Decizia nr. 138/1999
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Ioan Muraru - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Arpad Alexandru Darnai în Dosarul nr. 183/1999 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30 septembrie 1999 și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 5 octombrie 1999.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 23 aprilie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 183/1999, Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Arpad Alexandru Darnai.
În motivarea excepției s-a susținut ca dispozițiile art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală contravin prevederilor art. 48 alin. (3) din Constituție și ale art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată prin
Legea nr. 30/1994 , deoarece limitează la doua situații posibilitatea acordării de despăgubiri victimelor unor erori judiciare, și anume când persoana condamnata nu a săvârșit fapta imputată sau aceasta nu exista. Se arata ca art. 48 alin. (3) din Constituție, în concordanta cu reglementările art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituie răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin orice eroare judiciară săvârșită în procesele penale. Potrivit actualei reglementări, răspunderea statului pentru erorile judiciare se limitează numai la situațiile prevăzute la art. 10 lit. a) și la art. 10 lit. c) din Codul de procedură penală și nu are în vedere și prevederile art. 10 lit. b) din Codul de procedură penală.
Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, dispozițiile art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală fiind în conformitate cu Constituția.
Potrivit
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, considera ca art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală este în concordanta cu dispozițiile art. 48 alin. (3) din Constituție doar în măsura în care sfera sa de aplicabilitate nu este restrânsă la situațiile pe care textul le prevede expres. Cu alte cuvinte, textul constituțional urmează a se aplică direct situațiilor în care se solicita despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârșite în procesele penale, fără restricțiile prevăzute de art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală. În sensul celor arătate este invocată Decizia Curții Constituționale nr. 45 din 10 martie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 18 mai 1998.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitate a art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală este intemeiata numai în măsura în care se interpretează ca sunt limitate cazurile în care statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale. Este invocată, de asemenea, Decizia nr. 45/1998, prin care Curtea Constituțională a statuat asupra constituționalității prevederilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală.
Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția cu care a fost legal sesizată.
Articolul 504
alin. 1 din Codul de procedură penală, ce formează obiectul criticii de neconstituționalitate, prevede: "Orice persoană care a fost condamnata definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecarii cauzei s-a stabilit prin hotărâre definitivă că nu a săvârșit fapta imputată ori ca acea fapta nu exista."
Aceasta dispoziție legală a mai fost supusă controlului Curții Constituționale, care prin Decizia nr. 45 din 10 martie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 18 mai 1998, a admis excepția de neconstituționalitate, constatând ca dispozițiile art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt constituționale numai în măsura în care nu limitează la ipotezele prevăzute de text cazurile în care statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale, potrivit art. 48 alin. (3) din Constituție.
Prin decizia menționată s-a statuat ca principiul responsabilității statului față de persoanele care au suferit din cauza unei erori judiciare săvârșite în procesele penale, reglementat de art. 48 alin. (3) din Constituție, trebuie aplicat tuturor victimelor unor asemenea erori. Circumstantierea, "potrivit legii", nu privește posibilitatea legiuitorului de a restrânge răspunderea statului doar la unele erori judiciare, ci stabilirea modalităților și condițiilor în care angajarea acestei raspunderi urmează a se face pentru plata despăgubirilor cuvenite. Cu alte cuvinte, potrivit normei constituționale menționate, organul legislativ nu ar putea stabili ca anumite erori judiciare, neimputabile victimei, să fie suportate de aceasta.
De asemenea, s-a reținut ca dispozițiile art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală, care instituie doua cauze care antreneaza răspunderea statului pentru erorile judiciare săvârșite în procesele penale, exclud angajarea răspunderii statului pentru oricare alta eroare judiciară ce nu ar fi imputabilă victimei, limitare care este neconstitutionala, întrucât art. 48 alin. (3) din Constituție instituie numai competența legiuitorului de a reglementa despăgubirea și nu de a alege erorile judiciare pentru care statul trebuie să răspundă.
Soluția constituțională este în concordanta cu reglementările prevăzute în art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată prin
Legea nr. 30/1994 , potrivit cărora, în cazul anulării unor condamnări definitive, pentru ca un fapt nou sau recent descoperit dovedește ca s-a produs o eroare judiciară, persoana care a suferit o pedeapsă din cauza acestei condamnări este despagubita conform legii ori practicii în vigoare în statul respectiv, cu excepția cazului în care se dovedește ca nedescoperirea în timp util a faptului necunoscut îi este imputabilă.
Potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție și
art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
pentru organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României și au putere numai pentru viitor. Aceasta înseamnă ca textul de lege a cărui neconstituționalitate a fost constatată de Curtea Constituțională nu va mai putea fi aplicat. Drept urmare, conform
art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, prevederile legale a căror neconstituționalitate a fost stabilită printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale nu pot face obiectul excepției de neconstituționalitate și, în consecința, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală este inadmisibila.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Arpad Alexandru Darnai în Dosarul nr. 183/1999 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 octombrie 1999.
PREȘEDINTE, prof. univ. dr. Ioan Muraru Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.