Decizia nr. 853/2015

Articolul 13

: [...]
"(2) În cazul funcționarilor publici nou-încadrați sau promovați, nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010."
Constituie, de asemenea, obiect al excepției de neconstituționalitate și prevederile
art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, cu modificările și completările ulterioare, ordonanță de urgență ce a fost aprobată, cu completări, prin
Legea nr. 28/2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 21 martie 2014, prevederi potrivit cărora, "În cazul funcționarilor publici nou-încadrați sau promovați, nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010."
11. Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că reglementarea criticată contravine dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.
12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra soluției legislative criticate, în acest sens fiind
Decizia nr. 743 din 3 noiembrie 2015 *) și
Decizia nr. 821 din 26 noiembrie 2015 **), nepublicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii, prin care Curtea a constatat că prevederile
art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2016.
**)
Decizia nr. 821 din 26 noiembrie 2015
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 10 februarie 2016.
──────────
13. Astfel, Curtea a reținut că soluția legislativă criticată din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013
a fost prevăzută, inițial, cu un conținut normativ identic în art. II
art. 13 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 283/2013 , ordonanță de urgență publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010. Prin
art. 2, capitolul I, din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012
privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin
Legea nr. 36/2014 , ordonanță de urgență publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, legiuitorul a stipulat că "Prevederile (...) art. 13 ale
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 283/2011 , se aplică în mod corespunzător și în anul 2013." De asemenea, Curtea a constatat că aceeași reglementare a fost preluată și în cuprinsul
art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 71/2015 . Toate aceste acte normative au aplicabilitate temporară, după cum rezultă din chiar titlul acestora.
14. Raportat la criticile formulate și în prezenta cauză, prin deciziile precitate, Curtea a subliniat că
Legea-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, a fost abrogată prin dispozițiile
art. 39 lit. w) din Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, această intervenție legislativă având ca scop evitarea posibilelor dezechilibre financiare pe care aplicarea
Legii-cadru nr. 330/2009
le-ar fi putut provoca. Până la apariția
Legii-cadru nr. 284/2010 , salarizarea funcționarului public se realiza ținându-se cont de funcția în care era încadrat, clasa din care făcea parte, gradul și treapta de salarizare și vechimea în muncă. Ulterior, prin
art. 41 pct. 2 din Legea nr. 284/2010 , s-au abrogat prevederile cuprinse în
art. 65 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, ce reglementau posibilitatea promovării în trepte de salarizare, trepte care, până la momentul abrogării, erau recunoscute în cadrul aceluiași grad profesional. Ca atare, începând cu anul 2011 au fost eliminate treptele de salarizare, iar în acest context, la stabilirea salariului pentru un funcționar public se are în vedere funcția, respectiv clasa de salarizare, gradul profesional, ce urmărește să asigure posibilitatea diferențierii salariilor de bază individuale în raport cu nivelul pregătirii profesionale a fiecărei persoane și experiența acesteia în muncă, iar în cadrul fiecărui grad profesional, vechimea în muncă, ce conține 5 gradații.
15. Curtea a reținut că, potrivit
art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 , "în anul 2014, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituțiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcție similară în plată." Din interpretarea acestui text de lege reiese că salarizarea personalului nou-încadrat/promovat se va face la un singur nivel de salarizare și nu la mai multe nivele de salarizare posibil a exista în plată în noul context legislativ. Prevederile
art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013
stabilesc, de principiu, salarizarea funcționarilor publici pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, constituind dispoziții cu caracter general, în timp ce, prin completare la aceste dispoziții, alineatul (3) al art. 5 din același act normativ constituie prevederi speciale prin care se stabilește salarizarea celor două categorii de funcționari publici, respectiv cei nou-încadrați și cei promovați. De asemenea, potrivit art. 5 alin. (5) din aceeași ordonanță de urgență, ordonatorii principali de credite/ordonatorii de credite pot aproba demararea procedurilor privind promovarea pe funcții, grade sau trepte profesionale a personalului, în anul 2014, numai cu condiția încadrării în bugetul anual aprobat la cheltuieli de personal.
16. În contextul criticilor formulate, Curtea a observat că
art. 5 alin. (1^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, cu modificări și completări, articol introdus prin
Legea nr. 71/2015
de aprobare a acesteia, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 233 din 6 aprilie 2015, reglementează interpretarea noțiunii de "nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare" prin care se înțelege același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, printre altele, și sumele aferente sporului de doctorat, în cazul în care salariatul angajat, numit sau promovat, îndeplinește aceleași condiții ca și salariații aflați în funcții la data de 31 decembrie 2009. De asemenea, Curtea a reținut că "atât încadrarea prin lege a diferiților funcționari publici în anumite categorii, clase și grade profesionale, cât și salarizarea conform acestei încadrări nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica, pentru viitor, tot prin lege. Astfel, legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, ținând seama și de resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp. De asemenea, ține de opțiunea liberă a legiuitorului încadrarea în categorii, clase și grade profesionale a funcționarilor publici."
17. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea a statuat în jurisprudența sa că situația diferită în care se găsesc persoanele în funcție de aplicarea principiului tempus regit actum nu poate fi considerată ca fiind contrară dispozițiilor constituționale referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor. De altfel, art. 16 din Constituție "vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui" ( Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002).
18. De altfel, în jurisprudența sa, Curtea a subliniat dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 291 din 22 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, și
Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). Astfel, legiuitorul poate interveni oricând, din rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare și a unor metodologii de calcul al indemnizațiilor obținute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având același obiect, pe care le abrogă.
19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
20. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Olguța Antohe, Mihaela Marilena Berger, Rodica Bibicu și alții în Dosarul nr. 3.451/113/2014 al Tribunalului Brăila - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. II
art. 13 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, și cele ale
art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Brăila - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 10 decembrie 2015.

──────────
*)
Decizia nr. 743 din 3 noiembrie 2015