Decizia nr. 794/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 223 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Emil Balazs în Dosarul nr. 791/305/2015 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 860D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, deoarece starea de pericol pentru ordinea publică reprezintă un criteriu clar și precis, care nu impune necesitatea definirii sale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea nr. 3 din 17 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 791/305/2015, Judecătoria Sfântu Gheorghe a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 223 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Emil Balazs într-o cauză având ca obiect soluționarea unei propuneri de arestare preventivă formulată în fața judecătorului de drepturi și libertăți în faza de urmărire penală.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale menționate sunt neconstituționale, deoarece permit luarea măsurii arestării preventive pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, în condițiile în care acest pericol public nu este definit.

6. Judecătoria Sfântu Gheorghe opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece starea de pericol pentru ordinea publică urmează a fi apreciată în fiecare caz în parte, fără a fi necesară definirea acestei stări printr-o dispoziție legală expresă.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale, deoarece măsura arestării preventive este o restrângere a libertății persoanei permisă de art. 53 din Constituție, în scopul desfășurării instrucției penale, iar condiția ca fapta imputată să fie prevăzută de legea penală ca o infracțiune de o anumită gravitate reprezintă tocmai o garanție împotriva luării arbitrare a acestei măsuri.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 223 alin. (2) din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Condițiile și cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive, care au următorul conținut: "Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică."

12. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 11 referitor la Dreptul internațional și dreptul intern și art. 53 referitor la Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât dispozițiile art. 223 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt în concordanță cu prevederile art. 53 din Constituție, referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, și reprezintă consacrarea internă a exigențelor art. 5 paragraful 1 lit. c) referitor la Dreptul la libertate și siguranță din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora "Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția următoarelor cazuri și potrivit căilor legale: [...] c) dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia".

14. Astfel, măsurile preventive sunt instituții de drept procesual cu caracter de constrângere, având drept scop asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii suspectului ori inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni - art. 202 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală. Ele vizează starea de libertate a suspectului/inculpatului și au drept efect fie privarea de libertate, fie restrângerea libertății de mișcare, reglementarea lor reflectând principiile înscrise în art. 23 din Constituție privind garantarea libertății individuale. Caracterul rezonabil al măsurii arestării preventive este apreciat prin raportare la gravitatea infracțiunii săvârșite, complexitatea și specificul cauzei, astfel încât prin durata sa să permită realizarea scopului pentru care a fost instituită, respectiv garantarea bunei desfășurări a procesului penal în toate fazele sale.

15. Art. 53 alin. (1) din Constituție consacră în abstract posibilitatea unor restrângeri legitime de drepturi și libertăți fundamentale ori de câte ori acțiunea lor se subsumează unui scop determinat referitor la "apărarea securității naționale", a "ordinii, sănătății ori a moralei publice", a "drepturilor și a libertăților cetățenilor", "desfășurarea instrucției penale" etc. Legitimitatea ingerințelor autorităților publice în acest domeniu aduce o atingere exercitării drepturilor și libertăților omului și, de aceea, restrângerea libertății individuale pe care o implică măsura arestării preventive, deși este justificată, așa cum prevede art. 53 alin. (1) din Constituție, de necesitatea desfășurării instrucției penale, trebuie, în același timp, să fie proporțională cu situația care a determinat-o și deci în conformitate cu prevederile alin. (2) al aceluiași articol din Legea fundamentală.

16. Or, dispozițiile legale criticate, după ce enumeră situațiile în care poate fi dispusă măsura privativă de libertate (atunci când inculpatul a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare), instituie o condiție sine qua non referitoare la evaluarea gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia. De aceea, numai în măsura în care, în urma evaluării, se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, atunci justificarea arestării preventive își găsește temei în art. 53 din Constituție și reprezintă astfel expresia firească a caracterului excepțional pe care aceasta îl are, în caz contrar, existând riscul unui abuz care ar depăși limitele proporționalității instituite de art. 53 alin. (2) teza finală din Constituție referitor la Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, potrivit căruia "Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o [...]"

17. Prin

Decizia nr. 558 din 16 iulie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 620 din 14 august 2015, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile art. 223 alin. (2) sunt constituționale, sens în care s-a reținut că situația în care lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru "ordinea publică" este în deplină concordanță cu prevederile constituționale ale art. 131 care statuează că Ministerul Public apără "ordinea de drept". Așa fiind, noțiunile "ordine de drept" și "ordine publică" nu se exclud și nu se află în contradicție, fiind într-o relație de interdependență, ordinea de drept concretizându-se în ordinea publică prin asigurarea respectării legii penale.

18. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția și argumentele deciziei mai sus enunțate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Emil Balazs în Dosarul nr. 791/305/2015 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe și constată că dispozițiile art. 223 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sfântu Gheorghe și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 noiembrie 2015.