Decizia nr. 829/2015
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), (2) și (6), art. 2 alin. (1) și (2), art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, precum și a anexelor nr. 2 și nr. 3b la lege
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean
- președinte
Valer Dorneanu
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Tudorel Toader
- judecător
Mihaela Ionescu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), (2) și (6), art. 2 alin. (1) și (2),
art. 6 din Legea nr. 63/2011
privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, precum și a anexelor nr. 2 și nr. 3b la lege, excepție ridicată de Dorina Luisa Ivona și Georgeta Valentina Bolcu, prin reprezentant legal Sindicatul Liber Învățământ Zona Balș, în Dosarul nr. 3.407/104/2014 al Curții de Apel Craiova - Secția I civilă.
2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.167D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), (2) și (6), art. 2 alin. (1) și (2),
art. 6 din Legea nr. 63/2011
privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, precum și a anexelor nr. 2 și nr. 3b la lege, excepție ridicată de Sindicatul Liber din Învățământ Zona Odorheiu Secuiesc, în numele membrilor de sindicat semnatari, în Dosarul nr. 1.213/96/2014 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă.
4. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
5. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, iar reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.167D/2015 la Dosarul nr. 1.044D/2015, care a fost primul înregistrat.
6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența constantă a instanței de contencios constituțional în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
7. Prin încheierile din 2 iunie și 6 aprilie 2015, pronunțate în dosarele nr. 3.407/104/2014, respectiv nr. 1.213/96/2014, Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă și, respectiv, Curtea de Apel Târgu-Mureș - Secția I civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), (2) și (6), art. 2 alin. (1) și (2) și ale
art. 6 din Legea nr. 63/2011
privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, precum și a anexelor nr. 2 și nr. 3b la lege. Excepția a fost ridicată de Dorina Luisa Ivona și Georgeta Valentina Bolcu, prin reprezentant legal Sindicatul Liber Învățământ Zona Balș, respectiv de Sindicatul Liber din Învățământ Zona Odorheiu Secuiesc, în numele membrilor de sindicat semnatari, în cauze având ca obiect acordarea de drepturi bănești.
8. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii excepției sintetizează evoluția cronologică a dispozițiilor legale care prezintă relevanță în cauza de față, respectiv
Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 , aprobată cu modificări prin
Legea nr. 221/2008 , ordonanțele de urgență ale Guvernului
nr. 136/2008 ,
nr. 151/2008
și
nr. 1/2009
declarate neconstituționale prin decizii succesive ale Curții Constituționale. De asemenea, fac referire la
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3 din 4 aprilie 2011 , pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, în care s-a reținut faptul că, drept urmare a deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului
nr. 136/2008 ,
nr. 151/2008
și
nr. 1/2009 , dispozițiile
Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 , aprobată cu modificări prin
Legea nr. 221/2008 , constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009. În continuare, susțin că, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în învățământul de stat din România s-au aplicat, în paralel, două sisteme de salarizare, respectiv salarizarea conform coeficienților de ierarhizare și a valorilor rezultate din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 , impusă de
art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 , și salarizarea conform coeficienților de salarizare și a valorilor rezultate din
Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 , aprobată cu modificări prin
Legea nr. 221/2008 . În acest context, arată că începând cu data de 3 iulie 2010 a intrat în vigoare
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar prin care s-a prevăzut, potrivit art. 16, pentru perioada iulie-decembrie 2010, diminuarea veniturilor brute pentru întreg personalul plătit din fonduri publice, dar fără modificarea coeficienților de calculare a salariilor de bază stabiliți prin
și
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 . De asemenea, arată că, începând cu data de 1 ianuarie 2011, au intrat în vigoare prevederile
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, care a majorat salariile diminuate în temeiul
Legii nr. 118/2010 , cu 15%, fără a se aduce modificări coeficienților de calculare a salariilor de bază, prevăzând în art. 1 că salarizarea în anul 2011 pornește de la salariile de referință stabilite în luna octombrie 2010. Totodată, arată că în data de 14 mai 2011 a intrat în vigoare
care a uniformizat salarizarea din învățământ și a eliminat coeficienții de ierarhizare și de multiplicare din grilele de salarizare, înlocuindu-i cu valori care rezultă din înmulțirea celor doi coeficienți. În acest context, susțin că Guvernul, prin
Legea nr. 63/2011 , a uniformizat salariile personalului didactic din învățământ, iar pentru a stabili valorile salariale a luat în calcul coeficienții de multiplicare și de ierarhizare din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 , reducând astfel cu 25% valorile salariale în raport cu
Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 , astfel cum a fost aprobată și modificată prin
Legea nr. 221/2008 , fără ca în expunerea de motive a actului normativ menționat să fie prezentate argumente față de restrângerea drepturilor în raport cu dispozițiile
art. 53 din Constituție. Invocă atât Decizia Curții Constituționale nr. 877/2011
prin care au fost supuse controlului de constituționalitate dispozițiile
art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 , cât și
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 11/2012 , pronunțată într-un recurs în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor
art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010
și ale
art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 , și arată că dreptul personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ la salarizarea conform
Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 , aprobată cu modificări prin
Legea nr. 221/2008 , s-a perpetuat și după data de 1 ianuarie 2010. În concluzie, susțin că prevederile art. 1 alin. (1), (2) și (6), art. 2 alin. (1) și (2),
art. 6 din Legea nr. 63/2011 , precum și anexele nr. 2 și nr. 3b la lege contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5), întrucât "perpetuează prevederile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 , neconstituțională, chiar dacă introduc în locul coeficienților de multiplicare și de ierarhizare rezultatul înmulțirii acestora". În opinia autorilor excepției soluția constituțională era aceea a uniformizării salariilor din învățământ prin raportare la valorile rezultate din prevederile
Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 , aprobată cu modificări prin
9. Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă apreciază că prevederile criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate.
10. Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă apreciază că prevederile criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate și, în acest sens, face referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie.
11. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.
12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
14. Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (1), (2) și (6), art. 2 alin. (1) și (2) și
art. 6 din Legea nr. 63/2011
privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011. Totodată, obiect al excepției îl constituie și anexele nr. 2 privind salariile de încadrare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și nr. 3b referitoare la salariile de încadrare pentru personalul didactic auxiliar din învățământul preuniversitar, la
Legea nr. 63/2011 . Textele de lege criticate au următorul conținut:
- Art. 1 alin. (1), (2) și (6): "(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege.
(2) Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut în anexele nr. 1, 2, 3a și 3b, după caz. [...]
(6) Prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii ori alte drepturi bănești sau în natură care excedează prevederilor prezentei legi.";
- Art. 2 alin. (1) și (2): "(1) Încadrarea personalului prevăzut la art. 1 se face potrivit prevederilor prezentei legi.
(2) Persoanele care au salariul de încadrare între limita minimă și maximă a tranșei de vechime pentru funcțiile didactice din învățământul universitar, respectiv a gradului profesional sau a treptei profesionale pentru funcțiile didactice auxiliare își păstrează încadrarea avută dacă se situează între limitele prevăzute în anexele la prezenta lege.";
- Art. 6: "Orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. 1 alin. (1), se abrogă."
15. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.
16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că principala critică a autorilor excepției de neconstituționalitate este aceea că salariile personalului didactic și didactic auxiliar trebuiau să revină, începând cu data de 1 ianuarie 2011, la cuantumul (calculat pe baza coeficientului de multiplicare 1,000 de 400 lei) prevăzut de
pentru aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 15/2008
privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, coroborată cu
Legea-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. Astfel, autorii excepției critică reglementarea salarizării personalului didactic și didactic auxiliar -
Legea nr. 63/2011 , cu privire la care Curtea s-a pronunțat prin numeroase decizii, în cadrul controlului a posteriori, constatând constituționalitatea acestora.
17. Referitor la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție, prin dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2), art. 2 alin. (1) și (2) și
art. 6 din Legea nr. 63/2011 , Curtea a amintit jurisprudența sa referitoare la dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat. ( Decizia nr. 291 din 22 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, și
Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). De asemenea, Curtea a amintit jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților săi din bugetul de stat, și anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57. Cu privire la exigențele referitoare la previzibilitatea normelor juridice și protecția așteptărilor legitime ale cetățenilor, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate câtă vreme
a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. În plus, Curtea a reținut că drepturile câștigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de constituționalitate.
18. Curtea a constatat, de asemenea, că, în materia salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, a existat o situație juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare și de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar. În acest context specific salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, reglementarea criticată dă expresie unei măsuri de politică bugetară, determinată de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011, având în vedere consecințele modificărilor legislative și ale soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești, urmărind să elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul național de învățământ.
19. Cu privire la principiul constituțional al
art. 1 alin. (5), prin Decizia nr. 575 din 4 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, Curtea s-a pronunțat și în cadrul controlului a priori de constituționalitate asupra Legii privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ (devenită
Legea nr. 63/2011 ), reținând că acesta impune existența unei legislații predictibile, unitare și coerente. De asemenea, impune limitarea posibilităților de modificare a normelor juridice, stabilitatea regulilor instituite prin acestea, ceea ce presupune obligații deopotrivă opozabile atât legiuitorului primar, cât și celui delegat. Curtea a mai constatat că aceste exigențe nu sunt încălcate, câtă vreme legea a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii socio-profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. Această lege temporară a fost promovată în scopul de a crea premisele necesare pentru ca statul să își îndeplinească obligațiile constituționale menționate, prin aplicarea măsurilor preconizate urmând să se asigure existența fondurilor necesare pentru ca întreg personalul din învățământ să își poată primi drepturile cuvenite, în aceleași condiții, fără discriminări. Totodată, Curtea, în acord cu jurisprudența instanței de contencios european a drepturilor omului, a subliniat distincția dintre dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată. În același sens sunt Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94, și Hotărârea din 20 mai 2010, pronunțată în Cauza Lelas împotriva Croației, paragraful 58.
20. Prin
Decizia nr. 575 din 4 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, Curtea sa pronunțat în cadrul controlului de constituționalitate a priori cu privire la Legea privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în sensul constituționalității acestora, reținând faptul că dreptul la negocieri colective în materie de muncă, reglementat de art. 41 alin. (5) din Constituție, nu presupune posibilitatea exercitării acestuia în mod discreționar și nici nu implică existența unei autonomii de reglementare prin încheierea contractelor de muncă, respectiv de decizie în privința conținutului acestora, în afara cadrului legal, care este general obligatoriu. Curtea Constituțională a statuat în mod constant că dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate de Constituție, prin dispozițiile art. 41 alin. (5), însă încheierea convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii. Aceste convenții sunt izvor de drept, dar forța lor juridică nu poate fi superioară legii; în consecință, convențiile colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie. În caz contrar, "s-ar încălca un principiu fundamental al statului de drept, și anume primordialitatea legii în reglementarea relațiilor sociale. [...] în consecință, negocierea convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea dispozițiilor legale existente (...)". În acest sens, sunt amintite
Decizia nr. 292 din 1 iulie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 26 august 2004, și
Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995. Mai mult, prin
Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat că dispozițiile art. 41 alin. (5) din Constituție, privind caracterul obligatoriu al convențiilor colective, nu exclud "posibilitatea legiuitorului de a interveni, din rațiuni de interes general, pentru modificarea unor dispoziții din contractele colective de muncă, reglementând soluții care să răspundă nevoilor sociale existente la un moment dat". De altfel, Curtea a reținut prin
Decizia nr. 1.250 din 7 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, faptul că "ordonatorii principali de credite trebuie să respecte legea și să o aplice ca atare, chiar dacă aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unor clauze din contractele de muncă, individuale sau colective, ale personalului plătit din fonduri publice. Rațiunea acestei concluzii constă în faptul că temeiul încheierii, modificării și încetării contractului este legea, iar dacă, pentru viitor, legea prevede o redimensionare a politicii salariale bugetare, toate contractele pendinte sau care vor fi încheiate trebuie să reflecte și să fie în acord cu legea." Așa încât,
art. 1 alin. (6) din Legea nr. 63/2011
stabilind natura infralegală a contractelor sau acordurilor colective de muncă și a contractelor individuale de muncă, acestea urmează a fi încheiate potrivit prevederilor de lege criticate fără a putea exceda cuantumului drepturilor bănești la care personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este îndrituit potrivit legii.
21. De asemenea, Curtea a reținut că, prin
Decizia nr. 11 din 8 octombrie 2012 , pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că - în interpretarea și aplicarea dispozițiilor
art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010
și ale
art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009
- personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 "are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile
Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 , aprobată cu modificări prin
Legea nr. 221/2008 ". Or, dispozițiile de lege care au făcut obiectul
Deciziei nr. 11 din 8 octombrie 2012
au fost abrogate prin
Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, lege care ar fi trebuit să se aplice începând cu data de 1 ianuarie 2011, dar, potrivit
art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, legiuitorul a stabilit că "în anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la
Legea-cadru nr. 284/2010 ". Începând cu data de 13 mai 2011 a intrat în vigoare
care a reglementat încadrarea personalului didactic și didactic auxiliar și salarizarea acestui personal pe baza unor noi grile de salarizare, prevăzute în anexele la lege, ce instituie salarii de încadrare pentru fiecare funcție în parte, fără raportare la un coeficient de multiplicare astfel cum era prevăzut în
Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 , aprobată prin
22. Așadar, considerentele rezultate din
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 11 din 8 octombrie 2012
nu pot fi aplicate mutatis mutandis la situația legislativă actuală, și anume la
Legea nr. 63/2011 , pentru că se referă la soluții legislative diferite. Deciziile pronunțate în cadrul soluționării unor recursuri în interesul legii reprezintă rezultatul unei activități de interpretare a legii, iar nu de legiferare, și își găsesc aplicabilitatea atât timp cât norma interpretată este în vigoare.
23. Curtea a observat, totodată, că, ulterior intrării în vigoare a
Legii nr. 63/2011 , legiuitorul a reglementat prin
art. 2 alin. (1) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, o majorare cu până la 10% a salariilor de bază și a sporurilor, indemnizațiilor și a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care nu fac parte, potrivit legii, din salariul de bază, pentru anumite categorii de personal didactic din învățământul preuniversitar, începând cu ianuarie 2014, iar prin
art. 2 alin. (2)-(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, o majorare cu 5% a salariilor de bază și a sporurilor, indemnizațiilor și a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care nu fac parte, potrivit legii, din salariul de bază al personalului didactic și didactic auxiliar, începând cu 1 martie 2015 și cu 5% începând cu 1 septembrie 2015.
24. Curtea a subliniat că, deși legiuitorul are dreptul, potrivit Legii fundamentale, de a reglementa salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar, iar
a fost concepută ca o lege temporară (a cărei aplicabilitate a fost prelungită succesiv până la sfârșitul anului 2015), totuși, în activitatea de legiferare în această materie, legiuitorul trebuie să țină seama că învățământul constituie prioritate națională, iar salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar trebuie să fie în acord cu rolul și importanța activității prestate.
25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât soluția, cât și considerentele deciziilor invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dorina Luisa Ivona și Georgeta Valentina Bolcu, prin reprezentant legal Sindicatul Liber Învățământ Zona Balș, respectiv de Sindicatul Liber din Învățământ Zona Odorheiu Secuiesc, în numele membrilor de sindicat semnatari, în Dosarul nr. 3.407/104/2014 al Curții de Apel Craiova - Secția I civilă, respectiv în Dosarul nr. 1.213/96/2014 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă, și constată că dispozițiile art. 1 alin. (1), (2) și (6), art. 2 alin. (1) și (2),
art. 6 din Legea nr. 63/2011
privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, precum și anexele nr. 2 și nr. 3b la lege, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Craiova - Secția I civilă și Curții de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 3 decembrie 2015.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.