Decizia nr. 664/2015
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) și (2), art. 2 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, precum și ale anexei nr. 2 la Legea nr. 63/2011
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Daniel Marius Morar
- președinte
Valer Dorneanu
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Puskas Valentin Zoltan
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Simina Popescu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) și (2), art. 2 alin. (1) și
art. 6 din Legea nr. 63/2011
privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, precum și ale anexei nr. 2 la
Legea nr. 63/2011 , excepție ridicată de Claudiu-Viorel Ciucă în Dosarul nr. 4.833/63/2014 al Curții de Apel Craiova - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 360D/2015 al Curții Constituționale.
2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului reține următoarele:
4. Prin Încheierea din 17 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 4.833/63/2014, Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2), art. 2 alin. (1) și
art. 6 din Legea nr. 63/2011
privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, precum și ale anexei nr. 2 la
Legea nr. 63/2011 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Claudiu-Viorel Ciucă cu prilejul soluționării apelurilor împotriva Sentinței civile nr. 4.630 din 16 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția de conflicte de muncă și asigurări sociale într-o cauză având ca obiect cererea de acordare a unor drepturi bănești.
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține, în esență, că prin
salariile de încadrare ale cadrelor didactice au fost micșorate, prin scoaterea sporurilor din salariul de bază, iar cuantumul salariilor a rămas la același nivel cu cel avut conform
Legii nr. 285/2010 . Se arată că, potrivit
Deciziei Curții Constituționale nr. 877 din 28 iunie 2011 , începând cu 1 ianuarie 2010, reîncadrarea salarială a cadrelor didactice trebuia făcută cu salariile prevăzute de
pentru aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 15/2008
privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, iar, conform
Deciziei Curții Constituționale nr. 872 din 25 iunie 2010 , salariile cadrelor didactice trebuiau să revină, începând cu 1 ianuarie 2011, la cuantumul avut în luna iunie 2010, deci la nivelul prevăzut de
6. Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este nefondată, sens în care reține că prevederile legii de salarizare care dispun cu caracter general cu privire la modul de salarizare a personalului didactic și didactic auxiliar începând cu data intrării în vigoare a
nu sunt contrare dispozițiilor constituționale invocate și că niciunul dintre textele a căror neconstituționalitate se invocă nu are legătură cu normele constituționale pretins încălcate. Reține că autorul excepției pare a critica, în realitate, interpretarea legii de către instanța de fond și că asupra acestui aspect este competentă a se pronunța doar Curtea Constituțională, nu și instanța judecătorească în fața căreia s-a ridicat excepția.
7. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare au fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2), art. 2 alin. (1) și
art. 6 din Legea nr. 63/2011
privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011, precum și dispozițiile anexei nr. 2 la
11. Curtea observă că, deși
reglementează salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ în anul 2011, având așadar aplicabilitate limitată în timp, potrivit
Deciziei sale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor criticate din
Legea nr. 63/2011 , întrucât actul normativ menționat produce efecte juridice în cauzele în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate. De altfel, Curtea reține că aplicabilitatea
a fost prelungită succesiv până la sfârșitul anului 2015.
12. Dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2), art. 2 alin. (1) și
art. 6 din Legea nr. 63/2011
au următoarea redactare:
- Art. 1: "(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege.
(2) Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut în anexele nr. 1, 2, 3a și 3b, după caz.";
- Art. 2: "(1) Încadrarea personalului prevăzut la art. 1 se face potrivit prevederilor prezentei legi.";
- Art. 6: "Orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. 1 alin. (1), se abrogă."
Anexa nr. 2 la
prevede salariile de încadrare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar.
13. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor și art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curții Constituționale.
14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 1 alin. (1) și (2), art. 2 alin. (1) și
art. 6 din Legea nr. 63/2011 , precum și dispozițiile anexei nr. 2 la
au mai format obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici similare celor formulate în cauzele de față. În acest sens sunt, spre exemplu,
Decizia nr. 338 din 30 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 29 iunie 2015,
Decizia nr. 285 din 23 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 25 iunie 2015,
Decizia nr. 77 din 26 februarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 13 mai 2015, și
Decizia nr. 481 din 23 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 12 noiembrie 2014.
15. Cu acel prilej, Curtea a reținut, în esență, că este dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu,
Decizia nr. 291 din 22 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, și
Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). Curtea a statuat că
a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat și că drepturile câștigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementările deduse controlului de constituționalitate.
16. Curtea a mai constatat că, în materia salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, a existat o situație juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare și de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar. În acest context specific salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, reglementarea criticată dă expresie unei măsuri de politică bugetară, determinată de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011, având în vedere consecințele modificărilor legislative și ale soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești, urmărind să elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul național de învățământ.
17. În ceea ce privește critica autorului excepției potrivit căreia actele normative din domeniul salarizării personalului didactic încalcă art. 147 alin. (4) din Constituție deoarece contravin considerentelor reținute prin
Decizia nr. 877 din 28 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, și
Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea constată că, prin
Decizia nr. 553 din 15 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2015, a arătat că cele statuate prin respectivele decizii nu au incidență față de conținutul normativ al textelor legale examinate, situațiile avute în vedere cu prilejul pronunțării lor fiind diferite. Astfel, în
Decizia nr. 877 din 28 iunie 2011 , Curtea s-a referit la neconstituționalitatea dispozițiilor unei ordonanțe de urgență ale cărei reglementări urmăreau să contracareze măsurile de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament prin
pentru aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 15/2008
privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, situație ce nu poate fi confundată cu cea a adoptării unor noi măsuri în domeniul salarizării printr-o nouă lege adoptată de Parlament, așa cum este cazul
Legii nr. 63/2011 . De asemenea, prin
Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 , Curtea Constituțională, analizând pe calea controlului de constituționalitate a priori dispozițiile
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, a arătat că măsurile privind diminuarea salariilor cu 25% erau constituționale atât timp cât îndeplineau condițiile art. 53 din Constituție, între altele referindu-se și la caracterul temporar al acestor măsuri. Curtea a arătat, într-adevăr, că începând cu data de 1 ianuarie 2011 se revine la cuantumul salariilor/indemnizațiilor și soldelor de dinainte de adoptarea acestor măsuri de diminuare, dar cele statuate de Curte nu pot fi interpretate ca reprezentând un obstacol pentru Parlament ca, în viitor, în funcție de condițiile economice și sociale avute în vedere, să adopte o nouă politică de salarizare, așa cum a procedat prin dispozițiile
18. În final, Curtea a subliniat că, deși legiuitorului îi revine rolul de a reglementa salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar, iar
a fost concepută ca o lege temporară (a cărei aplicabilitate a fost prelungită succesiv până la sfârșitul anului 2015), totuși, în activitatea de legiferare, în această materie, legiuitorul trebuie să țină seama că învățământul constituie o prioritate națională, iar salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar trebuie să fie în acord cu rolul și importanța activității prestate.
19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie, soluția și considerentele cuprinse în deciziile anterior menționate își găsesc aplicabilitatea și în prezenta cauză.
20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Claudiu-Viorel Ciucă în Dosarul nr. 4.833/63/2014 al Curții de Apel Craiova - Secția I civilă și constată că prevederile art. 1 alin. (1) și (2), art. 2 alin. (1) și
art. 6 din Legea nr. 63/2011
privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, precum și ale anexei nr. 2 la
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Craiova - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 15 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, DANIEL MARIUS MORAR Magistrat-asistent, Simina Popescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.