Decizia nr. 3/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 999 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Agenția Națională de Administrare Fiscală în Dosarul nr. 1.875/225/2015 al Tribunalului Mehedinți - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 832D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că dispozițiile legale criticate, în aplicarea principiului constituțional al dreptului la apărare, reglementează tocmai posibilitatea exercitării căii de atac. Față de aceste considerente apreciază că nu a fost încălcat principiul constituțional referitor la dreptul la apărare, motiv pentru care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 21 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.875/225/2015, Tribunalul Mehedinți - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 999 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Agenția Națională de Administrare Fiscală într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe civile a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin prin care s-a admis cererea de ordonanță președințială.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că în situația în care instanța de fond admite cererea reclamantei și pronunță o hotărâre care poate fi atacată cu apel în 5 zile de la pronunțare, părții adverse îi este încălcat dreptul la apărare, deoarece nu are posibilitatea cunoașterii motivelor pentru care instanța admite cererea de ordonanță președințială și deci nu poate promova o cale de atac fără a cunoaște motivele pentru care cererea s-a admis, astfel încât să le poată combate sau nu.

6. Tribunalul Mehedinți - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă art. 999 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Curtea observă că, după sesizarea sa, Codul de procedură civilă a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, după renumerotare art. 999 alin. (1) devenind art. 1.000 alin. (1) cu păstrarea soluției legislative. Dispozițiile legale criticate au următorul cuprins: "Dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor."

11. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 24 privind dreptul la apărare.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că procedura ordonanței președințiale este o procedură specială potrivit căreia instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, poate dispune luarea unor măsuri cu caracter provizoriu a căror urgență este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Prin această procedură se creează posibilitatea celui vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiției prin cerere de ordonanță președințială în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

13. Soluționarea cererii de emitere a ordonanței președințiale se face cu citarea părților, potrivit regulilor privind citarea în procesele urgente, ori fără citarea acestora. Hotărârea care cuprinde ordonanța președințială este, potrivit dispozițiilor legale criticate, supusă, dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.

14. Autorul excepției de neconstituționalitate critică dispozițiile legale, apreciind că nu poate promova o cale de atac fără a cunoaște motivele pentru care cererea s-a admis, astfel încât să le poată combate sau nu, fiind astfel încălcat dreptul la apărare.

15. Curtea constată că pentru determinarea momentului de la care începe să curgă termenul de exercitare a căii de atac dispozițiile art. 1.000 din Codul de procedură civilă stabilesc că acesta curge diferit, în funcție de procedura de soluționare a cererii de ordonanță președințială, respectiv cu sau fără citarea părților. Așadar, dacă părțile au fost citate, termenul curge de la pronunțare, iar dacă ordonanța s-a dat fără citarea lor, de la comunicare.

16. Potrivit art. 999 alin. (4) din Codul de procedură civilă, motivarea hotărârii se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare. Față de dispozițiile art. 427 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea reține că hotărârea care cuprinde ordonanța președințială se comunică din oficiu părților de îndată ce hotărârea a fost redactată și semnată în condițiile legii, chiar dacă a fost dată cu sau fără citare.

17. Instituirea unei norme speciale cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul privind declararea căii de atac nu are semnificația unei atingeri aduse dreptului la apărare aparținând autorului excepției, aceasta deoarece dispozițiile art. 1.000 alin. (1) din Codul de procedură civilă trebuie interpretate în coroborare cu prevederile art. 470 alin. (5) din Codul de procedură civilă potrivit cărora, în cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii. 18. Așadar, în ipoteza în care soluționarea cererii de emitere a ordonanței președințiale a fost făcută cu citarea părților, apelul trebuie să fie declarat înăuntrul termenului de apel prevăzut de lege, iar motivarea apelului se va face de la comunicarea efectivă a hotărârii, într-un termen de aceeași durată.

19. Curtea reține că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru legal stabilit de legiuitor în virtutea competenței sale constituționale prevăzute de art. 126 din Legea fundamentală, cu respectarea anumitor exigențe, între care și stabilirea unor termene, după a căror împlinire valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Părțile citate la dezbateri au posibilitatea să cunoască soluția instanței și să acționeze în consecință, exercitându-și fără nicio îngrădire drepturile procesuale prevăzute de lege. Eventuala lipsă de diligență a părții care, deși a fost citată la dezbateri sau la pronunțarea hotărârii judecătorești, nu promovează calea de atac în condițiile prevăzute de lege nu poate constitui un viciu de neconstituționalitate.

20. Faptul că legiuitorul a reglementat o cale de atac cu o fizionomie juridică diferită nu relevă niciun aspect de neconstituționalitate, fiind în deplină concordanță cu prevederile art. 129 din Constituție potrivit căruia, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Agenția Națională de Administrare Fiscală în Dosarul nr. 1.875/225/2015 al Tribunalului Mehedinți - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 1.000 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Mehedinți - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 ianuarie 2016.