Decizia nr. 609/2016
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 , în redactarea anterioară modificării aduse prin Legea nr. 313/2015 pentru modificarea Legii nr. 51/2006
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 51/2006 8 martie 2006 (prevederi anume) serviciilor comunitare de utilități publice
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila
- judecător
Andreea Costin
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. (2) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 , excepție ridicată de Despina Stoenescu și Artemis Georgeta Handris în Dosarul nr. 5.289/233/2014 al Judecătoriei Galați - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.892D/2015.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că din economia susținerilor autoarelor excepției de neconstituționalitate rezultă că în opinia acestora dreptul de servitute legală pentru utilități, astfel cum este reglementat de dispozițiile legale criticate, contravine art. 44 din Constituție, ducând, practic, la anularea dreptului de proprietate privată. În continuare arată că în jurisprudența sa Curtea a statuat că pot fi stabilite prin lege anumite limite, îngrădiri fie în privința obiectului dreptului, fie în privința unor atribute ale acestuia pentru apărarea intereselor sociale și economice generale sau pentru apărarea drepturilor altor persoane. Esențial este ca prin aceste restricții stabilite de lege să nu se aducă atingere substanței acestui drept, să nu se anihileze complet dreptul de proprietate. Or, chiar dacă prin instituirea unor drepturi și limite legale, titularul dreptului de proprietate suferă o îngrădire în exercitarea dreptului său, textul legal criticat nu este în contradicție cu dispozițiile art. 44 din Constituție.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 13 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 5.289/233/2014, Judecătoria Galați - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. (2) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 , excepție ridicată de Despina Stoenescu și Artemis Georgeta Handris într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii privind obligarea părților pârâte la încheierea unor contracte de închiriere a terenului pe care sunt amplasate rețele de utilități publice sau obligarea la eliberarea terenului de acestea.
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate aduc atingere dreptului de proprietate privată. Prin instituirea unui drept de servitute legală se anulează dreptul de proprietate al autoarelor excepției de neconstituționalitate.
6. Judecătoria Galați - Secția civilă apreciază, în primul rând, că excepția de neconstituționalitate nu este motivată, nefiind indicate susțineri cu privire la încălcarea normelor constituționale invocate. În al doilea rând, instanța reține că autoarele excepției consideră neconstituțional însuși dreptul de servitute legală, în abstract, apreciind că orice drept de servitute legală ar anula un drept de proprietate privată. În acest sens, instanța opinează că dreptul de servitute legală este un drept stabilit atât de legislația civilă, cât și de legislația aplicabilă în alte materii și nu poate duce la anularea proprietății, indiferent de titular, reprezentând o limită a dreptului stabilită prin lege. Instanța mai apreciază că dreptul de servitute stabilit de dispozițiile legale criticate se încadrează în dispozițiile constituționale ale art. 44 alin. (7) și nu constituie o anulare a regulii stabilite de alin. (1) al aceleiași dispoziții din Legea fundamentală. Dreptul de proprietate privată nu trebuie considerat ca fiind absolut și nelimitat în conținutul sau în exercitarea lui, ci este limitat de dispozițiile legale din diferite materii. Dreptul de servitute legală nu duce la anularea dreptului de proprietate privată, ci doar limitează acest drept.
7. În concluzie, instanța apreciază ca fiind oportună respingerea excepției de neconstituționalitate fie prin lipsa motivării, fie prin constatarea caracterului constituțional al prevederii legale contestate.
8. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
9. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Autoarele excepției pleacă de la o premisă greșită constând în absolutizarea exercițiului prerogativelor dreptului de proprietate privată, făcându-se abstracție de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora "conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", ca și de cele ale art. 136 alin. (5) care consacră caracterul inviolabil al proprietății private în condițiile legii organice.
10. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Prin textul legal criticat se instituie un drept de trecere asupra terenurilor afectate de sistemele de utilități publice în favoarea operatorilor furnizori/prestatori de servicii de utilități publice, fiind în deplină concordanță cu dispozițiile art. 44 alin. (1), (5) și (7) din Constituție.
11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile
art. 5 alin. (2) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 5 martie 2013, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: "Operatorii furnizori/prestatori de servicii de utilități publice, indiferent de modul de organizare, de forma de proprietate, natura capitalului sau țara de origine, au dreptul de servitute legală asupra sistemelor de utilități publice destinate realizării serviciilor." Ulterior sesizării Curții Constituționale, dispozițiile legale criticate au fost modificate prin pct. 1 al articolului unic al
pentru modificarea
Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 9 decembrie 2015, având în prezent următoarea redactare: "Operatorii furnizori/prestatori de servicii de utilități publice, indiferent de modul de organizare, de forma de proprietate, de natura capitalului sau țara de origine, au, pentru aceste servicii de utilități, drept de trecere asupra terenurilor afectate de sistemele de utilități publice. Dreptul de trecere se exercită cu titlu gratuit asupra terenurilor aparținând statului sau unităților administrativ-teritoriale pe toată durata furnizării/prestării serviciilor de utilități publice."
14. Curtea observă că prin modificarea operată prin
a fost adoptată o soluție legislativă similară celei supuse în cauza de față controlului de constituționalitate, în sensul reglementării unor limite legale, dar și gratuitatea dreptului de trecere doar asupra terenurilor aparținând statului sau unităților administrativ-teritoriale.
15. Însă, având în vedere că textul de lege criticat în redactarea anterioară modificării prezentate a fost incident în litigiul în soluționarea căruia a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate și ținând seama de cele statuate prin
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sintagma "în vigoare" cuprinsă în
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, urmează să fie reținut ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile
art. 5 alin. (2) din Legea nr. 51/2006 , în redactarea anterioară modificării aduse prin
pentru modificarea
16. În opinia autoarelor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată.
17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin textul legal criticat se instituie un drept de trecere asupra terenurilor afectate de sistemele de utilități publice în favoarea operatorilor furnizori/prestatori de servicii publice.
18. Curtea reține că în argumentarea criticii de neconstituționalitate, autoarele excepției pleacă de la o premisă greșită constând în absolutizarea exercițiului prerogativelor dreptului lor de proprietate privată, făcându-se abstracție de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora "conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", ca și de acelea ale art. 136 alin. (5) din Legea fundamentală care consacră caracterul inviolabil al proprietății private "în condițiile legii organice". Potrivit acestor dispoziții constituționale, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind anumite limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.
19. În continuare, Curtea constată că prin reglementarea criticată legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele și potrivit competenței sale constituționale. Chiar dacă prin instituirea dreptului de servitute titularul dreptului de proprietate suferă o îngrădire în exercitarea atributelor dreptului său, reglementarea legală în sine nu relevă nicio contradicție cu dispozițiile art. 44 din Constituție. Dreptul de proprietate nu este un drept absolut, el putând fi supus anumitor limitări, însă acestea, indiferent de natura lor, nu trebuie să se confunde cu însăși suprimarea dreptului de proprietate. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că pot fi stabilite prin lege anumite limite, îngrădiri fie în privința obiectului dreptului, fie în privința unor atribute ale dreptului, pentru apărarea intereselor sociale și economice generale sau pentru apărarea drepturilor altor persoane (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 1.435 din 25 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 20 decembrie 2011).
20. Totodată, Curtea a mai reținut că dreptul de servitute instituit asupra proprietăților afectate de sistemele de utilități publice reprezintă o limitare rezonabilă a dreptului de proprietate, instituită de legiuitor pentru satisfacerea interesului general al comunității (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 419 din 15 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 19 mai 2010).
21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Despina Stoenescu și Artemis Georgeta Handris în Dosarul nr. 5.289/233/2014 al Judecătoriei Galați - Secția civilă și constată că dispozițiile
art. 5 alin. (2) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 , în redactarea anterioară modificării aduse prin
pentru modificarea
Legii nr. 51/2006 , sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Galați - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 22 septembrie 2016.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.