Decizia nr. 826/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Mihaela Senia Costinescu

- magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. b), art. 3, art. 4 alin. (2), art. 9 și

art. 10 din Legea nr. 421/2002

privind regimul juridic al vehiculelor fără stăpân sau abandonate pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, excepție ridicată de Mihai Victor Olteanu în Dosarul nr. 32.955/3/2014 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, excepție care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 951D/2015.

2. La apelul nominal răspunde autorul excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate care susține temeinicia criticilor formulate, arătând că legea stabilește criterii vagi în baza cărora bunurile pretins abandonate pot fi preluate de autoritățile statului, fapt ce generează o aplicare neunitară a legii pe teritoriul țării, cu consecințe discriminatorii asupra cetățenilor. Mai mult, dispozițiile criticate nu prevăd proceduri sau metode coerente de aplicare, astfel că sancțiunile prevăzute de lege operează exclusiv cu privire la contravenient, iar nu și pentru cei care constată contravenția sau pentru autoritatea publică.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă, susținând că autorul nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, aspectele învederate vizând probleme de interpretare și aplicare a normelor incidente în cauza dedusă judecății instanței de fond.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 29 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 32.955/3/2014, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. b), art. 3, art. 4 alin. (2), art. 9 și

art. 10 din Legea nr. 421/2002

privind regimul juridic al vehiculelor fără stăpân sau abandonate pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, într-o cauză având ca obiect anularea unei decizii a primarului prin care Serviciul Circulație pe Drumurile Publice din cadrul Primăriei Sectorului 1 București a procedat la ridicarea a două autoturisme, aflate în proprietatea reclamantului, abandonate pe domeniul public, restituirea celor două vehicule și plata unor despăgubiri morale.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul apreciază că dispozițiile

art. 2 lit. b) din Legea nr. 421/2002

stabilesc un set de indicii echivoce, care conduc la concluzia că proprietarul sau deținătorul legal al vehiculului aflat pe domeniul public vrea să renunțe la exercitarea drepturilor sale asupra bunului. Dincolo de ambiguitatea textului, care nu prevede probarea intenției proprietarului de a renunța la bun sau a utilității publice în preluarea acestuia, legea nu reglementează consultarea proprietarului cu privire la expropriere și nici procedura de stabilire a despăgubirii aferente transferului de proprietate. Astfel, dispozițiile art. 10 din legea criticată reprezintă "un exemplu nedorit de sfidare a textului și spiritului unei norme constituționale", respectiv art. 44 alin. (3) din Legea fundamentală, potrivit căruia exproprierea nu poate opera decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire. Mai mult, dispozițiile legale criticate generează și o discriminare în fața legii prin îngrădirea dreptului de proprietate al persoanelor cu resurse financiare insuficiente pentru a-și menține vehiculele aflate în proprietate în stare de funcționare și în parametrii estetici corespunzători.

7. Pe de altă parte, în temeiul dispozițiilor art. 3 și art. 4 alin. (2) din legea criticată, calitatea de agent constatator al stării tehnice a unui vehicul aparține unor persoane fără calificare profesională sau pregătire de specialitate în acest domeniu, astfel că rapoartele întocmite nu se fundamentează pe o evaluare corespunzătoare a sistemelor vitale ale autoturismului. Or, potrivit susținerilor autorului excepției de neconstituționalitate, lipsa de obiectivitate și de rigoare a documentelor care stau la baza emiterii dispoziției primarului de ridicare a vehiculelor viciază textele legale, care nesocotesc principiul egalității cetățenilor în fața legii.

8. În ceea ce privește dispozițiile

art. 9 din Legea nr. 421/2002 , critica vizează modalitatea în care se efectuează comunicarea somației adresate proprietarului sau deținătorului legal al vehiculului abandonat, respectiv prin scrisoare recomandată cu aviz de primire. Autorul excepției susține că luarea la cunoștință a conținutului unui act se poate realiza în două moduri: declarație notarială sau declarație în fața organelor legii. O simplă scrisoare recomandată nu poate asigura acest lucru "decât în măsura în care se poate dovedi acordul direct exprimat prin semnătură olografă în fața organelor legal abilitate". În caz contrar, dispoziția creează o discriminare față de "persoanele cu dizabilități, persoanele cu grad redus de pregătire sau cele care sunt victimele infracțiunii de furt".

9. În fine, autorul excepției contestă utilitatea publică a aplicării

Legii nr. 421/2002 , arătând că deblocarea unui loc de parcare nu poate servi decât pentru parcarea unui alt autovehicul, deci pentru satisfacerea unui alt interes privat. Arogarea de către autoritatea locală administrativă a unor competențe în medierea/arbitrarea unor conflicte între interese private încalcă prevederile constituționale în vigoare, care reglementează competența exclusivă a autorităților judecătorești de a soluționa astfel de litigii.

10. Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate nu încalcă dreptul de proprietate, procedura de trecere în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale fiind aplicabilă exclusiv bunurilor fără stăpân sau abandonate pe domeniul public ori privat al unităților administrativ-teritoriale.

11. Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru ași exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Președinții Senatului și Camerei Deputaților, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13. Curtea a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției îl reprezintă prevederile art. 2 lit. b), art. 3, art. 4 alin. (2), art. 9 și

art. 10 din Legea nr. 421/2002

privind regimul juridic al vehiculelor fără stăpân sau abandonate pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 5 iulie 2002, care au următorul conținut:

- Art. 2 lit. b): "În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni se definesc astfel:

b)vehicul abandonat - vehiculul de orice categorie, aflat pe domeniul public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale de cel puțin un an, al cărui proprietar sau deținător legal este cunoscut, însă există indicii temeinice, determinate de starea improprie circulației acestuia pe drumurile publice, din care rezultă intenția neechivocă a proprietarului sau a deținătorului legal de a renunța la exercitarea drepturilor sale asupra vehiculului.";

- Art. 3: "(1) Pentru vehiculele în privința cărora există indicii temeinice că ar fi fără stăpân sau că ar fi abandonate, aflate pe domeniul public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, agenții constatatori din aparatul propriu al consiliului local, împuterniciți de primar, precum și agenții aparținând organelor de poliție vor întocmi procese-verbale de constatare.

(2) Cu ocazia întocmirii procesului-verbal, agentul constatator va afișa o somație pe caroseria autovehiculului, prin care solicită ridicarea acestuia de pe terenul aparținând domeniului public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, în termen de 10 zile.

(3) La împlinirea termenului prevăzut la alin. (2), primarul va dispune, la propunerea organului constatator, inventarierea, expertizarea, ridicarea, transportarea și depozitarea autovehiculului și a bunurilor aflate în interiorul acestuia, prin grija agentului constatator, într-un loc special amenajat de către autoritățile administrației publice locale.";

- Art. 4 alin. (2): "La împlinirea termenului prevăzut la alin. (1), pe baza rezultatului cercetărilor efectuate de agentul constatator, primarul emite, la propunerea organului constatator care a încheiat procesul-verbal de constatare, potrivit art. 3, o dispoziție prin care declară vehiculul ca fiind fără stăpân sau abandonat.";

- Art. 9: "În cazul vehiculului abandonat primarul, la propunerea agenților constatatori prevăzuți la art. 3, îl somează pe proprietarul sau deținătorul legal al acestuia, prin scrisoare recomandată cu aviz de primire, ca în termen de 5 zile de la primire să ridice vehiculul aflat pe domeniul public sau privat al statului ori al unității administrativ-teritoriale.";

- Art. 10: "(1) Dacă proprietarul sau deținătorul legal al vehiculului abandonat nu răspunde somației primite, devin aplicabile prevederile art. 4 alin. (2). După expirarea unui termen de 5 zile de la data somației adresate proprietarului sau deținătorului legal, vehiculul trece de drept în proprietatea unității administrativ-teritoriale pe a cărei rază teritorială se află și va fi predat unei unități de colectare și valorificare a deșeurilor.

(2) Trecerea vehiculului în proprietatea unității administrativ-teritoriale se constată prin dispoziție a primarului. Dispoziția se comunică de îndată proprietarului sau deținătorului legal al vehiculului. Dispoziția primarului poate fi atacată, în termen de 5 zile de la comunicare, la instanța de contencios administrativ, în condițiile legii."

15. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor și în art. 44 alin. (3)-(6) privind garantarea proprietății private.

16. Examinând criticile de neconstituționalitate formulate, Curtea reține că

Legea nr. 421/2002

stabilește regimul juridic aplicabil vehiculelor fără stăpân sau abandonate, aflate pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale. Primarul și șeful poliției/postului de poliție vor mandata prin dispoziție, respectiv prin ordin, câte un angajat din aparatul propriu, însărcinat cu urmărirea modului de aplicare a legii. Sesizarea primarului sau a organului de poliție cu privire la existența unor vehicule staționate de cel puțin un an pe domeniul public se poate face în scris sau verbal. Sesizările înregistrate vor fi verificate pe teren de către împuternicitul primarului sau al organului de poliție, după caz. Pentru vehiculele în privința cărora există indicii temeinice că ar fi fără stăpân sau că ar fi abandonate, aflate pe domeniul public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, agenții constatatori vor întocmi procese-verbale de constatare, semnate de 2 martori, de regulă locatari ai unor imobile situate în vecinătatea terenului pe care se află vehiculul fără stăpân sau abandonat. Agentul constatator va afișa o somație pe caroseria autovehiculului, prin care solicită ridicarea acestuia, în termen de 10 zile.

17. La împlinirea termenului, primarul dispune inventarierea, expertizarea, ridicarea, transportarea și depozitarea autovehiculului și a bunurilor aflate în interiorul acestuia, prin grija agentului constatator, într-un loc special amenajat de către autoritățile administrației publice locale. Se întocmește un nou proces-verbal de constatare care va cuprinde date minime de identificare a vehiculului: numărul de înmatriculare, dacă este cazul, categoria, marca și tipul, seria motorului, starea fizică, seria de șasiu sau caroserie, culoarea. În situația în care în interiorul vehiculului abandonat se află unele bunuri, procesul-verbal de constatare va conține și inventarul acestora. Agentul constatator încunoștințează organele de poliție cu privire la autovehiculul abandonat în vederea efectuării de cercetări pentru identificarea proprietarului sau, după caz, a deținătorului legal al acestuia. Pe baza procesului-verbal de constatare încheiat și a oricăror altor verificări făcute de agentul constatator și de organele de poliție, primarul emite o dispoziție prin care declară vehiculul în cauză ca fiind fără stăpân ori, după caz, abandonat.

18. Pentru identificarea proprietarului sau a deținătorului legal al vehiculului fără stăpân, în termen de 5 zile de la întocmirea procesului-verbal de constatare se aduc la cunoștință publică prin anunț publicat într-un cotidian local și prin afișarea, la sediul primăriei, a listei cuprinzând descrierea vehiculului, caracteristicile tehnice, precum și locul unde a fost identificat.

19. În situația în care proprietarul sau deținătorul legal al vehiculului se prezintă la primar și face dovada calității de proprietar sau deținător legal al acestuia, a achitării tuturor taxelor și impozitelor prevăzute de lege, a achitării sumelor corespunzătoare cheltuielilor efectuate pentru inventarierea, expertizarea, ridicarea, transportul, depozitarea și paza vehiculului, precum și a plății la zi a tarifului de parcare, în cazul vehiculelor ridicate din parcări, vehiculul îi va fi restituit pe bază de proces-verbal de predare-primire, în termen de 10 zile de la data la care reclamă vehiculul. Restituirea se face cu aprobarea primarului, pe bază de proces-verbal încheiat de împuternicitul acestuia.

20. În situația în care vehiculul nu este revendicat de proprietar sau de deținătorul legal, după expirarea unui termen de 10 zile de la data anunțului, primarul emite o dispoziție prin care vehiculul este trecut în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale în a cărei rază a fost găsit, liber de orice sarcini, urmând a fi valorificat în condițiile prevăzute la art. 8 din lege. Valorificarea vehiculelor se face prin vânzare, în condițiile legii, sau prin valorificare la o unitate de colectare și valorificare a deșeurilor.

21. În cazul vehiculelor abandonate, primarul îl somează în scris pe proprietarul sau deținătorul legal al vehiculului abandonat, prin scrisoare recomandată cu aviz de primire, cerându-i să își ridice vehiculul de pe domeniul public sau privat al statului ori al unității administrativ-teritoriale, în termen de 5 zile de la primirea somației.

22. Dacă proprietarul sau deținătorul legal al vehiculului abandonat nu dă curs somației, la expirarea termenului, pe baza procesului-verbal de constatare și a oricăror altor verificări făcute de agentul constatator și de organele de poliție, primarul va emite o dispoziție prin care declară vehiculul abandonat, iar acesta, împreună cu bunurile aflate în interior, va fi transportat și depozitat în locuri special amenajate. Emiterea dispoziției se poate face numai după efectuarea de cercetări, potrivit art. 4 din lege, pentru identificarea, după caz, a proprietarului sau a deținătorului legal al vehiculului abandonat.

23. După expirarea unui termen de 5 zile de la data transmiterii somației, vehiculul trece de drept în proprietatea privată a unității administrativ-teritoriale în a cărei rază a fost găsit. Constatarea trecerii vehiculului în proprietatea privată a unității administrativ-teritoriale se realizează prin dispoziție a primarului. Dispoziția primarului se comunică de îndată proprietarului sau deținătorului legal al vehiculului, care o poate ataca în termen de 5 zile de la data comunicării la instanța de contencios administrativ, în condițiile legii. După expirarea termenului sau după pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive prin care acțiunea proprietarului sau a deținătorului legal al vehiculului a fost respinsă, vehiculul abandonat este predat unei unități de colectare și valorificare a deșeurilor. Chiar și în aceste condiții, dispoziția primarului rămâne fără obiect dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești sau până la predarea vehiculului către unitatea de colectare și valorificare a deșeurilor, proprietarul sau deținătorul legal al vehiculului abandonat se prezintă pentru ridicarea acestuia, vehiculul restituindu-se doar dacă se prezintă dovada achitării unei amenzi prevăzute de lege.

24. Sumele obținute din valorificarea vehiculelor abandonate sau a vehiculelor fără stăpân, precum și cele obținute din amenzile aplicate potrivit art. 11 alin. (1) și art. 12 din lege se fac venit la bugetul comunei sau orașului în a cărui rază teritorială au fost găsite vehiculele.

25. Cheltuielile ocazionate de inventarierea, expertizarea, ridicarea, transportul, depozitarea și paza vehiculelor la locul de depozitare, precum și cheltuielile de parcare pentru vehiculele ridicate din parcări se suportă, după caz, de proprietarul sau deținătorul legal al vehiculului, în situația prevăzută la art. 7 din lege, sau de bugetul local în celelalte situații.

26. Cu privire la critica întemeiată pe dispozițiile constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și ale art. 44 privind garantarea și ocrotirea egală a proprietății private, Curtea constată că susținerile autorului excepției de neconstituționalitate sunt neîntemeiate. Obiectul de reglementare a legii supuse controlului vizează eliberarea terenurilor aparținând domeniului public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale de vehiculele fără stăpân sau abandonate pe aceste spații. Dispozițiile legale criticate sunt în egală măsură aplicabile tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza de incidență a normelor, respectiv proprietarilor sau deținătorilor legali ai vehiculelor abandonate, definite în mod expres de lege. Astfel, pentru a se considera că există indicii temeinice din care să rezulte intenția neechivocă a proprietarului sau a deținătorului legal de a renunța la exercitarea drepturilor sale asupra vehiculului, deci pentru a califica vehiculul ca fiind abandonat, acesta trebuie să întrunească cumulativ următoarele condiții: să se afle pe domeniul public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, starea în care se găsește să fie improprie circulației pe drumurile publice și imobilizarea să dureze de mai mult de un an. Pretinsa discriminare întemeiată pe criterii de avere a persoanelor cu venituri insuficiente pentru a-și menține vehiculele aflate în proprietate în stare de funcționare și în parametrii estetici corespunzători, sub sancțiunea pierderii dreptului de proprietate, nu poate fi primită atâta vreme cât condiția privind staționarea vehiculelor pe spații aparținând domeniul public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, respectiv prezervarea capacității acestora de a circula pe drumurile publice, se impune tuturor proprietarilor. Obligația de a întreține bunul în scopul folosirii sale potrivit destinației pentru care a fost construit și achiziționat (transportul de persoane sau de marfă) incumbă tuturor proprietarilor de vehicule, indiferent de resursele financiare ale acestora, și constituie o condiție obiectivă, rezonabilă și adecvată în vederea ocupării unui spațiu de parcare aflat în proprietatea statului ori a unităților administrativ-teritoriale, care au, în mod corelativ, obligația de a asigura buna administrare a drumurilor publice. Acceptarea unei soluții contrare ar conduce la concluzia ca aceste terenuri, destinate circulației publice și staționării vehiculelor funcționale, să se transforme într-un spațiu în care persoane private, invocând insuficiența veniturilor individuale, să depoziteze bunuri proprietate privată, cu afectarea dreptului de proprietate a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, ceea ce este inadmisibil.

27. Referitor la susținerile autorului excepției, potrivit cărora dispozițiile art. 10 din legea criticată contravin art. 44 alin. (3) din Legea fundamentală, întrucât exproprierea nu poate opera decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire, condiții care nu sunt îndeplinite prin aplicarea textului legal, Curtea reține că normele constituționale invocate nu sunt incidente în cauză.

28. Dreptul de proprietate privată este dreptul subiectiv ce aparține persoanelor fizice, persoanelor juridice, statului sau unităților administrativ-teritoriale asupra unui bun cu privire la care titularul exercită posesia, folosința și dispoziția, în putere proprie și în interes propriu, în limitele determinate de lege (a se vedea în acest sens și

Decizia nr. 492 din 21 noiembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 22 ianuarie 2014). Pentru a opera o expropriere nu este suficient ca transferul de proprietate, din cea privată în cea publică, să fie însoțit de existența unei utilități publice, stabilite potrivit legii, și de o despăgubire justă și prealabilă, ci este nevoie de manifestarea neechivocă a intenției proprietarului de a-și exercita drepturile sale asupra bunului.

29. Analizând legea supusă controlului, Curtea constată că aceasta prevede o procedură de identificare a vehiculului abandonat pe un teren aparținând domeniului public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, și a proprietarului său, instituind în sarcina autorităților obligația de a-l informa pe acesta cu privire la etapele de aplicare a legii, respectiv:

- prin afișarea unei somații pe caroseria autovehiculului, prin care solicită ridicarea acestuia într-un anumit termen, odată cu întocmirea primului proces-verbal de constatare;

- prin somarea în scris, prin scrisoare recomandată cu aviz de primire, cerându-i să ridice vehiculul, cu fixarea unui alt termen, în ipoteza în care proprietarul a fost identificat, sau prin publicarea prin anunț într-un cotidian local și prin afișarea, la sediul primăriei, a listei cuprinzând descrierea vehiculului, caracteristicile tehnice, precum și locul unde a fost identificat, în ipoteza în care proprietarul este necunoscut;

- prin comunicarea dispoziției primarului prin care se constată trecerea vehiculului în proprietatea privată a unității administrativ-teritoriale, cu precizarea dreptului de a ataca actul administrativ în termen de 5 zile de la data comunicării la instanța de contencios administrativ, în condițiile legii.

30. Pe toată durata derulării procedurii până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești sau până la predarea vehiculului către unitatea de colectare și valorificare a deșeurilor, proprietarul vehiculului abandonat se poate prezenta pentru ridicarea acestuia, care îi va fi restituit dacă se face dovada achitării taxelor, cheltuielilor sau amenzilor prevăzute de lege.

31. Or, în condițiile în care, pe întreg parcursul etapelor procedurii prevăzute de lege, proprietarul vehiculului rămâne în pasivitate, nemanifestând intenția de a-și recupera bunul, acceptând implicit calificarea acestuia drept bun abandonat, apare ca evidentă intenția de a stinge dreptul de proprietate. Abandonarea este o acțiune voluntară a proprietarului și are ca efect desistarea de bunul său. Proprietarul încetează să mai exercite animus sibi habendi, elementul psihologic ori intelectual al posesiei, materializat în voința celui care stăpânește în fapt lucrul, de a exercita acea stăpânire pentru sine și de a se comporta față de bunul respectiv ca un proprietar. Dispozițiile art. 562 din Codul civil - Stingerea dreptului de proprietate, la alin. (2) prevăd "Proprietarul poate abandona bunul său mobil [...]. Dreptul se stinge în momentul părăsirii bunului mobil [...]." Potrivit normei legale, abandonarea bunului mobil constituie o cauză de stingere voluntară a dreptului de proprietate asupra acestuia, care devine res derelicta, și deschide calea spre dobândirea dreptului prin ocupațiune pentru un alt posesor.

32. Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază că modalitatea de stingere a dreptului de proprietate prin abandon exclude de facto și de iure exproprierea, modalitate distinctă de stingere a dreptului de proprietate, care operează după o procedură proprie și cu o finalitate diferită de cea prevăzută de

Legea nr. 421/2002 . Întrucât în cazul abandonului stingerea dreptului de proprietate se produce la momentul părăsirii bunului mobil ( art. 562 din Codul civil), în ipoteza bunurilor reglementate de Legea nr. 421/2002

nu poate fi pusă în discuție exproprierea vehiculelor, care, abandonate fiind, nu mai există în patrimoniul foștilor titulari ai dreptului, astfel încât să poată fi operabil un transfer către patrimoniul statului sau al unității administrativ-teritoriale. Într-o atare situație, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din lege, după expirarea termenului de 5 zile de la data somației adresate proprietarului sau deținătorului legal, vehiculul trece de drept în proprietatea unității administrativ-teritoriale pe a cărei rază teritorială se află și va fi predat unei unități de colectare și valorificare a deșeurilor.

33. Prin urmare, Curtea constată că motivul de neconstituționalitate întemeiat pe dispozițiile art. 44 alin. (3) din Constituție este lipsit de fundament juridic, în cauză operând o altă modalitate de stingere a dreptului de proprietate decât exproprierea.

34. Cu privire la critica autorului excepției care contestă utilitatea publică a aplicării

Legii nr. 421/2002 , arătând că aceasta satisface doar interese private, a căror soluționare în caz de conflict revine în competența exclusivă a autorităților judecătorești, iar nu a autorităților administrative, Curtea apreciază că și aceasta este neîntemeiată. Potrivit art. 10 alin. (2) din lege, trecerea vehiculului în proprietatea unității administrativ-teritoriale se constată prin dispoziție a primarului, care se comunică de îndată proprietarului sau deținătorului legal al vehiculului și care poate fi atacată, în termen de 5 zile de la comunicare, la instanța de contencios administrativ, în condițiile legii. Așa fiind, în caz de litigiu între proprietar și autoritatea administrativă, competența de soluționare a cauzei o are instanța judecătorească, care va decide, în cadrul unui proces în care sunt garantate drepturile și interesele părților, cu privire la legalitatea și temeinicia actului administrativ atacat. De altfel, dovadă că legea deschide accesul la justiție este chiar efectuarea prezentului control de constituționalitate care a fost declanșat ca urmare a invocării unei excepții de neconstituționalitate în fața instanței de contencios administrativ sesizată potrivit dispozițiilor legii.

35. În ceea ce privește critica referitoare la lipsa de obiectivitate și de rigoare a documentelor care stau la baza emiterii dispoziției primarului de ridicare a vehiculului abandonat pe domeniul public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, cauzată de calitatea de agent constatator al stării tehnice a vehiculului a unor persoane fără calificare profesională în domeniul respectiv, împrejurare ce este de natură să creeze o discriminare între proprietari, Curtea constată că este neîntemeiată. Potrivit Normelor metodologice de aplicare a

Legii nr. 421/2002

privind regimul juridic al vehiculelor fără stăpân sau abandonate pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 156/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 17 februarie 2003, primarul și șeful poliției din unitatea administrativ-teritorială ori șeful postului de poliție vor încheia un protocol de colaborare cu privire la aplicarea prevederilor legii în care se vor stabili modalitățile concrete de conlucrare referitoare la stabilirea planului comun de acțiune, informarea reciprocă, modalitățile de lucru, precum și alte forme concrete de cooperare apreciate ca fiind eficiente. În aceste scop, primarul și șeful poliției/postului de poliție vor mandata prin dispoziție, respectiv prin ordin, câte un angajat din aparatul propriu, însărcinat cu urmărirea modului de aplicare a legii. Desemnarea persoanei cu competențe în domeniul procedurilor de inventariere, expertizare, ridicare, transportare și depozitare a autovehiculului și a bunurilor aflate în interiorul acestuia, care are calitatea de agent constatator, angajând prin actele pe care le întocmește instituția pe care o reprezintă, constituie o atribuție exclusivă a autorităților prevăzute de lege. Pe de altă parte, aprecierile cu privire la pregătirea profesională a agentului constatator sau la calitatea documentelor întocmite de acesta, sub aspectul obiectivității și al rigorii, constituie elemente de fapt, cenzurabile, eventual, pe calea controlului judecătoresc exercitat de instanța de drept comun învestită cu soluționarea litigiului. Așa fiind, Curtea nu poate stabili o legătură directă între elementele de fapt învederate de autorul excepției și textele de lege deduse controlului, respectiv art. 2 lit. b), coroborat cu art. 3 și

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 421/2002 , aspectele menționate vizând exclusiv interpretarea și aplicarea legii de către autoritățile arătate, astfel că excepția cu un atare obiect urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

36. Cu privire la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 din Legea nr. 421/2002

care vizează modalitatea în care se efectuează comunicarea somației adresate proprietarului sau deținătorului legal al vehiculului abandonat, respectiv prin scrisoare recomandată cu aviz de primire, Curtea apreciază că opțiunea legiuitorului pentru acest mijloc de a aduce la cunoștința persoanei interesate somația privind ridicarea vehiculului aflat pe domeniul public sau privat al statului ori al unității administrativ-teritoriale nu creează premisele niciunei discriminări. Comunicarea prin poștă, la domiciliul proprietarului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, reprezintă o modalitate curentă de comunicare a actelor administrative menită tocmai să asigure accesibilitatea destinatarului la actul comunicat (comunicarea se face la adresa de domiciliu), confidențialitatea comunicării (actul este comunicat direct destinatarului, iar nu prin publicitate), cât și dovada luării sale în cunoștință (confirmarea de primire a scrisorii). Astfel, Curtea reține că destinatarul comunicării beneficiază de suficiente garanții de natură să asigure finalitatea urmărită de legiuitor, respectiv asigurarea unei proceduri transparente, echitabile și judicioase în materia reglementării regimului juridic aplicabil vehiculelor fără stăpân sau abandonate pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale.

37. De altfel, autorul excepției de neconstituționalitate critică reglementarea art. 9 din lege, deoarece nu stabilește o procedură privind luarea la cunoștință a conținutului unui act doar prin declarație notarială sau declarație în fața organelor legii. Curtea reține că prin critica de neconstituționalitate se are în vedere completarea textului de lege, soluția legislativă în cauză nemulțumindu-l pe autorul excepției din prisma a ceea ce nu cuprinde. Or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. În consecință, excepția de neconstituționalitate ridicată urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, neintrând în competența Curții Constituționale modificarea normei supuse controlului său în sensul dorit de autorul excepției.

38. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mihai Victor Olteanu în Dosarul nr. 32.955/3/2014 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 10 din Legea nr. 421/2002

privind regimul juridic al vehiculelor fără stăpân sau abandonate pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. b), art. 3, art. 4 alin. (2) și

art. 9 din Legea nr. 421/2002 , excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 3 decembrie 2015.