Decizia nr. 646/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia-Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Daniel Pițurlea și Violeta Pițurlea în Dosarul nr. 4.580/2/2015 (1.192/2015) al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.858D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât criticile vizează conduita concretă a unui procuror într-un anumit proces, aspect ce nu poate fi cenzurat prin intermediul controlului de constituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 12 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 4.580/2/2015 (1.192/2015), Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Daniel Pițurlea și Violeta Pițurlea într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea apelului declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, împotriva sentinței prin care Tribunalul București a anulat în parte o hotărâre emisă de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. din București, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor stabilite în favoarea reclamanților pentru anumite terenuri expropriate și a obligat pârâta să plătească reclamanților o despăgubire într-un alt cuantum, mai mare, pentru exproprierea acelor terenuri.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că sunt neconstituționale prevederile art. 45 din Codul de procedură civilă din 1865 în măsura în care permit procurorului un exercițiu abuziv, o injustă abatere de la prevederile Constituției și ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, arată că, în cauză, reprezentatul Ministerului Public a introdus în mod discreționar apel împotriva hotărârii primei instanțe, deși la fond procurorul pusese concluzii în acord cu cele susținute de reclamanți prin cererea de chemare în judecată. Autorii excepției precizează că, în opinia lor, această contradicție dintre doi reprezentanți aparținând aceluiași parchet denotă o conduită oscilantă, culpabilă, abuzivă, incompatibilă cu rolul procurorului și cu încrederea pe care statul și cetățenii i-au acordat-o. Mai arată că Ministerul Public este dator să asigure și să apere justul echilibru între drepturile cetățeanului și interesele generale pe care statul se prezumă că le întruchipează. Or, în procesele de expropriere, rolul său nu este acela de a reprezenta interesele expropriatorului, ci de a veghea ca exproprierea să se facă în condițiile limitative și restrictive prevăzute de Constituție și lege. Arată că apelul Ministerului Public este inadmisibil, fiind făcut împotriva unei hotărâri judecătorești care a decis în sensul concluziilor puse de reprezentantul său. Precizează că, deși Ministerul Public are o condiție specială, calitatea sa procesuală fiindu-i conferită de legiuitor, trebuie totuși să justifice un interes legal și legitim, care, în acest caz, nu există.

6. Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că pe calea excepției de neconstituționalitate nu se analizează situațiile particulare care vizează aplicarea și respectarea legilor de către participanții la procesul civil.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile art. 45 din Codul de procedură civilă din 1865, care instituie reglementări privind condițiile și formele participării Ministerului Public în procesul civil, nu sunt de natură să înfrângă dispozițiile constituționale invocate de autorii excepției.

9. Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale, arătând că raporturile juridice conflictuale ce fac obiectul procesului civil depășesc, în unele cazuri, interesul părților și intră în sfera interesului public. Ca și în procesul penal, procurorul este un exponent al intereselor generale ale societății, consacrate prin Constituție și prin legi. Prin dispozițiile art. 45 din Codul de procedură civilă s-a urmărit realizarea unui echilibru între formele de participare a procurorului în procesul civil, în acord cu principiile constituționale, precum și cu cele care guvernează desfășurarea procesului civil. Invocă, în acest sens, cele reținute de Curtea Constituțională în jurisprudența sa.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 45 din Codul de procedură civilă din 1865, care au următoarea redactare:

"(1) Ministerul Public poate porni acțiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege.

(2) În cazul în care procurorul a pornit acțiunea, titularul dreptului la care se referă acțiunea va fi introdus în proces. El se va putea folosi de dispozițiile prevăzute în art. 246, 247 și 271-273, iar în cazul în care procurorul și-ar retrage cererea, va putea cere continuarea judecății.

(3) Procurorul poate pune concluzii în orice proces civil, în oricare fază a acestuia, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor și libertăților cetățenilor.

(4) În cazurile anume prevăzute de lege, participarea și punerea concluziilor de către procuror sunt obligatorii.

(5) Procurorul poate, în condițiile legii, să exercite căile de atac împotriva oricăror hotărâri, iar în cazurile prevăzute de alin. 1 poate să ceară punerea în executare a hotărârilor pronunțate în favoarea persoanelor prevăzute la acel alineat".

13. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse la art. 1 alin. (3) care enumeră caracteristicile statului român, art. 1 alin. (4) care consacră principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 1 alin. (5) care instituie obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 132 alin. (1) care prevede că procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că aceasta a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, împotriva sentinței prin care Tribunalul București a obligat statul român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. din București (C.N.A.D.N.R.) să plătească reclamanților, pentru anumite terenuri expropriate, o despăgubire într-un cuantum mai mare decât cel stabilit inițial de compania menționată. Autorii excepției de neconstituționalitate critică prevederile art. 45 din Codul de procedură civilă, care reglementează cu privire la activitatea procurorului în procesele civile, fiind nemulțumiți de împrejurarea că, deși în cursul judecării procesului în primă instanță, procurorul care a participat la dezbateri a pus concluzii favorabile acestora, în calitate de reclamanți, ulterior, după pronunțarea sentinței prin care acțiunea acestora a fost admisă în parte, cuantumul despăgubirilor acordate fiind majorat față de cel oferit inițial de statul român C.N.A.D.N.R., totuși, reprezentantul Ministerului Public a declarat apel împotriva acestei hotărâri.

15. Față de acest context, Curtea constată că argumentele expuse în motivarea excepției de neconstituționalitate de autorii acesteia nu vizează, în realitate, demonstrarea contrarietății dintre textul de lege criticat și prevederi ori principii constituționale, ci tind la evidențierea modalității abuzive - conform opiniei autorilor excepției - în care procurorul a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri pronunțate în urma soluționării în fond a procesului în care reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii favorabile celor solicitate de autorii excepției prin cererea de chemare în judecată. Critica de neconstituționalitate este axată, așadar, pe expunerea modului contradictoriu în care procurorul a exercitat calea de atac, în discordanță cu atitudinea din fața primei instanțe.

16. Ca atare, Curtea constată că susținerile autorilor excepției nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate, ci au ca finalitate dovedirea caracterului inadmisibil al apelului procurorului, ca urmare a faptului că acesta nu avea niciun interes să promoveze o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești prin care procesul a fost soluționat în concordanță cu opinia reprezentantului Ministerului Public care a participat la acesta și care a agreat raportul de expertiză prin care s-au stabilit sumele pe care instanța le-a acordat cu titlu de despăgubire pentru pierderea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor expropriate. Acestea sunt aspecte de fapt, care excedează competenței Curții Constituționale, care, în cadrul controlului a posteriori de constituționalitate al legilor și al ordonanțelor Guvernului examinează textele de lege criticate prin comparare cu dispozițiile și principiile cuprinse în Legea fundamentală, astfel cum rezultă din prevederile

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 . Analizarea conduitei procesuale concrete a reprezentantului Ministerului Public, a modului în care acesta a înțeles să își exercite atribuțiile și a rațiunilor care l-au determinat să declanșeze controlul jurisdicțional prin promovarea căii de atac a apelului nu pot fi realizate de instanța de contencios constituțional pe calea controlului de constituționalitate.

17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Daniel Pițurlea și Violeta Pițurlea în Dosarul nr. 4.580/2/2015 (1.192/2015) al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 1 noiembrie 2016.