Decizia nr. 27/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1.042 alin. (1) din Codul de procedură civilă cu referire la

art. 29 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Marinela Grigore în Dosarul nr. 2.903/300/2015 al Judecătoriei Sector 2 București - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 852D/2015.

2. Dezbaterile inițiale au avut loc în ședința publică din 14 ianuarie 2016, în prezența autoarei excepției de neconstituționalitate și cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, având în vedere cererea formulată de autoarea excepției prin care se solicită amânarea pronunțării, în temeiul dispozițiilor art. 222 alin. (2) din Codul de procedură civilă coroborate cu cele ale

art. 14 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru data de 19 ianuarie 2016, dată la care, constatând că nu sunt prezenți toți judecătorii care au participat la dezbateri, în temeiul

art. 57 din Legea nr. 47/1992

și ale art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru data de 20 ianuarie 2016, dată la care a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Încheierea din 3 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.903/300/2015, Judecătoria Sector 2 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1.042 alin. (1) din Codul de procedură civilă cu referire la

art. 29 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Marinela Grigore într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de evacuare.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea susține, în esență, că prin dispozițiile legale criticate se încalcă dreptul la apărare, deoarece nu poate formula cererea reconvențională, nu poate formula apărările necesare, respectiv nu poate depune probatoriul ce trebuie administrat în procedura evacuării.

5. Judecătoria Sector 2 București - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

6. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

7. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 1.043 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituționale.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile autoarei excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 1.042 alin. (1) din Codul de procedură civilă cu referire la

art. 29 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale [și nu art. 1.024 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cum, în mod eronat, a indicat instanța în dispozitivul încheierii de sesizare]. În realitate, având în vedere obiectul cauzei în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, precum și considerentele încheierii de sesizare, Curtea observă că dispozițiile

art. 29 din Legea nr. 47/1992

sunt invocate numai în susținerea admisibilității excepției de neconstituționalitate. Prin urmare, Curtea va reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 1.042 alin. (1) din Codul de procedură civilă. În urma republicării Codului de procedură civilă în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, art. 1.042 alin. (1) a devenit art. 1.043 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care are următorul cuprins: "Pârâtul chemat în judecată, potrivit procedurii prevăzute în prezentul titlu, nu poate formula cerere reconvențională, de chemare în judecată a altei persoane sau în garanție, pretențiile sale urmând a fi valorificate numai pe cale separată".

11. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 24 privind dreptul la apărare.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, spre exemplu prin

Decizia nr. 576 din 29 septembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 5 noiembrie 2015, reținând că dispozițiile art. 1.043 cuprinse în titlul XI - Evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fără drept al cărții a VI-a - Proceduri speciale din Codul de procedură civilă prevăd că pârâtul chemat în judecată, potrivit procedurii reglementate din acest titlu, nu poate formula cerere reconvențională, de chemare în judecată a altei persoane sau în garanție, pretențiile sale urmând a fi valorificate numai pe cale separată.

13. Spre deosebire de acțiunea în evacuare promovată pe calea dreptului comun, în cadrul procedurii speciale pârâtul nu are posibilitatea formulării unor asemenea cereri, situație care se justifică prin caracterul urgent al soluționării cererii principale și prin caracterul sumar al dezbaterilor care privesc condițiile în care pârâtul ocupă imobilul și la cele care privesc obligația acestuia de a părăsi imobilul. Însă pârâtul poate invoca apărări de fond privind temeinicia motivelor de fapt și de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului reclamantului, astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 1.043. De altfel, Curtea a mai reținut că cererile menționate de dispoziția legală criticată pot fi promovate în cadrul unui litigiu distinct.

14. Prin urmare, faptul că pârâtul nu poate formula cerere reconvențională, deci nu poate emite pretenții proprii împotriva reclamantului, nu este de natură a afecta caracterul echitabil al procedurii, având în vedere că, potrivit art. 1.034 și următoarele din Codul de procedură civilă, procedura evacuării este una contradictorie, în cadrul căreia pârâtul poate depune întâmpinare și are posibilitatea de a-și formula apărările necesare.

15. În această situație Curtea a constatat că dispoziția legală criticată nu încalcă dreptul la un proces echitabil, iar pârâții nu pot fi considerați dezavantajați față de reclamant în cadrul procedurii speciale a evacuării, având la îndemână mijloacele necesare și suficiente pentru a-și formula apărarea.

16. De altfel, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că principiul egalității armelor constituie o garanție a dreptului la un proces echitabil care urmărește crearea unui just echilibru procesual între părțile aflate într-un litigiu, însă acest principiu nu presupune o egalitate formală, în sensul reglementării unor proceduri identice indiferent de statutul juridic sau calitatea procesuală a părților, ci o egalitate materială, în sensul că prin procedurile, chiar diferit reglementate, să se ajungă la echitate procesuală între părți, cu alte cuvinte să se ajungă la o egalitate de rezultat (în acest sens, a se vedea

Decizia nr. 633 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2015, paragraful 19).

17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, dispozitivul și considerentele deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

18. Distinct de cele arătate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere nici dreptului la apărare. Textul de lege criticat nu conține norme care prin natura lor ar îngrădi posibilitatea autoarei excepției de a se apăra, aceasta putându-se prevala de toate garanțiile dreptului la apărare în cadrul unui proces echitabil.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marinela Grigore în Dosarul nr. 2.903/300/2015 al Judecătoriei Sector 2 București - Secția civilă și constată că dispozițiile art. 1.043 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sector 2 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 20 ianuarie 2016.