Decizia nr. 818/2015

Daniel Marius Morar

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Daniela Ramona Marițiu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Maria Simon, Radu Ovidiu Simon, Remus Gabriel Simon, Mioara Simon, Daniela Mioara Simon și Maria Pojaru în Dosarul nr. 44.362/3/2014 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.394D/2015.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepției, avocatul Iulian Lepa, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar de către autorii excepției prin care aceștia solicită admiterea acesteia și asupra concluziilor scrise depuse de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor prin care aceasta solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției.

4. Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.420D/2015 și nr. 1.432D/2015, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Arnon Z. Messinger în Dosarul nr. 42.664/3/2014 și de Yaniv Dalia, Yaniv Danielle Emily, Burkman Neta, Yaniv Gefen și Yaniv Dar-Emil în Dosarul nr. 34.171/3/2014, ale Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

5. La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepției, avocatul Iulian Lepa, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

6. Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar de către autorii excepției prin care aceștia solicită admiterea acesteia.

7. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Avocatul prezent și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.420D/2015 și nr. 1.432D/2015 la Dosarul nr. 1.394D/2015, care a fost primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului autorilor excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. Arată că instanța europeană nu a recomandat temporizarea acțiunilor întemeiate pe legile restituirii, statul acordându-și sieși un termen pentru realizarea unui sistem administrativ. Legiuitorul are competența de a stabili procedura de judecată, dar orice reglementare trebuie să urmărească un scop legitim, ceea ce nu este cazul în speță.

9. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale reflectată în

deciziile nr. 181/2015

și

nr. 560/2015 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

10. Prin Încheierea din data de 22 aprilie 2015 pronunțată în Dosarul nr. 44.362/3/2014, Încheierea din data de 7 septembrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. 42.664/3/2014 și Încheierea din data de 11 februarie 2015 pronunțată în Dosarul nr. 34.171/3/2014, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Maria Simon, Radu Ovidiu Simon, Remus Gabriel Simon, Mioara Simon, Daniela Mioara Simon, Maria Pojaru, Arnon Z. Messinger, Yaniv Dalia, Yaniv Danielle Emily, Burkman Neta, Yaniv Gefen și Yaniv Dar-Emil cu ocazia soluționării unor cauze civile având ca obiect "obligația de a face -

Legea nr. 165/2013 ".

11. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile criticate sunt neconstituționale în măsura în care se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării lor în vigoare, îngrădind și accesul liber la justiție. Arată că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților tergiversează soluționarea dosarului de restituire, iar Primăria Municipiului București, prin primar, tergiversează soluționarea notificărilor depuse în temeiul

Legii nr. 10/2001 , încălcându-se prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

12. Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, în dosarele nr. 1.394D/2015 și nr. 1.420D/2015, apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt conforme Constituției, Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, reglementând tocmai posibilitatea pentru persoanele care se consideră vătămate de a contesta în instanță atitudinea de pasivitate a statului. Teza pe care o susțin în realitate reclamanții este aceea că termenul instituit prin

art. 34 din Legea nr. 165/2013

conduce la prelungirea excesivă a procedurii reparatorii, la care se mai adaugă și obligația de a aștepta expirarea termenului pentru a accede la o instanță, fapt care nu are legătură directă și exclusivă cu art. 35 alin. (2).

13. Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 1.432D/2015, apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din același act normativ nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii (20 mai 2013). Arată că trebuie avut în vedere și faptul că dispozițiile

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

se referă la calea de atac ce poate fi introdusă împotriva deciziilor emise potrivit art. 33 din lege, astfel că analizarea excepției de prematuritate invocată de pârâtă prin întâmpinare urmează a se face prin raportare la dispozițiile art. 33 coroborate cu

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 .

14. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

15. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, reține argumentele expuse de instanța de contencios constituțional în considerentele

Deciziei nr. 115/2015 .

16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu următorul conținut: "În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor."

19. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că textele criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 21 referitor la accesul liber la justiție. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

20. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 , Curtea observă că din motivarea acesteia se deduce că autorii săi critică textul de lege amintit din perspectiva pretinsei încălcări a dreptului de acces liber la justiție, invocându-se, de asemenea, și caracterul retroactiv al normelor criticate. Curtea reține că, în prezent, textul de lege criticat conferă persoanelor interesate dreptul de a se adresa instanței pentru ca aceasta să se pronunțe asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și să soluționeze, de fapt, cererea lăsată în nelucrare de entitatea învestită de lege. Acest drept poate fi exercitat într-un interval de 6 luni, care începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute la art. 33 și

art. 34, termene pe care Legea nr. 165/2013

le acordă entităților învestite pentru soluționarea cererilor.

21. În acest context și raportat la criticile formulate, Curtea apreciază că în cauză sunt valabile cele reținute prin

Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015, în sensul că art. 35 alin. (2) stabilește cadrul procesual în care dreptul la acces liber la justiție să fie exercitat în contextul economico-financiar al statului român descris în expunerea de motive a

Legii nr. 165/2013

și având în vedere și cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 12 octombrie 2010 pronunțată în Cauza Maria Atanasiu împotriva României.

22. Prin această decizie, Curtea a reținut că regula constituțională a liberului acces la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiție nu poate fi supus niciunei condiționări. În acest caz, condiționarea o reprezintă necesitatea împlinirii termenelor prevăzute la

art. 33 din Legea nr. 165/2013 .

23. De asemenea, Curtea a constatat că nici pretinsa retroactivitate nu poate fi susținută, în condițiile în care este vorba despre o cerere formulată după intrarea în vigoare a

Legii nr. 165/2013 . Deși prin art. 35 din lege se temporizează introducerea plângerii împotriva nesoluționării notificării, acțiunii promovate de autorii prezentei excepții opunându-se excepția prematurității (acțiunea neurmând a fi respinsă ca "devenită prematură", anomalie juridică sancționată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014), nu se poate vorbi despre aplicarea retroactivă a prevederilor de lege criticate. În acest caz, prematuritatea nu este consecința intrării în vigoare, pe parcursul derulării procesului, a unor noi dispoziții legale, ci este rezultatul nerespectării unui cadru legal preexistent la momentul învestirii instanței de judecată cu soluționarea plângerii.

24. În sensul celor reținute anterior, s-a pronunțat Curtea și prin

Decizia nr. 560 din 16 iulie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 18 august 2015,

Decizia nr. 115 din 10 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 17 aprilie 2015, și

Decizia nr. 181 din 26 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 5 iunie 2015.

25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie, Curtea apreciază că soluțiile și considerentele mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Maria Simon, Radu Ovidiu Simon, Remus Gabriel Simon, Mioara Simon, Daniela Mioara Simon, Maria Pojaru, Arnon Z. Messinger, Yaniv Dalia, Yaniv Danielle Emily, Burkman Neta, Yaniv Gefen și Yaniv Dar-Emil în dosarele nr. 44.362/3/2014, nr. 42.664/3/2014 și nr. 34.171/3/2014 ale Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și constată că dispozițiile

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 noiembrie 2015.