Decizia nr. 730/2015
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), (2) și (6), art. 2 alin. (1) și (2) și art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, precum și ale anexelor nr. 2 și 3b la Legea nr. 63/2011
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean
- președinte
Valer Dorneanu
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Tudorel Toader
- judecător
Simina Popescu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), (2) și (6), art. 2 alin. (1) și (2) și
art. 6 din Legea nr. 63/2011
privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, precum și ale anexelor nr. 2 și 3b la
Legea nr. 63/2011 , excepție ridicată de Sindicatul Liber din Învățământ Satu Mare în Dosarul nr. 1.428/83/2014 al Curții de Apel Oradea - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 802D/2015 al Curții Constituționale.
2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
4. Prin Încheierea din 7 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.428/83/2014, Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), (2) și (6), art. 2 alin. (1) și (2) și
art. 6 din Legea nr. 63/2011
privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, precum și ale anexelor nr. 2 și 3b la
Legea nr. 63/2011 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Sindicatul Liber din Învățământ Satu Mare cu prilejul soluționării apelului împotriva Sentinței civile nr. 778/LMA din 11 decembrie 2014, pronunțate de Tribunalul Satu Mare într-o cauză având ca obiect cererea de acordare a unor drepturi bănești.
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prin dispozițiile
art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008
privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ a fost stabilită valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru perioadele 1 ianuarie-31 martie 2008, 1 aprilie-30 septembrie 2008 și 1 octombrie-31 decembrie 2008. Prin
pentru aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 , coeficientul de multiplicare 1,000 a fost majorat la valoarea de 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008. Prin acte normative ulterioare, așa cum sunt
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 136/2008 ,
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 151/2008 ,
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2009 ,
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2009
și
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 , Guvernul a încercat să diminueze această valoare, însă toate aceste ordonanțe de urgență au fost declarate ca fiind neconstituționale de către Curtea Constituțională. Prin urmare, a rămas aplicabilă valoarea stabilită de
art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 , așa cum a fost stabilită prin
Legea nr. 221/2008 . Ulterior, Guvernul a încercat încă o dată blocarea aplicării prevederilor
prin dispozițiile
art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 . Cu privire la aceste dispoziții de lege, Curtea Constituțională, prin
Decizia nr. 877 din 28 iunie 2011 , a arătat că "prin
Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor
pentru aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 15/2008
privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu
Legea nr. 221/2008 , și nu cu
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 ". Prin
Decizia nr. 11 din 8 octombrie 2012 , Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în același sens.
6. Prin
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar s-a prevăzut diminuarea veniturilor brute pentru întregul personal plătit din fonduri publice, dar fără modificarea coeficienților de calculare a salariilor de bază stabiliți de
Legea nr. 221/2008 . Ulterior, prin
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, salariile diminuate prin
au fost majorate cu 15%.
7. Până la data pronunțării
Deciziei Curții Constituționale nr. 877 din 28 iunie 2011 , ordonatorii de credite au aplicat în mod diferit legea, fie raportându-se la valoarea coeficientului de multiplicare stabilită prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 , fie prin raportare la valoarea stabilită prin
Legea nr. 221/2008 . Pentru a uniformiza aplicarea a fost adoptată
Legea nr. 63/2011 . Această lege ar fi trebuit să se raporteze la valorile rezultate din înmulțirea coeficienților de ierarhizare și de multiplicare prevăzuți de
Legea nr. 221/2008 , dar, contrar art. 1 alin. (5) din Constituție, s-a raportat la valorile stabilite prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 , astfel încât a rezultat o reducere a salariilor personalului didactic cu 25% față de prevederile
8. Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, câtă vreme legiuitorului îi aparține competența stabilirii sistemului de salarizare a personalului bugetar, iar în realizarea politicilor sale, raportat la condițiile economice și sociale existente la un moment dat, poate prevedea un regim salarial distinct pentru anumite categorii de bugetari. Totodată,
nu afectează drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării în vigoare a acesteia. Actul legislativ menționat a fost adoptat tocmai pentru a fi realizată unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat.
9. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (1), (2) și (6), art. 2 alin. (1) și (2) și
art. 6 din Legea nr. 63/2011
privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011, precum și dispozițiile anexelor nr. 2 și 3b la
13. Se observă că, deși
reglementează salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ în anul 2011, având așadar aplicabilitate limitată în timp, potrivit
Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității acesteia, întrucât actul normativ menționat produce efecte juridice în cauza în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate. De altfel, aplicabilitatea
a fost prelungită succesiv până la sfârșitul anului 2015.
14. Dispozițiile art. 1 alin. (1), (2) și (6), art. 2 alin. (1) și (2) și
art. 6 din Legea nr. 63/2011
au următorul cuprins:
- Art. 1: "(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege.
(2) Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut în anexele nr. 1, 2, 3a și 3b, după caz. [...]
(6) Prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii ori alte drepturi bănești sau în natură care excedează prevederilor prezentei legi.";
- Art. 2: "(1) Încadrarea personalului prevăzut la art. 1 se face potrivit prevederilor prezentei legi.
(2) Persoanele care au salariul de încadrare între limita minimă și maximă a tranșei de vechime pentru funcțiile didactice din învățământul universitar, respectiv a gradului profesional sau a treptei profesionale pentru funcțiile didactice auxiliare își păstrează încadrarea avută dacă se situează între limitele prevăzute în anexele la prezenta lege.";
- Art. 6: "Orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. 1 alin. (1), se abrogă."
Anexa nr. 2 la
prevede salariile de încadrare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar, în timp ce anexa nr. 3b la aceeași lege stabilește salariile de încadrare pentru personalul didactic auxiliar din învățământul preuniversitar.
15. În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.
16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituționalitate similare. De exemplu, în acest sens, sunt:
Decizia nr. 338 din 30 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 29 iunie 2015, și
Decizia nr. 285 din 23 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 25 iunie 2015.
17. Curtea a reținut, în esență, în acord cu jurisprudența sa, că este dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat (a se vedea
Decizia nr. 291 din 22 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, și
Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). Cu privire la exigențele referitoare la previzibilitatea normelor juridice și protecția așteptărilor legitime ale cetățenilor, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate câtă vreme
a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. În plus, Curtea a reținut că drepturile câștigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de constituționalitate.
18. Curtea a mai constatat că, în materia salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, a existat o situație juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare și de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar. În acest context specific salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, reglementarea criticată dă expresie unei măsuri de politică bugetară, determinată de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011, având în vedere consecințele modificărilor legislative și ale soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești, urmărind să elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul național de învățământ.
19. Referitor la invocarea
Deciziei Curții Constituționale nr. 877 din 28 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, Curtea a reținut că aceasta a avut ca obiect dispozițiile
art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010
privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 27 ianuarie 2010, potrivit cărora reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009
privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin
Legea nr. 300/2009 . Prin această decizie, Curtea a reținut considerentele
Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3 din 4 aprilie 2011
prin care s-a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor
pentru aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 15/2008
privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009. Astfel, Curtea a reținut că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu
Legea nr. 221/2008 , și nu cu
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 . În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin
Decizia nr. 11 din 8 octombrie 2012 , pronunțată în recurs în interesul legii, a stabilit că - în interpretarea și aplicarea dispozițiilor
art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010
și ale
art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009
- personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile
Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 , aprobată cu modificări prin
20. Or, Curtea a reținut că dispozițiile de lege care au făcut obiectul deciziei sus-menționate a Curții Constituționale și al
Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 11 din 8 octombrie 2012
au fost abrogate prin
Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, lege care ar fi trebuit să se aplice începând cu data de 1 ianuarie 2011, dar, potrivit
art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, legiuitorul a stabilit că în anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la
Legea-cadru nr. 284/2010 . Începând cu data de 13 mai 2011 a intrat în vigoare
care a reglementat încadrarea personalului didactic și didactic auxiliar și salarizarea acestui personal, pe baza unor noi grile de salarizare, prevăzute în anexele la lege, ce instituie salarii de încadrare pentru fiecare funcție în parte, fără raportare la un coeficient de multiplicare (ierarhizare) astfel cum era prevăzut în
Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 , aprobată prin
21. Așadar, considerentele rezultate din
Decizia Curții Constituționale nr. 877 din 28 iunie 2011
și din
deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3 din 4 aprilie 2011
și nr. 11 din 8 octombrie 2012 nu pot fi aplicate mutatis mutandis la situația legislativă actuală, și anume la
Legea nr. 63/2011 , pentru că se referă la soluții legislative diferite. Deciziile pronunțate în cadrul soluționării unor recursuri în interesul legii reprezintă rezultatul unei activități de interpretare a legii, iar nu de legiferare, și își găsesc aplicabilitatea atât timp cât norma interpretată este în vigoare.
22. Distinct față de acestea, Curtea a reținut că, ulterior intrării în vigoare a
Legii nr. 63/2011 , legiuitorul a reglementat, prin
art. 2 alin. (1) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 , o majorare cu până la 10% a salariilor de bază și a sporurilor care nu fac parte din salariul de bază, pentru anumite categorii de personal didactic din învățământul preuniversitar, începând cu ianuarie 2014, iar prin
art. 2 alin. (2)-(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, o majorare cu 5% a salariilor de bază și a sporurilor personalului didactic și didactic auxiliar, începând cu 1 martie 2015, și cu 5% începând cu 1 septembrie 2015.
23. În final, Curtea a subliniat că, deși legiuitorul are dreptul, potrivit Legii fundamentale, de a reglementa salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar, iar
a fost concepută ca o lege temporară (a cărei aplicabilitate a fost prelungită succesiv până la sfârșitul anului 2015), totuși, în activitatea de legiferare în această materie, legiuitorul trebuie să țină seama că învățământul constituie o prioritate națională, iar salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar trebuie să fie în acord cu rolul și importanța activității prestate.
24. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin deciziile menționate mai sus își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Liber din Învățământ Satu Mare în Dosarul nr. 1.428/83/2014 al Curții de Apel Oradea - Secția I civilă și constată că prevederile art. 1 alin. (1), (2) și (6), art. 2 alin. (1) și (2) și
art. 6 din Legea nr. 63/2011
privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, precum și ale anexelor nr. 2 și 3b la
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Oradea - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 29 octombrie 2015.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Simina Popescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.