Decizia nr. 687/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Afrodita Laura Tutunaru

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, excepție ridicată de Ilinca Marta în Dosarul nr. 558/54/2014 al Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 499D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, deoarece, câtă vreme organele judiciare vor face dovada cunoașterii provenienței bunurilor, nu este afectată prezumția de nevinovăție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 11 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 558/54/2014, Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, excepție ridicată de Ilinca Marta într-o cauză în care se fac cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale menționate sunt neconstituționale, deoarece creează o prezumție de vinovăție în sarcina inculpatului prin răsturnarea sarcinii probei, obligându-l pe acesta să-și dovedească nevinovăția prin fapte negative nedeterminate sau probe care nu pot fi făcute. De asemenea, este dincolo de orice îndoială faptul că în cazul persoanelor acuzate de săvârșirea infracțiunii de spălare de bani acestea trebuie să își probeze nevinovăția, spre deosebire de ceilalți inculpați, în sarcina cărora nu operează o asemenea prezumție, încălcându-se principiul constituțional al egalității în fața legii și dreptul la un proces echitabil.

6. Totodată, textul criticat nu respectă nici principiul constituțional ce impune legiuitorului să legifereze prin texte clare și precise pentru a putea fi aplicate. În acest sens face trimitere la

Decizia Curții Constituționale nr. 732 din 16 decembrie 2014 .

7. Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

8. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

9. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 12 octombrie 2012, cu modificările ulterioare, care au următorul conținut: "(4) Cunoașterea provenienței bunurilor sau scopul urmărit poate fi dedusă/dedus din circumstanțele faptice obiective."

13. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării legilor, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție, precum și prevederile art. 6 paragraful 2 referitor la prezumția de nevinovăție din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în fapt, autoarea excepției, în calitate de notar public, în cursul anului 2011, la solicitarea unei inculpate a acceptat să dezmembreze terenul în suprafață de 34.121 m.p., obținut de acea inculpată prin săvârșirea de infracțiuni, în patru loturi cu suprafețe inegale și să transfere loturile rezultate din dezmembrare către alte persoane, prin acte autentice de vânzare-cumpărare, introducându-le astfel în circuitul civil cu aparență de legalitate, în scopul ascunderii originii ilicite a terenului respectiv. Astfel, autoarea excepției a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prevăzută și pedepsită de

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 , potrivit căruia constituie infracțiunea de spălare de bani "schimbarea sau transferul de bunuri cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei".

15. Cât privește criticile formulate de autoarea excepției, Curtea constată că, potrivit textului legal criticat, "cunoașterea provenienței bunurilor sau scopul urmărit poate fi dedusă/dedus din circumstanțele faptice obiective". Or, din simpla analiză a textului se poate observa că legiuitorul a incriminat o faptă de schimbare sau transfer de bunuri, condiționat de cunoașterea de către autorul operațiunii a împrejurării că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni, sens în care o astfel de cunoaștere poate fi dedusă din circumstanțe faptice obiective. Acest fapt nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, deoarece, în acord cu art. 99 din Codul de procedură penală, sarcina probei care servește la cunoașterea împrejurărilor care dovedesc că o persoană avea cunoștință de anumite aspecte referitoare la proveniența bunurilor (cum ar fi în speță, faptul că autoarea cunoștea că terenul provenea din săvârșirea unei infracțiuni) aparține procurorului, suspectul sau inculpatul nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția.

Aceasta este sensul dispozițiilor legale criticate, potrivit cărora cunoașterea provenienței bunurilor sau scopul urmărit poate fi dedusă/dedus din circumstanțele faptice obiective ce-și găsesc corespondent în probele administrate în condițiile mai sus arătate.

16. În plus, prevederile contestate stabilesc criterii obiective de apreciere a caracterului penal al operațiunilor săvârșite în legătură cu bunul sau sumele rezultate dintr-o anumită infracțiune. În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că norma legală trebuie să fie suficient de accesibilă și de previzibilă, astfel încât să permită cetățeanului să dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat și să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care pot apărea. Astfel, în Hotărârea din 25 august 1998, pronunțată în Cauza Hertel împotriva Elveției, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că previzibilitatea legii nu trebuie neapărat să fie însoțită de certitudini absolute. Certitudinea, chiar dacă este de dorit, este dublată uneori de o rigiditate excesivă, or, dreptul trebuie să știe să se adapteze schimbărilor de situație. Există multe legi care se servesc, prin forța lucrurilor, de formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare depinde de practică, așa cum se întâmplă și în cazul judecătorului român. Și în Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că legea internă pertinentă care înglobează atât dreptul scris, cât și pe cel nescris, trebuie să fie formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate, care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist, să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Așa fiind, o lege care atribuie o putere de apreciere (cum este, în speță, cazul autorităților chemate să aplice legea) nu contravine, în principiu, acestei exigențe.

17. În sfârșit, Curtea mai constată că, potrivit considerentelor (19) din

Directiva 2005/60/CE

a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului, " Directiva 91/308/CEE

a inclus notarii și alți membri ai profesiilor liberale juridice în domeniul de aplicare a regimului comunitar de combatere a spălării banilor; acest domeniu de aplicare trebuie să rămână neschimbat în prezenta directivă; membrii acestor profesii liberale juridice, definiți de statele membre, se supun dispozițiilor prezentei directive, atunci când participă la tranzacții financiare sau comerciale, inclusiv la furnizarea de consultanță fiscală, deoarece aici se întâlnește riscul cel mai ridicat ca serviciile membrilor profesiilor liberale juridice să fie folosite ilegal, în scopul spălării produselor activității infracționale sau în scopul finanțării terorismului." Așa fiind, potrivit art. 1 din această ultimă directivă, cunoașterea, intenția sau motivația, ce trebuie să fie un element al activităților de spălare de bani, pot fi stabilite pe baza unor stări de fapt obiective, adică pe baza acelorași circumstanțe faptice obiective criticate de autor în prezenta cauză și care, prin excelență, constituie atributul organelor judiciare, Curtea Constituțională nefiind competentă să se pronunțe asupra modului de interpretare și de aplicare a legii într-o speță dedusă judecății instanței de drept comun.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ilinca Marta în Dosarul nr. 558/54/2014 al Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 20 octombrie 2015.