Decizia nr. 883/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (2) lit. a) și

art. 18 alin. (1) din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, excepție ridicată de Sorin Dumitrașcu în Dosarul nr. 370/42/2014 al Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.395D/2015.

2. La apelul nominal, se prezintă partea Garda Națională de Mediu - Comisariatul General, prin consilierul juridic Alina Cătănoiu. Lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părții prezente, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, în temeiul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , întrucât dispozițiile de lege criticate nu mai sunt în vigoare. În situația în care instanța de contencios constituțional ar considera însă că excepția de neconstituționalitate este admisibilă, solicită respingerea acestei excepții ca neîntemeiată, pentru considerentele reținute de Curtea Constituțională în

Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 .

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă, arătând că dispozițiile de lege criticate nu mai sunt în vigoare, astfel că nu îndeplinesc condițiile prevăzute de

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 14 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 370/42/2014, Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (2) lit. a) și

art. 18 alin. (1) din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional. Excepția a fost ridicată de Sorin Dumitrașcu cu prilejul soluționării unei acțiuni civile prin care a solicitat anularea

Deciziei nr. 270 din 1 aprilie 2014 , privind încetarea de drept a raportului său de serviciu.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia critică dispozițiile art. 17 alin. (2) lit. a) și

art. 18 alin. (1) din Legea nr. 329/2009 , care interzic cumulul pensiei cu veniturile salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activități pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, precum și în cadrul regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale și societăților comerciale la care capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, dacă nivelul pensiei depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. În acest sens, arată că aceste texte de lege îngrădesc dreptul la muncă, din moment ce persoanele care se află în ipoteza

art. 17 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 329/2009

trebuie să renunțe ori la plata pensiei, ori la raporturile de muncă. Totodată, este îngrădit și dreptul de a alege liber locul de muncă, întrucât dispozițiile de lege criticate nu se aplică și în mediul privat.

7. De asemenea, autorul susține că este încălcat și dreptul la pensie, acesta datorându-se pentru munca efectuată în trecut și nu are legătură cu retribuția angajatului pentru munca prezentă. În consecință, cumularea celor două drepturi nu poate fi afectată. În acest sens, amintește cele statuate de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 82 din 15 ianuarie 2009 .

8. Totodată, arată că restrângerea exercițiului dreptului la muncă și a dreptului la pensie nu a fost justificată de îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 53 din Constituție.

9. Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens arată, în esență, că nicio dispoziție constituțională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiția ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toți cetățenii, iar eventualele diferențe de tratament să aibă o rațiune licită. Diferențele dintre persoanele care pot cumula pensia cu veniturile din salarii și alte venituri la care se referă

art. 17 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 329/2009

și cele care nu mai pot cumula aceste venituri este justificată în mod obiectiv și rezonabil de nivelul pensiei avute. De asemenea, măsura legală dispusă prin textele de lege criticate este proporțională cu situația bugetară avută în vedere, iar art. 53 din Constituție și documentele internaționale în materia drepturilor omului admit posibilitatea diminuării rezonabile a gradului de protecție oferită unor drepturi fundamentale, în anumite momente sau situații, cu respectarea unor condiții, câtă vreme prin aceasta nu este atinsă însăși substanța drepturilor. Condițiile restrângerii exercițiului unor drepturi fundamentale prevăzute de art. 53 din Constituție sunt respectate.

10. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

11. Avocatul Poporului, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, arată că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 17 alin. (2) lit. a) și

art. 18 alin. (1) din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, dispoziții potrivit cărora:

- Art. 17 alin. (2) lit. a): "(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile persoanelor care:

a) la data intrării în vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi;";

- Art. 18 alin. (1): "Pensionarii prevăzuți la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfășoară activități profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcție au obligația ca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, să își exprime în scris opțiunea între suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității și încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcție, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat."

15. Curtea reține că dispozițiile

art. 17 alin. (1) din Legea nr. 329/2009 , la care fac trimitere dispozițiile art. 17 alin. (2) lit. a) din aceeași lege, prevăd că "Beneficiarii dreptului la pensie aparținând atât sistemului public de pensii, cât și sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activități pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, precum și în cadrul regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale și societăților comerciale la care capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat."

16. Totodată, Curtea observă că, prin articolul unic din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2011

privind utilizarea indicatorului de referință câștigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii și protecției sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 11 februarie 2011, a fost modificat

cap. IV din Legea nr. 329/2009 . Astfel, potrivit articolului unic al ordonanței de urgență menționate, "În cuprinsul

cap. IV din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, cu modificările și completările ulterioare, sintagma «salariul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat» se înlocuiește cu sintagma «câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat»".

17. De asemenea, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au fost abrogate prin articolul unic din

Legea nr. 134/2014

pentru abrogarea unor prevederi din

Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 16 octombrie 2014. Având în vedere însă cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, precum și faptul că dispozițiile de lege criticate în prezenta cauză continuă să-și producă efectele asupra situației autorului excepției, Curtea urmează a analiza constituționalitatea acestor dispoziții de lege.

18. Autorul excepției consideră că textele de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituție: art. 41 referitor la dreptul la muncă, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți. De asemenea, invocă și prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) referitor la statul român, ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 21 privind accesul liber la justiție. Totodată, consideră că sa adus atingere dispozițiilor art. 6 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, dispoziții referitoare la dreptul la muncă.

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai fost analizate din perspectiva conformității lor cu prevederile constituționale invocate de autorul acesteia. Astfel, prin

Decizia nr. 79 din 11 februarie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 5 mai 2014,

Decizia nr. 1.149 din 28 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 26 octombrie 2010,

Decizia nr. 297 din 1 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 20 iulie 2011,

Decizia nr. 368 din 22 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 4 iulie 2011,

Decizia nr. 378 din 22 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 4 iulie 2011,

Decizia nr. 544 din 24 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 15 iunie 2012, și

Decizia nr. 1.032 din 29 noiembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 23 ianuarie 2013, Curtea a reținut că nicio dispoziție constituțională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiția ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toți cetățenii, iar eventualele diferențe de tratament să aibă o rațiune licită.

20. Curtea a constatat că nivelul pensiei nete până la care poate opera cumulul cu alte venituri respectă condițiile de obiectivitate (este expres prevăzut de lege, previzibil și determinabil) și rezonabilitate (nivelul salariului mediu brut pe economie constituie o opțiune justă și echilibrată) impuse de principiul nediscriminării. De asemenea, a arătat că soluția legislativă care instituie un anumit cuantum sau prag valoric, apreciat ca rezonabil, corespunde unei opțiuni exclusive a legiuitorului, nefiind deci o problemă de resortul contenciosului constituțional.

21. Totodată, Curtea a reținut că măsura adoptată de legiuitor este proporțională cu situația care a determinat-o, respectiv situația de criză economică în care se regăsește statul, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii și mijloacele folosite în realizarea lui, și este aplicată în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

22. Curtea a mai stabilit că angajații din mediul public nu se află în aceeași situație juridică precum cei din mediul privat. Cei care sunt angajați în raporturi de muncă în mediul bugetar sunt legați, în mod esențial, din punctul de vedere al sursei din care sunt alimentate salariile/indemnizațiile sau soldele de bugetul public național, de încasările și de cheltuielile din acest buget, dezechilibrarea acestuia putând avea consecințe în ceea ce privește diminuarea cheltuielilor din acest buget. Or, salariile/indemnizațiile/soldele reprezintă astfel de cheltuieli - mai exact, cheltuieli de personal. În schimb, în mediul privat raporturile de muncă sunt guvernate întotdeauna de contractul individual de muncă încheiat între un angajat și un angajator.

23. Tot prin deciziile mai sus amintite, Curtea a amintit Decizia din 20 martie 2012, pronunțată în Cauza Ionel Panfile împotriva României (paragrafele 17-25), în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că măsura interzicerii cumulului pensiei cu salariul este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim, respectă justul echilibru între interesele generale ale comunității și protecția drepturilor fundamentale ale indivizilor, precum și faptul că, în domeniul social, statul dispune de o marjă largă de apreciere.

24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

25. Referitor la invocarea în prezenta cauză a prevederilor art. 1 alin. (3) și art. 21 din Constituție, Curtea, analizând atât conținutul textelor de lege criticate, cât și pe cel al motivării excepției de neconstituționalitate, apreciază că aceste prevederi constituționale nu au incidență în cauză.

26. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sorin Dumitrașcu în Dosarul nr. 370/42/2014 al Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 17 alin. (2) lit. a) și

art. 18 alin. (1) din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 decembrie 2015.