Decizia nr. 674/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 348 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Adrian Filote în Dosarul nr. 3.117/89/2014 al Tribunalului Vaslui - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 208D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă, deoarece critica autorului excepției vizează modul de interpretare și aplicare a legii. De altfel, problema supusă controlului a fost dezlegată deja prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 5 din 8 decembrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 4 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.117/89/2014, Tribunalul Vaslui - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 348 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Adrian Filote într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cauze penale la fond, în care se fac cercetări pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și pornografie infantilă, prevăzute de art. 218 alin. (1) și alin. (3) lit. f) din Codul penal [art. 197 alin. 2 lit. a) din Codul penal 1969] și art. 374 alin. (1) și (2) din Codul penal, trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) cu referire la art. 210 alin. (1) lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, lipsire de libertate, prevăzută de art. 205 alin. (1) din Codul penal, toate cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 38 alin. (1) din Codul penal.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale menționate afectează dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, deoarece permit judecătorului de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară celei sesizate de a proceda la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.

6. Tribunalul Vaslui - Secția penală opinează că excepția este întemeiată și face trimitere la

Decizia nr. 5 din 8 decembrie 2014 , prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 348 și art. 347 din Codul de procedură penală stabilește că: Judecătorul de cameră preliminară de la instanța sesizată prin rechizitoriu, a cărui încheiere prin care s-a dispus începerea judecății a fost atacată cu contestație, are competența de a se pronunța asupra măsurilor preventive, conform dispozițiilor legale care reglementează măsurile preventive în procedura de cameră preliminară, până la soluționarea contestației prevăzute în art. 347 din Codul de procedură penală."

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 348 cu denumirea marginală Măsurile preventive în procedura de cameră preliminară din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:

"(1) Judecătorul de cameră preliminară se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, menținerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive.

(2) În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 207."

11. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 2 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la Dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în fapt, prin rechizitoriul nr. 7D/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților Adrian Filote (arestat preventiv) și Alexandru Cărămidaru (minor) pentru săvârșirea mai multor infracțiuni (viol, pornografie infantilă, trafic de minori, lipsire de libertate) și prin Încheierea din data de 26 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1.616/89/2014, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Vaslui a constatat legalitatea sesizării instanței și a dispus începerea judecății, urmând ca termenul să fie stabilit după rămânerea definitivă a acestei încheieri.

13. La data de 17 iulie 2014 judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Iași învestit cu judecarea contestației formulate împotriva încheierii prin care s-a dispus cu privire la legalitatea sesizării instanței în vederea judecății în fond a pus în discuție din oficiu constatarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv și a decis menținerea acesteia, deoarece judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond, respectiv Tribunalul Vaslui, desesizându-se prin încheierea din 26 iunie 2014, nu se mai putea pronunța asupra măsurilor preventive dispuse ori menținute anterior.

14. Prin Hotărârea nr. 466 din 12 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1.616/89/2014, Tribunalul Vaslui a aplicat inculpatului minor A. C. o măsură educativă neprivativă de libertate și a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul Adrian Filote, fixându-se termen la 21 noiembrie 2014.

15. În cadrul acestui nou dosar format, Adrian Filote a invocat prezenta excepție de neconstituționalitate, susținând, în esență, că judecătorul de cameră preliminară de la nivelul curții de apel se putea pronunța cu privire la menținerea măsurii arestului preventiv în cadrul procedurii de judecare a contestației doar dacă judecătorul de cameră preliminară de la nivelul tribunalului nu ar fi menținut măsura arestării preventive și împotriva încheierii ar fi fost formulată contestație de către procuror sau ar fi menținut-o, iar împotriva încheierii ar fi formulat contestație inculpatul.

16. Cu privire la această critică, Curtea constată că din analiza conținutului dispozițiilor legale criticate rezultă că, în cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, menținerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive și verifică legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 207 din Codul de procedură penală. Prin urmare, nu rezultă in terminis posibilitatea reclamată de autor, respectiv aceea potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară celei competente să se pronunțe pe fondul cauzei ar putea să se pronunțe și asupra aspectelor ce țin de verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive. Împrejurarea că, în prezenta cauză, judecătorul de cameră preliminară de la nivelul curții de apel s-a pronunțat asupra prelungirii măsurii arestării preventive în calea de atac a contestației formulate împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară de la nivelul tribunalului prin care s-a dispus cu privire la legalitatea sesizării instanței în vederea judecății în fond, nu atrage eo ipso neconstituționalitatea dispozițiilor art. 348 din Codul de procedură penală, deoarece motivul de neconstituționalitate invocat nu privește textul de lege ca atare. Dimpotrivă, se ridică o problemă de aplicare a acestuia, aspect care, potrivit

art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 , excedează competenței instanței de contencios constituțional. Potrivit

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , "Sunt neconstituționale prevederile actelor [... ] care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției", alin. (3) al aceluiași articol stabilind că instanța constituțională "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată [...]". Curtea Constituțională a statuat în repetate rânduri că nu intră în atribuțiile sale cenzurarea aplicării legii de către instanțele judecătorești, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzut de lege. În acest sens, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituție, "Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege".

17. Prin urmare, Curtea constată că, din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, cu atât mai mult cu cât toate aspectele sesizate în prezenta cauză au primit răspuns prin

Decizia nr. 5 din 8 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 80 din 30 ianuarie 2015, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că "Judecătorul de cameră preliminară de la instanța sesizată prin rechizitoriu, a cărui încheiere prin care s-a dispus începerea judecății a fost atacată cu contestație, are competența de a se pronunța asupra măsurilor preventive, conform dispozițiilor legale care reglementează măsurile preventive în procedura de cameră preliminară, până la soluționarea contestației prevăzute în art. 347 din Codul de procedură penală."

18. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei dispoziții dintr-o lege în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei. Or, excepția de față a fost ridicată într-un dosar al cărui obiect îl constituie judecata pe fond cu privire la infracțiunile reținute în actul de sesizare al instanței. Prin urmare, pentru a fi îndeplinită condiția legală mai sus arătată ar fi fost necesar ca, pentru a fi admisibilă, prezenta excepție să fie invocată într-un dosar al cărui obiect îl constituie procedura de cameră preliminară la fond sau în contestație.

19. Așa fiind, Curtea constată că, și din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 348 din Codul de procedură penală este inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 348 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Adrian Filote în Dosarul nr. 3.117/89/2014 al Tribunalului Vaslui - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Vaslui - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 20 octombrie 2015.