Decizia nr. 857/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Simina Popescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 111 alin. (3) și (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Nicolae Ovidiu Boloș în Dosarul nr. 2.057/296/2015 al Judecătoriei Satu Mare - Secția penală și care formează obiectul Dosarului nr. 987D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece, în realitate, criticile de neconstituționalitate vizează aspecte privind interpretarea și aplicarea legii. În subsidiar, precizează că textele din Constituție invocate în susținerea criticilor de neconstituționalitate nu sunt aplicabile în cauză, deoarece, prin conținutul său juridic, dreptul fundamental la liberă circulație, prevăzut de art. 25 din Legea fundamentală, nu include și dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, respectiv de a deține un permis de conducere auto în acest scop. Prin urmare, restrângerea exercițiului dreptului de a conduce autovehicule nu este supusă condițiilor prevăzute de art. 53 din Constituție, iar prevederile constituționale ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumția de nevinovăție nu sunt incidente în cauză. Invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 1.262 din 25 noiembrie 2008 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 22 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.057/296/2015, Judecătoria Satu Mare - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 111 alin. (3) și (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Nicolae Ovidiu Boloș întro cauză având ca obiect soluționarea cererii de prelungire a dreptului de circulație.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, potrivit

art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține în cazul în care titularul acestuia a săvârșit una dintre infracțiunile prevăzute la art. 334, art. 335 alin. (2), art. 336, art. 337, art. 338 alin. (1) și la art. 339 alin. (2), (3) și (4) din Codul penal. Astfel, potrivit

art. 111 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , în situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) și d), la art. 102 alin. (3) lit. a) și c) din ordonanța de urgență, precum și în cele menționate la art. 334 alin. (2) și (4), art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2), (3) și (4) din Codul penal, dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulație.

6. Chiar dacă, aparent, reținerea permisului de conducere și eliberarea unei dovezi înlocuitoare a acestuia, de către organele de poliție rutieră, în momentul constatării unei presupuse infracțiuni din cele enumerate expres de

art. 111 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

constituie măsuri administrative, în realitate, aceste măsuri au un caracter privativ de drepturi, fiind indisolubil legate de constatarea unei presupuse infracțiuni rutiere, producându-și efectele pe toată durata procesului penal, respectiv privarea persoanei bănuite de săvârșirea infracțiunii, în calitățile sale procesuale succesive (suspect, inculpat), de dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

7. Dispozițiile cuprinse în art. 111 alin. (1) lit. b) și

art. 111 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , stabilind reținerea obligatorie și automată a permisului de conducere al unei persoane bănuite de săvârșirea uneia din infracțiunile rutiere enumerate de lege și eliberarea unei dovezi înlocuitoare fără drept de circulație, pe toată durata procesului penal, fără o limitare temporală, încalcă prezumția de nevinovăție a acelei persoane, întrucât aceasta va fi privată pe toată durata desfășurării procesului penal de un drept câștigat legal, fără existența unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare și fără a avea posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva reținerii permisului de conducere și emiterii unei dovezi înlocuitoare fără drept de circulație. Legiuitorul nu a prevăzut niciun termen-limită pentru care să poată fi luată această măsură, privarea de dreptul de a conduce autovehicule operând pe toată durata procesului penal, durată care, uneori, se poate prelungi dincolo de orice perioadă rezonabilă. O astfel de reglementare este vădit mai drastică decât măsurile preventive, pentru care legea prevede condiții cu privire la necesitate și proporționalitate, limitarea duratei lor, posibilitatea revocării, înlocuirii sau încetării de drept.

8. Totodată, prevederile

art. 111 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , analizate prin raportare la dispozițiile art. 53 din Constituție, pot apărea ca având un scop legitim, și anume desfășurarea procesului penal și protejarea siguranței rutiere, fiind o măsură aplicabilă în cursul urmăririi penale și al judecății, adecvată in abstracto scopului legitim urmărit, nediscriminatorie și necesară într-o societate democratică, pentru protejarea valorilor statului de drept. Însă, o astfel de ingerință nu este proporțională cu cauza care a determinat-o. Chiar dacă s-ar accepta ca o persoană față de care exista bănuiala că a săvârșit una dintre infracțiunile enumerate în

art. 111 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

ar prezenta o stare de pericol potențial pentru siguranța rutieră, pe de o parte, o astfel de bănuială nu este suficientă pentru privarea unei persoane de dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, întrucât bănuiala trebuie să fie și rezonabilă, întemeiată pe probe. Ca atare, nu ar trebui ca măsura să poată fi luată prin simpla sesizare a organelor de poliție rutieră, ci ar trebui, eventual, subsumată fie momentului dispunerii, efectuării în continuare a urmăririi penale față de suspect, în temeiul art. 305 alin. (3) din Codul de procedură penală, fie, mai ales, momentului dispunerii punerii în mișcare a acțiunii penale de către procuror, în condițiile art. 309 alin. (1) din Codul de procedură penală.

9. În același timp, autorul excepției susține că neprevederea unui termen pentru care se pot dispune măsurile reținerii permisului de conducere și emiterii unei dovezi înlocuitoare fără drept de circulație este contrară art. 53 din Constituție, deoarece intervine restrângerea nelimitată temporal a drepturilor și libertăților fundamentale vizate de conținutul acestor măsuri, afectând așadar substanța acestora.

10. În consecință, consideră că dispozițiile

art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , coroborate cu cele ale art. 111 alin. (3) din același act normativ, încalcă art. 53 din Constituție, de vreme ce legiuitorul lasă la latitudinea organelor de poliție rutieră să rețină permisul de conducere al unei persoane și să emită o dovada înlocuitoare fără drept de circulație chiar în absența unor bănuieli rezonabile, rezultate din probe, de săvârșirea unei infracțiuni. De asemenea, prin neprevederea unui termen pentru care să poată fi luate astfel de măsuri grave, textele de lege criticate lasă loc arbitrariului și abuzului.

11. Judecătoria Satu Mare - Secția penală consideră că dispozițiile

art. 111 alin. (3) și (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

sunt constituționale și nu încalcă prezumția de nevinovăție, consacrată de art. 23 alin. (11) din Constituție.

12. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13. Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 111 alin. (3) și (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

sunt constituționale, sens în care reține că o normă legală prin care se reglementează cu privire la competența unui organ judiciar de a dispune prelungirea dreptului de circulație nu încalcă, în principiu, prezumția de nevinovăție. În plus, textele legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate din perspectiva unor argumente de neconstituționalitate similare, iar Curtea Constituțională a reținut că prevederile art. 23 alin. (11) din Constituție nu au incidență în cauză. În acest sens invocă

deciziile nr. 381 din 19 martie 2009

și nr. 1.262 din 25 noiembrie 2008.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. l alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 111 alin. (3) și (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins: "(3) În situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) și d), la art. 102 alin. (3) lit. a) și c) din prezenta ordonanță de urgență, precum și în cele menționate la art. 334 alin. (2) și (4), art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2), (3) și (4) din Codul penal, dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulație.

[...]

(6) La cererea titularului permisului de conducere reținut în condițiile alin. (1) lit. b) sau ale alin. (4), procurorul care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale ori, în faza de judecată, instanța de judecata învestită cu soluționarea cauzei poate dispune prelungirea dreptului de circulație, cu câte cel mult 30 de zile, până la dispunerea neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire penală ori încetării urmăririi penale sau, după caz, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. Modul de soluționare a cererii de prelungire a dreptului de circulație se comunică și șefului politiei rutiere pe raza căreia s-a comis fapta."

Dispozițiile

art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , la care art. 111 alin. (6) face trimitere, au următorul cuprins: "Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține în următoarele cazuri:

(...)

b) când titularul acestuia a săvârșit una dintre infracțiunile prevăzute la art. 334, art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1) și la art. 339 alin. (2), (3) și (4) din Codul penal."

17. În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 23 alin. (11) potrivit căruia "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată" și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora "Orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția va fi legal stabilită".

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile

art. 111 alin. (3) și (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

au mai format obiect al controlului de constituționalitate, iar în acest sens sunt, de exemplu:

Decizia nr. 1.262 din 25 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 12 ianuarie 2009,

Decizia nr. 381 din 19 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009,

Decizia nr. 1.635 din 16 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 9 februarie 2011.

19. Astfel, conform jurisprudenței Curții Constituționale, dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deține un permis de conducere auto în acest scop nu reprezintă un drept fundamental, iar dispozițiile constituționale ale art. 25, reglementând libera circulație, nu fac referire și la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulație.

20. În aceste condiții, Curtea nu a reținut critica de neconstituționalitate a prevederilor

art. 111 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , formulată în raport cu art. 53 din Constituție privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale, precizând însă că reținerea permisului de conducere și eliberarea unei dovezi înlocuitoare fără drept de circulație în cazul săvârșirii uneia dintre infracțiunile la care face trimitere

art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

vizează atingerea scopurilor enunțate de dispozițiile art. 1 alin. (2) din acest act normativ, respectiv "asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective [...]".

21. De asemenea, Curtea a statuat că prevederile constituționale ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumția de nevinovăție nu sunt incidente în cauză.

22. Distinct de acestea, Curtea constată că, în prezenta cauză, autorul excepției susține neconstituționalitatea textelor de lege supuse controlului, prin prisma omisiunii de reglementare a termenului până la care poată fi dispusă măsura reținerii permisului de conducere.

23. Sub acest aspect, Curtea constată că, în realitate, critica de neconstituționalitate are ca finalitate modificarea și completarea prevederilor de lege supuse controlului de constituționalitate. Or, asemenea aspecte nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

24. Cât privește critica de neconstituționalitate a

art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , Curtea observă că aceste norme reglementează procedura prelungirii dreptului de circulație, sfera sa de aplicabilitate vizând doar acele situații de reținere a permisului de conducere în care dovada înlocuitoare se eliberează cu drept de circulație. Or, în prezenta cauză, Curtea reține că autorului excepției i sa eliberat o dovadă înlocuitoare a permisului de conducere, fără drept de circulație. În aceste condiții, Curtea constată că prevederile

art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

nu au legătură cu soluționarea cauzei în care fost invocată excepția de neconstituționalitate.

25. Pe cale de consecință, întrucât condiția legăturii cu soluționarea cauzei, instituită de dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , nu este îndeplinită, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 .

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nicolae Ovidiu Boloș în Dosarul nr. 2.057/296/2015 al Judecătoriei Satu Mare - Secția penală și constată că prevederile

art. 111 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

II. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe judecătorești.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Satu Mare - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 10 decembrie 2015.