Decizia nr. 828/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României, excepție ridicată din oficiu, de către judecătorul de drepturi și libertăți, în dosarele nr. 6.494/302/2015 și nr. 6.605/302/2015 ale Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția I penală, și care formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 971D/2015 și nr. 992D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27 octombrie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, în temeiul art. 57 și

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, a amânat pronunțarea pentru 3 noiembrie 2015, în aceeași ședință dosarele fiind conexate, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 . Prin încheierea din 3 noiembrie 2015, Curtea, având în vedere necesitatea lămuririi suplimentare a unor aspecte, în temeiul

art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , a dispus redeschiderea dezbaterilor pentru data de 3 decembrie 2015.

3. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, reprezentantul Ministerului Public a depus concluzii scrise.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca nefondată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că, prin reglementarea

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României, legiuitorul a reglementat o infracțiune de sine stătătoare și autonomă, aceasta fiind însă o infracțiune corelativă, întrucât poate depinde de existența faptelor prevăzute la alin. (1) și (2) ale aceluiași articol atunci când bunurile provin din contrabandă, dar nu și în ipoteza în care bunurile sunt transportate în vederea săvârșirii infracțiunii de contrabandă. Totodată, arată că

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României este o normă de trimitere în ceea ce privește conținutul juridic, întrucât acesta presupune existența unei situații premisă, și anume existența unui bun care să provină dintr-o faptă prevăzută de legea penală sau să fie destinat săvârșirii acesteia, fiind lipsit de relevanță dacă fapta a constituit sau nu infracțiune sau dacă făptuitorul a fost sau nu descoperit. În ceea ce privește aspectul subiectiv al infracțiunii, ceea ce contează este ca subiectul activ al infracțiunii asimilate de contrabandă să cunoască faptul că bunul provine dintr-o faptă prevăzută de legea penală sau că este destinat săvârșirii acesteia, nefiind necesar pentru existența infracțiunii ca subiectul activ să-l cunoască pe autorul faptei din care provine bunul. Condiția care se impune pentru existența acestei infracțiuni este să se respecte condițiile de tipicitate sub aspectul laturii obiective ale faptelor de la alin. (1) și (2) ale

art. 270 din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României, nefiind necesară și împrumutarea elementelor care țin de vinovăție, caracterul imputabil sau nejustificat. Apreciază că susținerile autorului excepției nu sunt întemeiate în ipoteza în care bunurile sunt destinate săvârșirii contrabandei, așadar raționamentul său nu ar mai subzista în ipotezele în care bunurile sunt deținute, transportate, produse, depozitate în vederea săvârșirii unei infracțiuni de contrabandă. Așa încât voința legiuitorului a fost să instituie o incriminare autonomă, corelativă, însă cu privire la aceasta nu sunt necesare pragurile valorice reglementate în

art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României.

5. Președintele Curții acordă cuvântul domnului judecător Daniel Marius Morar, care pune întrebarea dacă, în temeiul dispozițiilor legale, în practică, este posibilă ipoteza ca persoana care a introdus în țară bunurile sau mărfurile ce trebuie plasate sub un regim vamal să fie doar contravenient, în vreme ce persoana care, de pildă, deține respectivele bunuri să fie inculpată, potrivit textului de lege criticat. Aceasta este ipoteza în care autorul faptei de introducere în țară a bunurilor sau mărfurilor ce trebuie plasate sub un regim vamal nu este prins în punctele vamale, iar bunurile/mărfurile introduse în țară prin sustragere de la controlul vamal au o valoare inferioară pragurilor valorice reglementate în

art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal. Așadar, aceste bunuri intră în circuitul comercial și fac obiect al infracțiunii de contrabandă, în varianta asimilată.

6. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că bunurile/mărfurile ce fac obiectul infracțiunii de contrabandă, în forma asimilată, reglementată de

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal, nu pot proveni din contravenție, întrucât, dacă fapta de introducere în țară a bunurilor sau mărfurilor ce trebuie plasate sub un regim vamal, în funcție de valoarea în vamă a bunurilor/mărfurilor sustrase, este calificată drept contravenție, potrivit art. 653 alin. (1) lit. a) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal, bunurile se confiscă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

7. Prin încheierile din 16 aprilie 2015, pronunțate în dosarele nr. 6.494/302/2015 și nr. 6.605/302/2015, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția I penală, judecătorul de drepturi și libertăți, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României. Excepția a fost ridicată din oficiu în cauze având ca obiect soluționarea unor cereri de înlocuire a arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu ori cu cea a controlului judiciar, formulată de inculpați care sunt urmăriți penal pentru comiterea unor infracțiuni asimilate celei de contrabandă, în varianta simplă, reglementate de

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României, în speță reținându-se incidența art. 223 alin. (2) din Codul de procedură penală. În notele scrise judecătorul de drepturi și libertăți arată că, în lipsa prevederii unei pedepse cu închisoarea de 5 ani ori mai mare sau, eventual, în cazul contravenționalizării faptelor extrem de mărunte, ar dispărea temeiul arestării preventive.

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate, judecătorul de drepturi și libertăți arată că în

art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României, care reglementează o variantă a infracțiunii de contrabandă, se prevede o limită valorică sub care fapta nu mai constituie infracțiune, dacă nu este repetată de două ori în decursul unui an, caz în care devin incidente dispozițiile art. 270 alin. (2) lit. b) din Codul vamal. În aceste condiții, apreciază că lipsa unei limite similare la alin. (3) al normei criticate este nejustificată, cu atât mai mult cu cât este vorba despre o infracțiune asimilată contrabandei, având un conținut constitutiv reglementat într-un mod mult mai sever decât pentru contrabanda propriu-zisă, din moment ce include în sfera ilicitului penal chiar și cele mai mărunte fapte. În plus, trebuie avut în vedere că art. 270 alin. (3) din Codul vamal nu prevede printre elementele constitutive ale infracțiunii, în modalitatea "deținerii", vreun scop anume al acestei dețineri de țigarete ce provin din contrabandă (cum ar fi scopul revânzării), ci doar împrejurarea cunoașterii provenienței bunurilor. Cu alte cuvinte, comite infracțiunea în discuție și persoana care cumpără, în cunoștință de cauză, chiar și un singur pachet de țigări de contrabandă, pentru consumul propriu, întrucât apoi va deține respectivul bun. Arată că exemplul nu este pur teoretic sau speculativ, din moment ce inculpatul din prezenta speță a fost inițial trimis în fața judecătorului de drepturi și libertăți cu o propunere de arestare preventivă împreună cu alți inculpați, printre care un inculpat urmărit penal doar pentru deținerea a unsprezece pachete de țigări de contrabandă, descoperite cu ocazia percheziției domiciliare.

9. Consecințele nereglementării unui plafon valoric pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Codul vamal apar cu atât mai evidente dacă se are în vedere varianta agravată a acestei infracțiuni, prevăzută de art. 274 din Codul vamal, conform căreia fapta de contrabandă comisă de două sau mai multe persoane împreună se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani. Așadar, la exemplul analizat, dacă două persoane cumpără împreună chiar și un singur pachet de țigări de contrabandă, pentru consumul propriu, pachet pe care apoi îl dețin și, eventual, îl și transportă împreună, fapta în discuție constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani - fără ca, în acest caz, să mai poată fi incidentă nici măcar instituția renunțării la urmărirea penală, dată fiind depășirea limitei de 7 ani de închisoare, prevăzută de art. 318 din Codul de procedură penală. În concluzie, judecătorul de drepturi și libertăți consideră că o primă deficiență de redactare a normei penale criticate o constituie neinstituirea unei limite valorice similare celei prevăzute de art. 270 alin. (2) din Codul vamal, sub care fapta să nu mai constituie infracțiune (eventual, dacă nu este repetată de două ori în decursul unui an).

10. Susține judecătorul de drepturi și libertăți că o altă lipsă de corelare rezultă din raportarea dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Codul vamal la normele noului Cod penal, sub aspectul limitelor de pedeapsă. În acest sens, arată că elaborarea unui nou Cod penal s-a considerat a fi necesară și din perspectiva necesității reașezării în limite normale a tratamentului sancționator. Sub acest aspect, s-a învederat că, în ultimul deceniu și jumătate, fenomenul infracțional s-a amplificat, ca urmare a creșterii considerabile a numărului infracțiunilor contra patrimoniului ori a celor susceptibile de a aduce beneficii patrimoniale infractorilor, iar, în fața acestei realități, până la adoptarea noului Cod penal, în planul politicii penale, s-a considerat ca fiind oportună și suficientă majorarea semnificativă a pedepsei închisorii pentru aceste infracțiuni. Efectul nu a fost însă nici pe departe cel scontat, întrucât reversul unei asemenea abordări a dus la apariția unor pedepse cu închisoarea disproporționate în raport cu importanța valorii sociale protejate de legea penală și locul acesteia în cadrul ierarhiei valorilor ocrotite penal, ajungându-se astfel la cazuri în care pedeapsa pentru anumite infracțiuni contra patrimoniului să fie egală cu cea prevăzută pentru unele infracțiuni contra vieții. S-a conchis, așadar, că soluția eficientă pentru combaterea criminalității nu este o majorare dusă la absurd a limitelor de pedeapsă, care nu face altceva decât să nesocotească ierarhia valorilor sociale într-o societate democratică. Așadar, mesajul juridic și social al noului Cod penal este întemeiat pe obiectivul reformării politicii punitive și pe cel al standardelor europene, astfel încât abordarea sa conceptuală cuprinde și o revizuire a pedepselor - fapte și sancțiuni adaptate realităților actuale, întrucât stipularea unor pedepse mari pentru infracțiuni cu o periculozitate scăzută nu este de natură să asigure caracterul previzibil al actului de justiție. Sub acest aspect, s-a mai învederat că, într-un stat de drept, întinderea și intensitatea represiunii penale trebuie să rămână în limite determinate, în primul rând, prin raportare la importanța valorii sociale lezate. Altfel spus, este necesară o reflectare în limitele legale de pedeapsă a ierarhiei firești a valorilor sociale care fac obiect de ocrotire penală. În acest context, examinând limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea asimilată contrabandei, judecătorul de drepturi și libertăți consideră, așadar, că atât pentru varianta simplă (închisoare de la 2 ani la 7 ani), cât mai ales pentru cea agravată, prevăzută de art. 274 din Codul vamal (închisoare de la 5 la 15 ani) este evidentă disproporționalitatea acestora, în raport cu valorile sociale ocrotite - bugetul de stat și regimul frontierei de stat - și cu locul acestora în ierarhia valorilor care se bucură de protecție, inclusiv prin mijloace penale, în condițiile în care, pentru imensa majoritate a infracțiunilor contra persoanei sunt prevăzute pedepse considerabil mai mici. Susține că sistemul penal, în întregul lui, trebuie să aibă o reglementare unitară, coerentă, indiferent că este vorba de norme penale din Codul penal ori norme penale cuprinse în legi penale speciale sau extrapenale. În acest sens, în

Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal, există un titlu distinct referitor la dispoziții privind modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții penale (peste 200 astfel de acte normative), urmărindu-se, printre altele, și adaptarea pedepselor pentru infracțiunile care rămân în legislația specială, potrivit logicii sancționatorii a noului Cod penal, pentru a se asigura astfel previzibilitatea legii penale, precum și creșterea încrederii generale în actul de justiție penală. În aceste condiții, judecătorul de drepturi și libertăți consideră ca fiind evident că acest dezechilibru al limitelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea asimilată contrabandei din Codul vamal (lege care însă nu se regăsește printre actele normative avute în vedere de

Legea nr. 187/2012 ) nu reprezintă o opțiune a legiuitorului, ce ține de politica penală, ci o omisiune de corelare a normei penale în discuție cu noul Cod penal.

11. Autorul mai învederează că, în ceea ce privește varianta agravată, prevăzută de art. 274 teza a doua din Codul vamal, textul este deficitar din perspectiva lipsei de corelare cu dispozițiile noului Cod penal și din cauza faptului că prevede, ca element circumstanțial agravant, săvârșirea faptei prevăzute de art. 270 alin. (3) din Codul vamal de către două sau mai multe persoane împreună. Or, la adoptarea noului Cod penal s-a avut în vedere inclusiv evitarea suprapunerilor între diferitele incriminări din partea specială și textele părții generale. Astfel, în ipoteza în care o circumstanță este prevăzută în Partea generală a Codului penal ca și circumstanță agravantă generală [cum este cazul în care fapta este săvârșită de trei sau mai multe persoane împreună, prevăzută de art. 77 lit. a) din Codul penal], ea nu a mai fost reluată în conținutul incriminărilor din Partea specială, ca element circumstanțial agravant, cum se întâmpla sub imperiul vechiului Cod penal, de pildă la infracțiunile de furt calificat și tâlhărie, în varianta agravată a comiterii faptei de două sau mai multe persoane urmând a se aplica textul general.

12. În concluzie, judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că toate aceste deficiențe ale normei criticate afectează garanțiile constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum și exigențele de previzibilitate impuse, cu valoare de principiu, de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia dreptului la un proces echitabil și din care reiese necesitatea respectării așteptărilor legitime ale cetățenilor cărora li se adresează o reglementare legală. În acest context, arată că și Curtea Constituțională, prin

Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010 , a avut în vedere argumente similare. În final, judecătorul de drepturi și libertăți arată că incriminarea evaziunii fiscale, sub toate formele sale specifice, inclusiv cea prevăzută de Codul vamal, este, fără îndoială, necesară față de amploarea deosebită luată de acest fenomen după anul 1989. Normele penale sancționatorii trebuie însă să se integreze concepției noului sistem penal, pentru a respecta cerințele de previzibilitate care asigură, în cele din urmă, dreptul la un proces echitabil.

13. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise și orale ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispozițiile

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României. Analizând notele scrise ale autorului excepției, rezultă că acesta invocă critici de neconstituționalitate și cu privire la dispozițiile

art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României. În aceste condiții, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 270 alin. (3) și ale

art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006, care au următorul conținut:

- Art. 270 alin. (3): "Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.";

- Art. 274 teza a doua: "Faptele prevăzute la art. 270-273, săvârșite [...] de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi."

17. Autorul excepției susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit unei definiții general admise, contrabanda constă în trecerea clandestină peste graniță a unor mărfuri interzise sau sustrase de la plata taxelor vamale și reprezintă una dintre principalele forme de fraudă la nivelul Uniunii Europene. Contrabanda generează concurență neloială față de producătorii comunitari, dar și pierderea veniturilor fiscale determinate de importurile frauduloase și pune în pericol atât resursele statelor membre, cât și pe cele proprii ale Uniunii. Dintr-o perspectivă istorică, Curtea reține că infracțiunea de contrabandă simplă, în forma inițială la adoptarea Codului vamal al României, era prevăzută în art. 270 care prezenta un singur alineat, potrivit căruia "Introducerea în sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracțiunea de contrabandă și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi". Așadar, până la modificarea adusă Codului vamal în anul 2009, fapta de trecere a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, atrăgea doar răspunderea contravențională, fiind sancționată penal trecerea peste frontieră a mărfurilor sau a altor bunuri prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal. După integrarea României în Uniunea Europeană, a fost necesară incriminarea și a contrabandei săvârșite prin locurile stabilite pentru controlul vamal, textul art. 270 din Codul vamal al României fiind completat și modificat succesiv, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2009

pentru completarea

art. 270 din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 7 aprilie 2009, și prin

art. IX pct. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010

privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010, fiind astfel reglementate infracțiunile de contrabandă de la alin. (2) și (3) ale art. 270 din Codul vamal.

19. Din conținutul infracțiunii de contrabandă prevăzute în art. 270 alin. (2) din Codul vamal, Curtea reține că, pentru ca fapta de sustragere de la controlul vamal al bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal să fie infracțiune, trebuie ca valoarea acestor bunuri/mărfuri să fie mai mare de 20.000 lei, în cazul produselor supuse accizelor, și mai mare de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri, dacă făptuitorul "în decursul unui an" nu a mai săvârșit fapta respectivă. Așadar, legiuitorul a prevăzut o limită valorică de la care fapta săvârșită pentru prima dată în decursul unui an este infracțiune. Ceea ce se situează sub nivelul valoric prevăzut de alin. (2) lit. a) al art. 270 din Codul vamal corespunde reglementării contravenționale prevăzute în art. 653 alin. (1) lit. a) cu referire la alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 707/2006 . În cazul în care fapta de sustragere de la controlul vamal se săvârșește de două ori în decursul unui an, corespunzător incriminării din alin. (2) lit. b) al art. 270 din Codul vamal, făptuitorul nu mai beneficiază de un prag valoric de la care fapta să fie infracțiune, astfel că, prin voința legiuitorului, fapta este infracțiune indiferent de valoarea în vamă a bunurilor sau mărfurilor, această incriminare neavând corespondent în reglementarea contravențională. În același mod, fapta de "înstrăinare sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal", reglementată în alin. (2) lit. c) al art. 270 din Codul vamal, este infracțiune indiferent de valoarea bunurilor sau a mărfurilor înstrăinate, întrucât nici această incriminare nu are corespondent în reglementarea contravențională.

20. Curtea reține că, potrivit art. 270 alin. (3) din Codul vamal, se asimilează infracțiunii de contrabandă o serie de acțiuni/operațiuni, enumerate în mod limitativ, ce au ca obiect material bunuri sau mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal, condiționat de cunoașterea de către autor a faptului că respectivele bunuri/mărfuri provin din contrabandă ori sunt destinate săvârșirii contrabandei. Așadar, din conținutul incriminării rezultă că această infracțiune, prin voința legiuitorului, este "asimilată" infracțiunii de contrabandă, legiuitorul folosind procedura normei incomplete pentru a-i întregi conținutul, făcând, în acest sens, trimitere la pedeapsa prevăzută la alin. (1) al art. 270 din Codul vamal. Așa încât Curtea reține că, stabilind o pedeapsă corespunzătoare incriminării din alin. (1) al art. 270 din Codul vamal, legiuitorul a atribuit faptei reglementate de alin. (3) al aceluiași articol același pericol social generic, deși această din urmă infracțiune este doar asimilată, derivată, corelativă.

21. În legătură cu acest aspect, Curtea reține, în acord cu jurisprudența sa constantă, că stabilirea limitelor de pedeapsă intră în atribuțiile organului legiuitor. Astfel, menținerea limitelor de pedeapsă în cazul infracțiunii de contrabandă, în forma asimilată, și după intrarea în vigoare a noului Cod penal, reprezintă opțiunea legiuitorului, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, care apreciază, în concret, în funcție de o serie de criterii printre care și frecvența fenomenului infracțional. Curtea constată că, în ipoteza infracțiunii de contrabandă, în forma asimilată, legiuitorul a apreciat că este necesară o sancționare fermă a acesteia, având în vedere actualitatea aspectelor reținute în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2010 , respectiv asigurarea unei mai bune monitorizări a operatorilor economici care desfășoară operațiuni cu produse accizabile, respectiv produse energetice, alcool și băuturi alcoolice și tutun prelucrat, accelerarea încasării accizelor la bugetul de stat și a diminuării evaziunii fiscale în domeniu, întărirea supravegherii și controlului vamal al activității de introducere și comercializare a mărfurilor în regim duty-free și instituirea unor pârghii care să conducă la creșterea gradului de colectare a veniturilor bugetare. Așa încât, prin adoptarea și menținerea în fondul activ al acestor norme, Parlamentul s-a plasat în interiorul marjei sale de apreciere, prevederile de lege criticate având natura unei norme de incriminare speciale care creează un regim sancționator specific. De altfel, cât privește dreptul la un proces echitabil, invocat de către autorul excepției cu referire la critica de neconstituționalitate privind limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea asimilată contrabandei, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale constante, aplicarea cerinței procesului echitabil se impune numai în legătură cu procedura de desfășurare a procesului, iar nu și în ceea ce privește cadrul juridic sancționator al faptelor, adică în domeniul dreptului substanțial, reținând că nici din cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constituție și nici din cel al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau al jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului nu se poate desprinde concluzia că aplicarea cerinței procesului echitabil ar trebui să excedeze necesității asigurării garanțiilor procesuale, spre a se intra în materii din câmpul dreptului substanțial.

22. Cât privește latura subiectivă, Curtea reține că infracțiunea de contrabandă, în forma asimilată, poate fi comisă cu vinovăție sub forma intenției directe, calificată prin îndeplinirea condiției ca făptuitorul să cunoască faptul că bunurile provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia. Subiectul activ al infracțiunii poate fi orice persoană fizică căreia i se poate angaja răspunderea penală, în condițiile normelor generale de drept penal, acesta fiind deci supus condiției de a cunoaște proveniența/destinația ilicită a bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoașterea provenienței/destinației acestora urmând a fi probată din circumstanțele faptice obiective ale cauzei. Așadar, legiuitorul a stabilit că este suficientă reprezentarea autorului că bunurile provin din/sunt destinate contrabandei, fără a fi necesar ca acesta să cunoască, în mod exact, încadrarea juridică ce ar putea fi atribuită faptei din care provine bunul sau căreia îi este destinat și nici cine este autorul acesteia din urmă ori dacă răspunde penal. În general, această din urmă precizare nu este necesară, dat fiind și faptul că în doctrină sau în practica judiciară nu s-a pledat niciodată pentru o asemenea condiție, respectiv cunoașterea exactă a naturii faptei din care provine bunul sau valența ce i-ar putea fi atribuită din punct de vedere penal.

23. Așadar, Curtea reține că, pentru ca intenția să întregească latura subiectivă a infracțiunii de contrabandă, în forma asimilată, trebuie îndeplinită cerința esențială ce constă în cunoașterea de către autor că bunurile/mărfurile ce trebuie plasate sub un regim vamal, pe care le colectează, deține, transportă, preia, depozitează, predă, desface ori vinde provin din săvârșirea contrabandei ori sunt destinate acesteia. Nu este nevoie pentru îndeplinirea acestei cerințe ca autorul infracțiunii de contrabandă, în forma asimilată, să cunoască natura juridică a faptei din care provine bunul, nici cine este autorul acesteia din urmă ori dacă răspunde penal ori contravențional, fiind suficient ca, în momentul săvârșirii acțiunilor/operațiunilor enumerate în art. 270 alin. (3) din Codul vamal, să-și fi dat seama că bunul provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Așa încât, Curtea reține că bunurile/mărfurile sustrase de la controlul vamal pot să provină din fapte prevăzute de legea penală care nu sunt identificate la momentul consumării lor, astfel încât bunurile/mărfurile pătrund pe teritoriul României, sunt integrate în circuitul comercial și pot face obiect al infracțiunii de contrabandă prevăzute de

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal. În această ipoteză, fapta prevăzută de legea penală poate fi probată ulterior prin orice mijloc de probă, respectiv verificări în contabilitatea firmelor, declarații de martori etc. De asemenea, Curtea reține că bunurile/mărfurile sustrase de la controlul vamal pot să provină din/pot fi destinate faptei săvârșite conform alin. (1) al art. 270 din Codul vamal sau pot să provină din/pot fi destinate faptelor săvârșite conform alin. (2) lit. a), b) și c) ale aceluiași articol.

24. În continuare, Curtea reține că, în esență, autorul excepției susține că neconstituționalitatea textului de lege criticat rezultă din nereglementarea, în cuprinsul art. 270 alin. (3) din Codul vamal, a unui prag valoric, similar celui prevăzut la alin. (2) al aceluiași articol, sub care fapta să nu mai constituie infracțiune. Se susține că instanța de judecată chemată să aprecieze cu privire la vinovăția persoanei care se află în ipoteza normei penale criticate și să individualizeze pedeapsa corespunzătoare faptei este pusă în dificultate, de vreme ce nereglementarea, în cuprinsul normelor art. 270 alin. (3) din Codul vamal, a unui prag valoric sub care fapta să nu mai constituie infracțiune determină includerea în sfera ilicitului penal și a celor mai mărunte fapte de contrabandă, ținând cont și de faptul că, în această din urmă ipoteză, instanța nu este în măsură să renunțe la aplicarea pedepsei, având în vedere limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de contrabandă, în forma asimilată. Așadar, se susține că instanța de judecată nu poate face aplicarea instituției renunțării la aplicarea pedepsei, în situația în care constată că fapta de contrabandă, în forma asimilată, atât în varianta simplă, cât și în varianta agravată, prezintă o gravitate redusă, așa încât numai prin reglementarea unei limite valorice sub care fapta să nu mai constituie infracțiune se poate realiza o corectă individualizare a pedepsei și, pe cale de consecință, se pot dispune măsuri strict delimitate și condiționate care să vizeze direct libertatea persoanei.

25. În aceste condiții, având în vedere faptul că motivele de neconstituționalitate invocate privesc stabilirea de către instanță a pericolului social concret pe care îl prezintă faptele de contrabandă deduse judecății și aplicarea unei pedepse corect individualizate, Curtea constată că autorul excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României, ci, în realitate, motivele invocate privesc modul de aplicare a acestor prevederi de lege. De altfel, Curtea constată că, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală se află Dosarul nr. 2.265/1/2015 având ca obiect rezolvarea de principiu a două chestiuni de drept, respectiv "dacă noțiunea de «contrabandă» folosită de legiuitor în dispozițiile

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006

în sintagma «cunoscând că acestea provin din contrabandă» se referă la infracțiunea de contrabandă în sensul definit de

art. 270 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 86/2006

sau la noțiunea de contrabandă în sens larg?" și "în cazul în care se stabilește că textul prevăzut de

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006

se referă la infracțiunea de contrabandă, care din cele două modalități urmează a fi avute în vedere: aceea prevăzută de art. 270 alin. (1) sau aceea prevăzută de

art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 ?". Curtea însă, în acord cu practica sa, își rezervă dreptul ca, ulterior pronunțării de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a unei hotărâri prealabile cu privire la problemele de drept menționate, în funcție de criticile de neconstituționalitate invocate, să decidă cu privire la constituționalitatea prevederilor

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României, în interpretarea dată de instanța supremă.

26. Cât privește dispozițiile

art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României, potrivit cărora "Faptele prevăzute la art. 270-273, săvârșite [...] de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi", Curtea constată că acestea nu au legătură cu soluționarea cauzelor în care excepția de neconstituționalitate a fost invocată, în sensul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, de vreme ce în aceste cauze, respectiv în dosarele nr. 6.494/302/2015 și nr. 6.605/302/2015, aflate pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția I penală, inculpații sunt urmăriți penal pentru comiterea unor infracțiuni asimilate celei de contrabandă, în varianta simplă, prevăzută de

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, "legătura cu soluționarea cauzei", în sensul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, presupune aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății. Or, având în vedere că

art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României incriminează infracțiunea de contrabandă, în varianta agravată, nu se poate susține în mod pertinent existența unei legături, în sensul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, între aceste norme și obiectul cauzei deduse soluționării instanței de judecată.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 270 alin. (3) și ale

art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României, ridicată din oficiu în dosarele nr. 6.494/302/2015 și nr. 6.605/302/2015 ale Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția I penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 3 decembrie 2015.