Decizia nr. 846/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a) și

art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Elena Maria Polizu Micșunești în Dosarul nr. 4.619/2/2012* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 471D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că părțile Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor au transmis la dosar puncte de vedere prin care apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, în considerarea celor statuate de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Decizia civilă nr. 314 din 19 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 4.619/2/2012*, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a) și

art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Elena Maria Polizu Micșunești într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva sentinței prin care a fost respinsă cererea de obligare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire pentru un imobil revendicat în condițiile

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dar a cărei restituire în natură nu mai este posibilă și pentru care Primăria Municipiului București a propus acordarea de despăgubiri, potrivit

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, ca urmare a obligației stabilite în acest sens în sarcina sa printr-o hotărâre judecătorească.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că prin prevederile de lege criticate se acordă Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor competența de a invalida decizii emise de entitățile învestite, deși dreptul persoanei îndreptățite era deja stabilit în mod irevocabil la momentul când dosarul a fost înregistrat la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Posibilitatea de reevaluare a existenței dreptului echivalează cu un nou mod de încetare a proprietății, realizată în mod nelegal. De asemenea, autoarea excepției apreciază că se încalcă principiul neretroactivității legii și se operează o restrângere a exercițiului unui drept câștigat, care tinde la invalidarea dreptului, pe o cale care nu este legală.

7. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, fără să își exprime opinia asupra dispozițiilor criticate.

8. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Avocatul Poporului precizează că, prin

Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014 , Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 17 alin. (1) lit. a) și

art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013

sunt constituționale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispozițiilor entităților învestite cu soluționarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat irevocabil/definitiv asupra calității de persoane îndreptățite și asupra întinderii dreptului de proprietate. Cu toate acestea, arată că, în privința criticilor autoarei excepției, normele supuse controlului sunt constituționale în măsura în care existența, recunoașterea sau întinderea dreptului de proprietate al persoanelor îndreptățite nu a fost soluționată deja prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 17 alin. (1) lit. a) și

art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare, care au următoarea redactare:

- Art. 17 alin. (1) lit. a): "(1) În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare Comisia Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are, în principal, următoarele atribuții:

a) validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii."

- Art. 21 alin. (5) și (8): "(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. (...)

(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7)."

13. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivității legii civile, art. 44 alin. (1) și (4) referitor la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate și a proprietății private și la interzicerea naționalizării sau a oricăror altor măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenței sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor și art. 53 care prevede condițiile în care poate fi restrâns exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă, în ceea ce privește circumstanțele specifice ale litigiului în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, că, în cauză, primarul municipiului București a fost obligat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să emită o dispoziție cu propunerea de acordare de măsuri reparatorii în echivalent sub formă de despăgubiri pentru un teren ce nu poate fi restituit în natură. Hotărârea judecătorească a fost executată prin emiterea unei dispoziții în acest sens, ulterior constituindu-se, pe rolul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, dosarul de despăgubire aferent acestei dispoziții. Ca urmare a nesoluționării acestuia, autorul excepției s-a adresat instanței de judecată în vederea obligării acestei autorități la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul revendicat. Acțiunea a fost introdusă anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 .

15. Având în vedere această succesiune de evenimente, Curtea apreciază că în cauză este incidentă

Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015, prin care a constatat că dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. a) și

art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013

sunt constituționale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispozițiilor entităților învestite cu soluționarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat irevocabil/definitiv asupra calității de persoane îndreptățite și asupra întinderii dreptului de proprietate.

16. Cu acel prilej, Curtea a reținut că, "prin reglementarea în sarcina Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor și Secretariatului a competenței de reexaminare a existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii și în consecință de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii și a cuantumului despăgubirilor și în cazul în care aceste aspecte au fost stabilite deja printr-o hotărâre judecătorească echivalează cu instituirea unei noi căi de atac și, implicit, a unui sistem concurent cu sistemul instanțelor judecătorești în ceea ce privește înfăptuirea justiției" (paragraful 27).

17. În cauza de față este incidentă interpretarea constatată ca fiind neconstituțională, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, față de autorul excepției s-a stabilit în mod definitiv și irevocabil, prin hotărâre judecătorească pronunțată anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , calitatea sa de persoană îndreptățită la despăgubiri prin echivalent, sens în care entitatea învestită de lege (primarul municipiului București) și-a executat obligația de a emite dispoziție conținând propunerea de acordare de despăgubiri. În cazul de față, instanța judecătorească nu s-a putut pronunța și asupra întinderii dreptului de proprietate, așa cum se arată în

Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014 , în sensul stabilirii unui cuantum bănesc, deoarece nu avea această competență, operațiunea de evaluare fiind de natură administrativă și aparținând Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, învestită legal prin dispoziția primarului municipiului București cu soluționarea dosarului de despăgubire. Ceea ce este definitiv și irevocabil tranșat în situația de față, prin hotărâre judecătorească, este dreptul persoanei de a primi despăgubiri în echivalent pentru imobilul notificat, astfel că această operațiune nu poate fi reluată de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în temeiul

art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013 , fără a fi încălcată

Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014 . Într-o situație de fapt identică s-a pronunțat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 252 din 7 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 5 iunie 2015.

18. Întrucât în cauza de față se critică aceeași interpretare în legătură cu care Curtea Constituțională, prin

Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014 , a constatat neconstituționalitatea textelor de lege supuse controlului de constituționalitate, respectiv atunci când acestea se aplică unor decizii/dispoziții ale entităților învestite cu soluționarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătorești irevocabile/definitive și având în vedere că decizia amintită a fost publicată ulterior invocării prezentei excepții, soluția ce urmează să fie pronunțată de Curtea Constituțională este cea de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca devenită inadmisibilă. Totodată, Curtea observă că, în aceste condiții, decizia de constatare a neconstituționalității dispozițiilor art. 17 alin. (1) lit. a) și

art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013 , anterior menționată, reprezintă, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție, temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, după caz.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a) și

art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, ridicată de Elena Maria Polizu Micșunești în Dosarul nr. 4.619/2/2012* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 10 decembrie 2015.