Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 650/2015

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 58 alin. (1) și (3) și ale art. 167 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă, precum și ale art. 48 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

prezumat în vigoare

Data actului
13 octombrie 2015
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 85 din 4 februarie 2016
Citează
15 acte
Structură
1 articol · 25.121 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Are ca temei 2

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 58 alin. (1) și (3) și ale art. 167 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă, precum și ale

art. 48 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea "Simba Invest" - S.R.L. din Bacău în Dosarul nr. 6.484/180/2014 al Judecătoriei Bacău și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 510D/2015.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, consilier juridic Mihai Claudiu Topor, din Colegiul Consilierilor Juridici Bacău, cu împuternicire depusă la dosar, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției de neconstituționalitate, care susține, în esență, că instituția curatelei speciale nu se poate aplica, în cazul persoanelor juridice cu capacitate deplină de exercițiu și nici în cazul instituțiilor publice. Arată că în susținerea excepției de neconstituționalitate se referă doar la persoanele juridice care au capacitate deplină de exercițiu dobândită potrivit legii. În continuare susține că art. 167 din Codul de procedură civilă adaugă la instituția curatelei reglementată de art. 56 și, respectiv, art. 58 din Codul de procedură civilă, forțând judecătorii, ca, în cazul în care procedura de citare nu este legal îndeplinită cu partea, să dispună alături de citarea prin publicitate și numirea unui curator. Arată că din practică rezultă că judecătorii nu au posibilitatea să aleagă între citarea prin publicitate și numirea unui curator. Apreciază că remediul actual îl reprezintă doar citarea prin publicitate.

4. În ceea ce privește reprezentarea persoanelor juridice, susține că, deși, potrivit

art. 1 din Legea nr. 514/2003 , consilierii juridici au aceleași drepturi și obligații ca și avocații, iar

Legea nr. 514/2003 , cât și Statutul profesiei de consilier juridic fac trimitere la

Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările ulterioare, dispozițiile legale criticate creează o distincție între avocați și consilieri juridici care reprezintă o discriminare socio-profesională, cât și o discriminare în raport cu categoriile de justițiabili. Dacă legea, în ceea ce privește numirea unui curator, substituie un contract de asistență juridică încheiat în temeiul

Legii nr. 51/1995 , republicată, cu modificările ulterioare, apreciază că aceeași lege ar putea să substituie și un contract individual de muncă prevăzut de

Legea nr. 514/2003 .

5. În continuare învederează aspecte ce țin de modul de stabilire a onorariului de curator, precum și de modul de aplicare a legii de către instanțele de judecată în ceea ce privește regularizarea cererii de chemare în judecată, stabilirea taxelor judiciare de timbru sau recuperarea cheltuielilor de judecată.

6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că motivele invocate de autoarea excepției de neconstituționalitate vizează probleme de interpretare a dispozițiilor legale criticate. De altfel, apreciază că, în susținerile sale, reprezentantul autoarei excepției de neconstituționalitate a invocat chestiuni din practica instanțelor de judecată care nu fac altceva decât să întărească faptul că reprezintă o chestiune de interpretare. În continuare, arată că Legea fundamentală nu interzice stabilirea prin lege a unor reguli și condiții de procedură în privința exercitării dreptului de acces liber la justiție, ceea ce nu conduce la ideea că acest drept ar fi încălcat. În ceea ce privește

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat, constatând constituționalitatea acesteia, motiv pentru care solicită respingerea, ca neîntemeiată, și a acestei excepții de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

7. Prin Încheierea din 28 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 6.484/180/2014, Judecătoria Bacău a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 58 alin. (1) și (3) și ale art. 167 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă, precum și ale

art. 48 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea "Simba Invest" - S.R.L. din Bacău într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de valoare redusă întemeiată pe dispozițiile art. 1.025 și următoarele din Codul de procedură civilă.

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece extind instituția curatorului și la persoanele juridice care au capacitate deplină de exercițiu, reprezentant legal și elemente de identificare permanent dobândite. Se arată că art. 58 alin. (3) din Codul de procedură civilă încalcă dispozițiile art. 16 din Constituție, deoarece creează o discriminare între consilierii juridici și avocați, prin excluderea consilierilor juridici de a putea fi numiți curatori la persoane juridice. De asemenea, se încalcă și art. 21 din Constituție, deoarece dispozițiile legale criticate nu fac distincție între categoriile de persoane supuse instituției curatorului. Această distincție este făcută prin art. 57, referitor la capacitatea procesuală de exercițiu, și art. 56 alin. (2), referitor la capacitatea procesuală de folosință a asociațiilor, societăților sau altor entități fără personalitate juridică constituite potrivit legii care pot sta în judecată, coroborate cu art. 58 alin. (1), referitor la numirea unui curator special când o persoană juridică ori o entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2) din Codul de procedură civilă chemată să stea în judecată nu are reprezentant. Însă art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă nu mai distinge între categoriile de persoane supuse instituției curatorului, făcând referire doar la art. 58, și nu și la art. 57 din Codul de procedură civilă. Art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă prevede că, odată cu încuviințarea citării prin publicitate, instanța va numi un curator dintre avocații baroului, potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului. Se arată că, deși art. 58 alin. (1) face referire expres la persoanele juridice care nu au reprezentant, art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă se aplică de fiecare dată când se impune citarea prin publicitate, fără a se ține seama de aceste distincții. În aceste condiții se apreciază că dispozițiile art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă adaugă la instituția curatelei speciale, instituind o nouă ipoteză la art. 58 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

9. În continuare se susține că o persoană juridică nu poate acționa permanent în afara elementelor sale de identificare și a atributelor specifice formei de organizare, astfel încât instituirea curatelei speciale la persoane juridice cu reprezentant și capacitate de exercițiu vine ca un instrument menit să acopere reaua-credință a acestor persoane juridice.

10. În ceea ce privește dispozițiile

art. 48 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , consideră că sunt neconstituționale, deoarece preiau aceeași inechitate și nediferențiere de tratament ca cea prevăzută de Codul de procedură civilă.

11. În concluzie se apreciază că persoana juridică cu capacitate de exercițiu deplină cu reprezentant nu poate fi supusă curatelei speciale și nici regulilor de citare prin publicitate prin curator.

12. Judecătoria Bacău apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că accesul la justiție al persoanei care avansează suma cu titlu de remunerație a curatorului nu este limitat, întrucât la finalul judecății aceste sume se includ în cheltuielile de judecată și vor fi puse în sarcina părții care a pierdut procesul. În ceea ce privește excluderea consilierilor juridici de a fi curatori la persoanele juridice în raport cu avocații, susține că Legea fundamentală nu interzice stabilirea prin lege a anumitor condiții și reguli de procedură în privința exercitării dreptului de acces liber la justiție.

13. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autoarei excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 58 alin. (1) și (3) și art. 167 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă, precum și ale

art. 48 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013. Codul de procedură civilă a fost republicat după data sesizării Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, textele de lege criticate păstrându-și conținutul și numerotarea. Dispozițiile legale criticate au următorul cuprins:

- Art. 58 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă: "(1) În caz de urgență, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exercițiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanța, la cererea părții interesate, va numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanța va numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentantul legal și cel reprezentat sau când o persoană juridică ori o entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2), chemată să stea în judecată, nu are reprezentant.

[...]

(3) Numirea acestor curatori se va face de instanța care judecă procesul, dintre avocații anume desemnați în acest scop de barou pentru fiecare instanță judecătorească. Curatorul special are toate drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal.";

- Art. 167 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă: "(1) Când reclamantul învederează, motivat, că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a reușit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanța va putea încuviința citarea acestuia prin publicitate.

[...]

(3) Odată cu încuviințarea citării prin publicitate, instanța va numi un curator dintre avocații baroului, potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului.";

-

Articolul 48

alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 : "(1) Avansarea remunerației curatorului special numit de instanță în condițiile art. 58 și 167 din Codul de procedură civilă este în sarcina persoanei ale cărei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului.

(2) Instanța poate stabili, prin încheierea prevăzută de art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ca avansarea remunerației curatorului să se facă de cealaltă parte, când o asemenea măsură este în interesul continuării procesului."

17. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi și ale art. 21 privind accesul liber la justiție.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Decizia nr. 455 din 16 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 11 noiembrie 2014, a reținut că instituția curatorului special a fost reglementată în art. 44 din Codul de procedură civilă din 1865, cu rolul de a preveni și înlătura anumite abuzuri ce ar fi putut apărea în exercitarea drepturilor procesuale ale persoanelor prevăzute de aceste dispoziții. Astfel, în caz de urgență, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exercițiu a drepturilor civile nu avea reprezentant legal, instanța, la cererea părții interesate, putea numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanța putea numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentant și cel reprezentat sau când o persoană juridică, chemată să stea în judecată, nu avea reprezentant legal. Aceste dispoziții se aplicau, în mod corespunzător, și persoanelor cu capacitate de exercițiu restrânsă, iar numirea acestor curatori se făcea de instanța competentă să hotărască asupra cererii de chemare în judecată.

19. Prin

Legea nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, a fost extinsă instituția curatelei speciale. Potrivit art. 58 alin. (1), în caz de urgență, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exercițiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanța, la cererea părții interesate, va numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanța va numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentantul legal și cel reprezentat sau când o persoană juridică ori o entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2), chemată să stea în judecată, nu are reprezentant. În virtutea art. 58 alin. (3), "Numirea acestor curatori se va face de instanța care judecă procesul, dintre avocații anume desemnați în acest scop de barou pentru fiecare instanță judecătorească. Curatorul special are toate drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal."

20. Curtea a reținut că această instituție este menită să dea eficiență art. 24 din Constituție, dreptul la apărare fiind asigurat în plenitudinea sa. Astfel, curatela specială vine să protejeze interesele celor chemați în judecată și care nu au capacitatea de exercițiu a drepturilor civile, intrând în această categorie nu numai minorii și interzișii - persoane fizice, ci și persoanele juridice ori entitățile prevăzute la art. 56 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

21. Potrivit art. 167 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în situația în care reclamantul învederează, motivat, că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a reușit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanța va putea încuviința citarea acestuia prin publicitate. Ca atare, citarea prin publicitate nu are loc de plano, ci este o acțiune subsecventă demersurilor nereușite efectuate în sensul aflării domiciliului pârâtului sau a unui alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii.

22. Într-o astfel de situație, instanța va putea încuviința, potrivit art. 167 alin. (1) din Codul de procedură civilă, citarea pârâtului prin publicitate, rămânând, așadar, la aprecierea instanței dacă recurge la această posibilitate. Însă, în cazul în care instanța încuviințează citarea părții pârâte prin publicitate, este obligată să numească un curator dintre avocații baroului, potrivit art. 58 din același Cod, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului [art. 167 alin. (3) "Odată cu încuviințarea citării prin publicitate, instanța va numi un curator dintre avocații baroului, potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului"]. Astfel, legiuitorul a extins protecția prevăzută la art. 58 alin. (1) din Codul de procedură civilă și asupra celor chemați în judecată și al căror domiciliu, cu toate eforturile depuse, nu a putut fi identificat.

23. Însă, în acest context, trebuie avute în vedere dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 97/2005

privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 12 octombrie 2011, cu modificările și completările ulterioare, ale

Legii societăților nr. 31/1990 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, ale

Ordonanței Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 246/2005 , cu modificările și completările ulterioare, ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2008

privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 25 aprilie 2008, cu modificările și completările ulterioare, ale

Legii nr. 36/1991

privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 6 mai 1991, cu modificările ulterioare, precum și alte acte normative care reglementează obligația legală a persoanelor fizice și a persoanelor juridice de a aduce la cunoștința autorităților însărcinate cu evidența persoanelor fizice/juridice schimbarea domiciliului/reședinței ori, după caz, a sediului.

24. Dacă instanța a încuviințat, potrivit art. 167 alin. (1) din Codul de procedură civilă, citarea uneia dintre părți prin publicitate este obligată să numească un curator dintre avocații baroului, potrivit art. 58 din același Cod, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului [art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă], întrucât, în această ipoteză, prevederile legale, fiind imperative, nu lasă posibilitatea de apreciere a instanței în ceea ce privește numirea curatorului.

25. Totodată, potrivit

art. 48 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , avansarea remunerației curatorului special numit de instanță în condițiile art. 58 și 167 din Codul de procedură civilă este în sarcina persoanei ale cărei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului. Instanța poate stabili, însă, prin încheierea prevăzută de art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ca avansarea remunerației curatorului să se facă de cealaltă parte, când o asemenea măsură este în interesul continuării procesului. În mod excepțional, în cazuri urgente, care nu suferă amânare, instanța va încuviința avansarea remunerației cuvenite curatorului special din bugetul statului, iar sumele avansate din bugetul statului cu titlu de remunerație pentru curatorul special constituie cheltuieli judiciare și vor fi puse în sarcina părții care pierde procesul [ art. 49 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 ]. Partea care avansează sumele cu titlu de remunerație a curatorului special are protecția drepturilor procesuale, nefiindu-i limitat accesul la justiție, întrucât la finalul judecății aceste sume ce reprezintă remunerația curatorului special se includ în cheltuielile de judecată și vor fi puse în sarcina părții care pierde procesul [ art. 49 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 ]. Având în vedere cele expuse, prevederile criticate nu aduc atingere dispozițiilor art. 16, art. 21 și art. 24 din Legea fundamentală, fiind o transpunere a dispozițiilor constituționale privind garantarea dreptului la apărare și nu o piedică împotriva accesului la justiție, aplicându-se deopotrivă tuturor celor aflați în ipoteza normelor referitoare la instituția curatelei speciale.

26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

27. În ceea ce privește critica autoarei excepției potrivit căreia dispozițiile legale criticate creează o discriminare între consilierii juridici și avocați, prin excluderea primilor de la numirea în calitate de curatori la persoane juridice, Curtea reține că, potrivit statutului, cele două categorii profesionale au la bază deosebiri ce decurg din specificul atribuțiilor și al temeiurilor juridice ale fiecăreia dintre aceste categorii, inclusiv în ceea ce privește faptul că într-un caz activitatea se desfășoară în baza unui contract de muncă, în timp ce în celălalt caz activitatea se desfășoară în baza unui contract de mandat. În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu

Decizia nr. 81 din 25 mai 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999.

28. Așadar, profesia de consilier juridic se exercită pe baza unui raport juridic de muncă, în urma încheierii unui contract individual de muncă în conformitate cu

Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, în urma căruia dobândește calitatea de salariat, sau pe baza unui raport de serviciu, în condițiile prevăzute de

Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, situație în care devine funcționar public. Prin urmare, profesia de consilier juridic poate fi exercitată în limitele cadrului legal al raportului de serviciu sau al raportului juridic de muncă.

29. Curtea mai observă că, potrivit

art. 1-4 din Legea nr. 514/2003

privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 5 decembrie 2003, consilierii juridici pot asigura consultanță și reprezentarea autorității sau instituției publice în serviciul căreia se află ori a persoanei juridice cu care are raporturi de muncă, apără drepturile și interesele legitime ale acestora în raporturile lor cu autoritățile publice, instituțiile de orice natură, precum și cu orice persoană juridică sau fizică, română sau străină. În consecință, consilierii juridici desfășoară astfel de activități în calitatea lor de funcționari publici sau de angajați cu contract individual de muncă la o persoană juridică de drept public sau privat.

30. Cu privire la modul de interpretare a dispozițiilor legale referitoare la numirea unui curator în cazul persoanelor fizice sau al persoanelor juridice cu sau fără reprezentant, Curtea reține că aceasta vizează coroborarea art. 167 cu art. 58 din Codul de procedură civilă, aspect care reprezintă o chestiune ce ține de interpretarea și aplicarea legii.

31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea "Simba Invest" - S.R.L. din Bacău în Dosarul nr. 6.484/180/2014 al Judecătoriei Bacău și constată că dispozițiile art. 58 alin. (1) și (3) și art. 167 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă, precum și ale

art. 48 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Bacău și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 13 octombrie 2015.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Andreea Costin

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.