucție nu trebuie să se pronunțe cu privire la temeinicia unei "acuzații în materie penală", atunci este posibil ca anumite garanții procedurale prevăzute de art. 6 paragraful 1, cum ar fi publicitatea ședinței, să nu se aplice (Hotărârea din 8 februarie 1996, pronunțată în Cauza John Murray împotriva Marii Britanii, paragraful 62, și Hotărârea din 6 ianuarie 2010 pronunțată în Cauza Vera Fernandez-Huidobro împotriva Spaniei, paragrafele 108-114).

19. De asemenea, faptul că verificările prevăzute de art. 341 din Codul de procedură penală se realizează în camera de consiliu este în deplină concordanță cu prevederile art. 127 din Legea fundamentală, potrivit cărora "Ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege", și nu aduce atingere, în niciun mod, dispozițiilor constituționale invocate. Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit argumentelor dezvoltate în

Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014 , Curtea Constituțională a cenzurat absența contradictorialității și oralității procedurii instituite în fața judecătorului de cameră preliminară, în cazul competenței sale de a soluționa plângerile împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată. Așadar, nu au fost identificate motive care să conducă la concluzia că, în măsura în care părțile, subiecții procesuali principali și procurorul beneficiază de dreptul de a fi prezenți în fața judecătorului de cameră preliminară și de a-și susține oral interesele, absența publicului din sala de judecată este de natură a afecta dreptul la un proces echitabil.

20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția pronunțată de Curte prin deciziile precitate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

21. Cât privește susținerile autorului excepției, din timpul dezbaterilor din ședința publică, referitoare la dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (1) și (2), acestea nu pot fi reținute, întrucât nu au fost invocate în fața instanței de judecată și nu se regăsesc nici în notele scrise depuse la instanță, prin care s-a invocat și motivat excepția de neconstituționalitate. Curtea a stabilit, în jurisprudența sa, că invocarea în fața sa, în cadrul unei excepții de neconstituționalitate, a unui alt temei, care nu are nicio legătură cu cel invocat în sesizare și nici nu este o dezvoltare a acestuia, are semnificația ridicării unei excepții direct în fața Curții, eludându-se astfel prevederile art. 146 lit. d) din Constituție și ale

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționalitate, republicată, ceea ce este inadmisibil.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Viorel Vonica în Dosarul nr. 20.858/236/2014 al Judecătoriei Giurgiu - Secția penală, judecătorul de cameră preliminară, și constată că dispozițiile art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, cu privire la soluția legislativă potrivit căreia "judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra plângerii prin încheiere motivată, în camera de consiliu", sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Giurgiu - Secția penală, judecătorul de cameră preliminară, și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 octombrie 2015.