Decizia nr. 693/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Afrodita Laura Tutunaru

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1) pct. 16 din Legea nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată de Fănică Bordînc în Dosarul nr. 1.137/54/2015 al Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.426D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. Astfel, autorul critică

art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 , întrucât noțiunea de răpire nu este definită în Codul penal român sau nu se regăsește ca infracțiune specială în legislația română. Premisa sa este greșită, deoarece textul criticat prevede răpirea sau lipsirea în mod ilegal sau luarea de ostatici printre infracțiunile pentru care nu se cere dubla incriminare. Așadar, este suficient ca ele să fie reglementate ca atare în statul emitent al mandatului european de arestare, nefiind nevoie să se regăsească ca infracțiuni și în legislația română în măsura în care maximul special prevăzut de lege în statul emitent depășește 3 ani. În concluzie, solicită respingerea excepției ca inadmisibilă, întrucât în ce-l privește pe autor nu era necesară definirea răpirii ca atare în legislația română.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Sentința penală nr. 178 din 28 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.137/54/2015, Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1) pct. 16 din Legea nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată de Fănică Bordînc într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Belgia.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale menționate sunt neconstituționale, deoarece în legislația penală română nu este definită în mod clar infracțiunea de "răpire" pentru care nu mai este necesară condiția dublei incriminări.

6. Or, executarea mandatului european de arestare trebuie să aibă loc într-un cadru normativ clar, precis și previzibil, atât pentru persoana supusă acestei măsuri, cât și pentru organele de urmărire penală și pentru instanțele de judecată.

7. În caz contrar s-ar ajunge la posibilitatea limitării într-un mod aleatoriu/subiectiv a unuia dintre drepturile fundamentale esențiale într-un stat de drept: libertatea individuală. De aceea, cerințele privind calitatea, precizia și previzibilitatea legii, în acest context normativ, influențează în mod direct și nemijlocit dreptul persoanei la un proces echitabil, privit ca o garanție în acest caz a libertății individuale. Este îndeobște admis, fiind reglementat prin dispozițiile art. 23 din Constituție, că libertatea individuală nu este absolută, însă limitarea sa trebuie să se facă cu respectarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) și ale art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, iar gradul de precizie a termenilor și noțiunilor folosite trebuie să fie unul ridicat, dată fiind natura dreptului fundamental limitat.

8. Așadar, standardul constituțional de protecție a libertății individuale impune ca limitarea acesteia să se realizeze într-un cadru normativ care, pe de o parte, să stabilească expres cazurile de limitare a acestei valori constituționale, iar, pe de altă parte, să prevadă într-un mod clar, precis și previzibil aceste cazuri.

9. Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

10. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 96 alin. (1) pct. 16 din Legea nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 31 mai 2011, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut:

"(1) Următoarele infracțiuni, indiferent de denumirea pe care o au în legislația statului emitent, dacă sunt sancționate de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranță privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puțin 3 ani, nu vor fi supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări: [...]

16. răpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal și luarea de ostatici;"

14. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor din România, art. 20 alin. (2) referitor la prioritatea reglementărilor internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile, în cazul în care există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne și dispozițiile art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 96 din Legea nr. 302/2004

reglementează cu privire la Faptele care dau loc la predare. În acest sens, în alin. (1) sunt enumerate acele infracțiuni pentru care predarea nu este subordonată condiției ca faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie infracțiune potrivit legii române. Reglementarea criticată nu este altceva decât o preluare în legea internă a exigențelor art. 2 alin. (2) din

Decizia-cadru 2002/584/JAI

din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre.

16. Or, în acord cu art. 4 și

art. 7 din Legea nr. 302/2004 , emiterea unui mandat european de arestare pentru faptele enumerate exhaustiv în

art. 96 din Legea nr. 302/2004

se duce la îndeplinire potrivit dreptului procesual intern român, cu condiția respectării preeminenței dreptului internațional, interesând cu precădere cooperarea judiciară internațională în materie penală. Așa fiind, nu poate fi primită critica potrivit căreia

art. 96 din Legea nr. 302/2004

contravine dreptului la un proces echitabil, deoarece măsura arestării preventive dispusă în vederea predării către un stat membru al Uniunii Europene constituie o măsură privativă de libertate temporară, dispusă în acord cu art. 23 alin. (2) din Constituția României, care satisface pe deplin exigențele constituționale prevăzute de art. 21, partea având la îndemână toate garanțiile procesuale specifice unui proces echitabil, sens în care Curtea enumeră dreptul persoanei arestate de a fi informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, de a fi asistată de un apărător ales sau numit din oficiu, de a fi asistată gratuit de un interpret în cazul în care nu înțelege sau nu vorbește limba română ori dreptul de a formula contestație împotriva hotărârii referitoare la arestare etc.

17. Raportat la situația de fapt, Curtea constată că, potrivit mandatului european de arestare emis de Biroul Procurorului Public din Flandra de Vest, secția Bruges, numitul Fănică Bordînc a fost condamnat la 4 ani de detenție și arest imediat prin Sentința din 12 martie 2015, emisă de Tribunalul de primă instanță din Flandra de Vest, secția Bruges. O astfel de pedeapsă a fost stabilită în acord cu art. 100 și 422 &1 al. 1, & al. 1 și &3 din Codul penal, deoarece, deși fusese dată o sentință cu privire la custodia copilului minor (respectiv sentințele din 13 mai 2011 și 27 iulie 2011, potrivit cărora minorul fusese încredințat mamei), în timpul sau ca urmare a procedurii de divorț sau a procedurii de separare sau în alte circumstanțe stabilite de lege, răpirea sau instigarea altei persoane să răpească copilul reprezintă infracțiune. În fapt, acuzatul ascunsese copilul mai mult de 5 zile de persoana căreia îi fusese încredințat și îl ținuse ilegal în afara teritoriului belgian, în districtul Bruges și în străinătate (printre altele în România) din 13 mai 2011 până la 16 ianuarie 2013.

18. Ținând seama de aceste împrejurări, autorul excepției susține că legislația penală din România nu are definită, ca în Belgia, infracțiunea de răpire și, din această perspectivă, este mai favorabilă față de tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte. O astfel de critică fundamentată pe art. 20 alin. (2) din Constituție nu poate fi însă primită, pentru că, în concret, ceea ce-l nemulțumește pe autorul excepției este tocmai legislația internă, pe care o consideră mai favorabilă în comparație cu reglementările internaționale. În plus,

Legea nr. 302/2004

stabilește fără echivoc în art. 96 alin. (1) că faptele care dau loc la predare nu trebuie să aibă aceeași denumire și în statul emitent. Or, infracțiunea de răpire se găsește în art. 205 alin. (2) și art. 210 din Codul penal, iar infracțiunea similară de răpire pentru care a fost condamnat autorul excepției se regăsește în art. 379 din Codul penal referitor la Nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Fănică Bordînc în Dosarul nr. 1.137/54/2015 al Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile

art. 96 alin. (1) pct. 16 din Legea nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 20 octombrie 2015.