Decizia nr. 4/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 324 alin. 1 pct. 1 teza a doua și a treia din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Maria Marcu în Dosarul nr. 6.101/97/2014 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 846D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, față de jurisprudența Curții Constituționale în această materie, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea civilă nr. 5 din 16 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 6.101/97/2014, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 324 alin. 1 pct. 1 teza a doua și a treia din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Maria Marcu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de revizuire a unei hotărâri pronunțate de Tribunalul Hunedoara.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că cetățenii români cu domiciliul legal în România care au luat parte la pronunțarea unei hotărâri și au avut cunoștință efectivă de pronunțarea unei decizii nu sunt egali în fața legii, respectiv nu sunt egali cu privire la termenul când pot declara revizuire în plină cunoștință de pronunțarea dată de instanțe cu cetățenii români care au domiciliul legal stabilit în străinătate care nu au participat la pronunțare și la judecată și nu au cunoștință de pronunțarea hotărârilor instanțelor de judecată. Așadar, cetățeanului român cu reședința legală stabilită în străinătate care a lipsit de la pronunțare nu i se va comunica niciodată public decizia instanței în condiții similare ca și cetățeanului român prezent la pronunțare și cu domiciliul în România.

6. Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 324 alin. 1 teza a doua și a treia din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituționale.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă art. 324 alin. 1 pct. 1 teza a doua și a treia din Codul de procedură civilă din 1865. Curtea observă că dispozițiile legale criticate au fost abrogate prin

art. 83 lit. a) din Legea nr. 76/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012. Însă, ținând seama că dispozițiile legale criticate continuă să producă efecte în cauza de față, precum și de

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate, care au următorul cuprins: "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: 1. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 al. 1, de la comunicare a hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 al. 2 de la pronunțarea ultimei hotărâri;".

12. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 17 privind cetățenii români în străinătate și art. 21 privind accesul liber la justiție.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității textului de lege criticat, spre exemplu prin

Decizia nr. 474 din 17 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 19 iunie 2007, statuând, în esență, că prin art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă legiuitorul nu a înțeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existența unor situații procesuale diferite, în aceste condiții, părților interesate nu li se încalcă accesul liber la justiție, atâta vreme cât pot sesiza instanțele judecătorești în termenul legal cu cererea de revizuire. De asemenea, Curtea a reținut că formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate.

14. Totodată, Curtea a statuat că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 1.404 din 16 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 23 martie 2009).

15. Distinct de cele arătate, Curtea reține că indiferent dacă cetățenii români au domiciliul în țară sau în străinătate hotărârile împotriva cărora se poate formula apel sau recurs se comunică părților, potrivit art. 261 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865; celelalte hotărâri nu se comunică. În consecință, nu se poate reține nicio discriminare între cetățenii români cu domiciliul în țară sau în străinătate, norma procedurală aplicându-se tuturor persoanelor aflate în ipoteza sa.

16. Curtea mai reține că dispozițiile legale criticate privind cazurile și termenul de o lună în care se poate formula cerere de revizuire nu conțin norme contrare dreptului părților interesate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum și de soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. De asemenea, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac.

17. În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 17 privind cetățenii români în străinătate din Legea fundamentală în susținerea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că aceasta nu poate fi reținută, cetățenii români aflați în străinătate, bucurându-se de protecția statului român, trebuie să își îndeplinească obligațiile ce le revin potrivit legilor române.

18. De altfel, dispozițiile legale criticate reprezintă norme de procedură reglementate de legiuitor în virtutea competenței sale constituționale, consfințită prin dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", fiind în concordanță cu dispozițiile constituționale ale art. 129, potrivit cărora "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Maria Marcu în Dosarul nr. 6.101/97/2014 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. 324 alin. 1 pct. 1 teza a doua și a treia din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 ianuarie 2016.