Decizia nr. 658/2015

Daniel Marius Morar

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Florian Nițu în Dosarul nr. 3.278/269/2013 al Tribunalului Călărași - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 107D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, doamna avocat Camelia Pătrașcu, din cadrul Baroului București, în calitate de apărător ales, cu delegație depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa părții Inspectoratul Județean de Poliție Călărași. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 108D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi de lege, excepție ridicată de același autor în Dosarul nr. 40.021/299/2013 al aceleiași instanțe.

4. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, același apărător ales, cu delegație depusă la dosar. Se constată lipsa părții Inspectoratul Județean de Poliție Călărași. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării celor două dosare. Reprezentantul autorului excepției și cel al Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare. Deliberând, Curtea dispune, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , conexarea Dosarului nr. 108D/2015 la Dosarul nr. 107D/2015, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia. Arată că faptele contravenționale reprezintă fapte penale în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precizând că, deși se dă posibilitatea contravenientului de a contesta legalitatea procesului-verbal, aceasta se face abia în fața instanței de judecată, până atunci aplicarea sancțiunii afectând drepturile constituționale ale contravenientului, prevăzute de art. 21 și 25 din Legea fundamentală. Astfel, se aduce atingere dreptului la liberă circulație, întrucât dovada de circulație eliberată de agentul constatator produce efecte începând cu a doua zi, iar libertatea de circulație în străinătate se face doar cu încuviințarea instanței, după obținerea certificatului de grefă și depunerea acestuia la poliție, adică la un moment mult ulterior, care poate fi chiar și după eliberarea permisului de conducere. Susține că se încalcă accesul liber la justiție, având în vedere că în fața instanței vor putea fi administrate probe în dovedirea nevinovăției, dar acest demers vine după aplicarea sancțiunii care restricționează libertatea de circulație. Conform art. 9 din Codul de procedură penală, în cursul procesului penal este garantat dreptul persoanei la libertate, orice măsură privativă de libertate dispunându-se în mod excepțional și doar în cazurile prevăzute de lege. Întrucât agentul constatator aplică sancțiunea prin procesul-verbal, se încalcă și art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 103 din Codul de procedură penală. În ce privește art. 1 alin. (5) din Constituție, arată că nu se respectă caracterul de lege organică al legii de aprobare a ordonanței, care a fost votată ca lege ordinară. Conform art. 103 din Codul de procedură penală, probele nu au valoare dinainte stabilită, iar vinovăția se stabilește dincolo de orice îndoială. Or, aplicarea instantanee a sancțiunii care îngrădește dreptul de liberă circulație în străinătate, dar și în țară, se face înainte de aprecierea de către instanță a probelor și stabilirea vinovăției dincolo de orice dubiu.

7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat conține norme de procedură cu caracter general și precizând că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că acestea nu contravin dispozițiilor din Legea fundamentală referitoare la dreptul de acces liber la justiție, dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil și dreptul la liberă circulație.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

8. Prin încheierile din 16 decembrie 2014, pronunțate în dosarele nr. 3.278/269/2013 și nr. 40.021/299/2013, Tribunalul Călărași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Florian Nițu în cauze civile având ca obiect soluționarea apelurilor formulate de acesta împotriva sentințelor pronunțate de Judecătoria Oltenița cu privire la cererea sa de anulare a unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții la regimul circulației pe drumurile publice.

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că sunt întrunite condițiile procedurale pentru a fi examinată de Curtea Constituțională și enumeră dispozițiile din Legea fundamentală pretins nesocotite, respectiv art. 1 alin. (5), art. 21 și art. 25, fără să argumenteze, însă, contrarietatea dintre acestea și prevederile

art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 .

10. Tribunalul Călărași - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege ce formează obiect al acesteia reglementează modul de aplicare a sancțiunilor contravenționale, stabilind reguli cu caracter general de aplicare a sancțiunii, prin procesul-verbal de constatare, dar și criterii de individualizare a sancțiunii contravenționale. Apreciază că textul de lege nu contravine art. 21 din Constituție, precizând că, în virtutea prevederilor

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , atât instanța de fond învestită cu soluționarea plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție, cât și cea de apel poate utiliza, în cadrul examenului de legalitate și temeinicie a sancțiunii contravenționale, criteriile de evaluare a gradului de pericol concret al faptei contravenționale, stabilite la

art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , ceea ce dovedește, o dată în plus, netemeinicia excepției. Precizează că, în lipsa unei motivări adecvate a cererii, instanța apreciază ca neîntemeiată și invocarea neconstituționalității prin raportare la prevederile art. 21 din Legea fundamentală.

11. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile apărătorului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare, care au următoarea redactare: "(1) În cazul în care prin actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică și sancțiunea.

(2) Dacă, potrivit actului normativ de stabilire și sancționare a contravenției, agentul constatator nu are dreptul să aplice și sancțiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de îndată organului sau persoanei competente să aplice sancțiunea. În acest caz sancțiunea se aplică prin rezoluție scrisă pe procesul-verbal.

(3) Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal."

15. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor prevederi din Legea fundamentală: art. 1 alin. (5) care impune obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 21 care consacră dreptul de acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și art. 25 care garantează dreptul de liberă circulație.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, astfel cum a concluzionat în

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, din jurisprudența sa a rezultat că excepția de neconstituționalitate are o anumită structură, fiind, în mod esențial, constituită din trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat și motivarea de către autorul excepției a pretinsei contrarietăți existente între cele două texte. În cauza de față, Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în fața Tribunalului Călărași - Secția civilă, autorul acesteia rezumându-se, însă, la menționarea faptului că sunt întrunite condițiile procedurale pentru a fi examinată de Curtea Constituțională și la enumerarea dispozițiilor din Legea fundamentală pretins nesocotite, fără să argumenteze, însă, în vreun fel, discordanța dintre acestea și prevederile de lege deduse controlului de constituționalitate.

17. Or, prevederile

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

impun obligativitatea motivării sesizărilor adresate Curții Constituționale. În situații similare, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate, precizând că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Curtea a arătat că, dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, s-ar substitui autorului acesteia în ce privește formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil, însă, în condițiile

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

(a se vedea, în acest sens, de exemplu,

Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011).

18. Totodată, prin

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , mai sus menționată, Curtea a observat că, dacă excepția de neconstituționalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituțional invocat nu se poate desluși în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate, Curtea va respinge excepția ca inadmisibilă, fiind contrară

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , ipoteză ce corespunde situației din prezenta cauză.

19. Curtea constată că, în cauza de față, la termenul stabilit pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate, s-a prezentat reprezentantul autorului acesteia, care a susținut și motivat oral excepția, solicitând admiterea acesteia. Față de acest aspect, Curtea reține că, așa cum a statuat prin

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , cadrul procesual specific excepției de neconstituționalitate rezultă din încheierea de sesizare și din motivarea scrisă a autorului, iar aceasta din urmă nu poate fi completată în fața Curții Constituționale cu elemente noi, ce nu au fost puse în discuția părților în fața instanței de judecată. În consecință, motivarea ulterioară a excepției de neconstituționalitate nu poate fi avută în vedere de Curtea Constituțională, pentru exercitarea controlului de constituționalitate fiind necesară întrunirea tuturor condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, inclusiv cea referitoare la motivarea, potrivit legii, a excepției de neconstituționalitate.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Florian Nițu în dosarele nr. 3.278/269/2013 și nr. 40.021/299/2013 ale Tribunalului Călărași - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Călărași - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 octombrie 2015.