Decizia nr. 722/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 452 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Filofteia Ciobanu, în Dosarul nr. 4.874/62/2015 al Tribunalului Brașov - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 218D/2016.

2. La apelul nominal răspunde autoarea excepției și partea Meliton Toma. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, autoarea excepției a comunicat cerere de acordare a unui nou termen de judecată pentru ca instanța de control constituțional să solicite instanței de fond dosarul cauzei și înregistrarea ședinței de judecată din 21 ianuarie 2016, dată la care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, să solicite Administrației Naționale de Meteorologie București să comunice o listă oficială cu privire la temperatura minimă din Brașov pentru fiecare zi din sezonul rece, începând cu luna noiembrie 2012 și până în prezent, să solicite Frontului Salvării Naționale, Consiliului Provizoriu de Uniune Națională, Asociației Revoluționarilor să precizeze dacă între idealurile Revoluției din 1989 se află și sistarea instalației de încălzire pentru locuințele persoanelor cu venit mic, să solicite Comisiei Europene și Curții de Justiție a Uniunii Europene un punct de vedere cu privire la sistemul juridic al celorlalte state din Uniunea Europeană referitor la sistarea instalației de încălzire a locuinței și posibilitatea blocării judecății pe fond a cauzelor referitoare la sistarea instalației de încălzire a locuințelor consumatorilor vulnerabili financiar. De asemenea, la dosar, autoarea a depus fotografii ale instalației de încălzire și copii ale dispozițiilor primarului municipiului Brașov, din anii 2011-2013, prin care ia fost aprobat ajutorul lunar pentru încălzirea locuinței.

4. Având cuvântul cu privire la cererea de amânare formulată de autoare, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acesteia. De asemenea, partea prezentă solicită respingerea cererii de acordare a unui nou termen de judecată. Autoarea excepției formulează obiecțiuni cu privire la referatul magistratului-asistent, având în vedere că acesta a dat citire, în mod sintetic, cererii sale de amânare.

5. Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată, formulată de autoarea excepției.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autoarei excepției care reiterează motivele de neconstituționalitate reținute în actul de sesizare a instanței de control constituțional, face referire la situația de fapt din dosarul de fond și, totodată, invocă, în plus față de criticile reținute în actul de sesizare, ca temei al excepției de neconstituționalitate și dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție.

7. Partea Meliton Toma face referire la situația de fapt din dosarul de fond și apreciază că sesizarea instanței de control constituțional este neavenită.

8. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca nefondată, a excepției de neconstituționalitate, întrucât niciun argument invocat de către autoare nu susține neconstituționalitatea textului de lege criticat. Apreciază că, în cauză, sunt incidente soluția și considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 126 din 3 martie 2016 .

9. Autoarea excepției formulează cerere de amânare a pronunțării cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată. Partea prezentă și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea cererii de amânare a pronunțării.

10. Curtea respinge cererea de amânare a pronunțării cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 452 din Codul de procedură penală.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

11. Prin Sentința penală nr. 6/S din 21 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 4.874/62/2015, Tribunalul Brașov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 452 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Filofteia Ciobanu în cadrul cauzei penale având ca obiect cererea de revizuire formulată de autoare cu privire la încheierile de ședință nr. 95 din 15 mai 2014 și nr. 160 din 1 august 2014, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară în Dosarul penal nr. 1.646/62/2014 al Tribunalului Brașov.

12. În motivarea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținută de către instanța de judecată în încheierea de sesizare, autoarea susține că dispozițiile art. 452 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale în măsura în care nu permit formularea cererii de revizuire împotriva unor încheieri de cameră preliminară. Arată că termenul de "hotărâre" cuprinde toate hotărârile date de instanța penală, deci și încheierile pronunțate de instanță în cameră preliminară, acestea din urmă fiind de asemenea "hotărâri", întrucât sunt definitive, prin urmare întrunesc condițiile de hotărâre definitivă. Susține că prevederile art. 452 din Codul de procedură penală încalcă prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și dispozițiile constituționale ale art. 21 și sunt în contradicție cu o serie de articole din Codul penal și Codul de procedură penală privind protecția drepturilor fundamentale, acestea din urmă nefiind precizate de către autoare.

13. Tribunalul Brașov - Secția penală își exprimă opinia în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate. În susținerea acestei soluții arată că limitarea, reglementată de norma procesual penală criticată, la hotărârile care privesc fondul cauzei ține de însăși calea de atac a revizuirii care este extraordinară și de retractare, ca atare trebuie să poată fi exercitată numai împotriva hotărârilor prin care se rezolvă fondul cauzei. Apreciază că, prin aceasta, nu este încălcat dreptul la un proces echitabil și nici liberul acces la justiție.

14. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

15. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 452 din Codul de procedură penală este neîntemeiată. În acest sens reține că normele de reglementare a competenței instanțelor judecătorești, a gradelor de jurisdicție, precum și a căilor de atac constituie reguli de procedură a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, se poate face numai prin lege. Potrivit art. 129 alin. (2) din Constituție, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, în condițiile legii. Reamintește că jurisprudența constantă a Curții Constituționale este în sensul că accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate gradele de jurisdicție. Acest drept poate fi supus unor condiționări de fond și formă, iar existența uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituție și nici de vreun tratat internațional la care România este parte. Apreciază că dispozițiile legale criticate sunt în acord cu prevederile constituționale ale art. 21, câtă vreme acestea nu împiedică părțile interesate să apeleze la o instanță de judecată care să se bucure de jurisdicție deplină, adică să analizeze cauza atât în ceea ce privește aspectele de fapt, cât și cele de drept, nici nu limitează dreptul acestora de a fi apărate, de a promova căile ordinare de atac prevăzute de lege și în condițiile prevăzute de aceasta, putând să se prevaleze de toate garanțiile procesuale specifice unui proces echitabil. Consideră că motivele invocate de autoarea excepției - respectiv pretinsa invocare de către reprezentantul Ministerului Public a împrejurării că doar hotărârile definitive care evocă fondul ar fi supuse revizuirii -, sunt aspecte ce țin de aplicarea legii, astfel încât acestea nu constituie motive de neconstituționalitate a dispozițiilor legale criticate.

16. Avocatul Poporului își exprimă punctul de vedere în sensul că dispozițiile art. 452 din Codul de procedură penală sunt constituționale. Face referire la

Decizia Curții nr. 126 din 3 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, și invocă considerentele din paragrafele 43, 44 ale deciziei precitate, potrivit cărora revizuirea privește numai hotărârile judecătorești definitive care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești, or, asemenea erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale. Sunt hotărâri prin care se rezolvă fondul cauzei acelea prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept penal substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal. Cu alte cuvinte, prin rezolvarea fondului cauzei, instanța penală rezolvă acțiunea penală și pronunță, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal. Practica judiciară a stabilit că pot fi atacate pe calea revizuirii numai hotărârile definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, aceste considerente de principiu regăsindu-se și în Decizia nr. XVII din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în soluționarea unui recurs în interesul legii. La acestea se adaugă și soluțiile de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, întrucât și în aceste ipoteze instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, potrivit art. 396 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală. Prin urmare, Curtea a reținut că cererea de revizuire a unei hotărâri definitive prin care nu s-a soluționat fondul cauzei este inadmisibilă. Astfel, în practica judiciară anterioară actualului Cod de procedură penală, s-a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, prin care a fost soluționată plângerea împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată, este inadmisibilă. În plus, potrivit prevederilor art. 129 din Constituție, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Așa fiind, în privința condițiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze categoria persoanelor care pot exercita căile de atac, hotărârile supuse acestora, termenele de declarare, forma în care trebuie făcută declarația, conținutul său, instanța la care se depune, competența și modul de judecare, soluțiile ce pot fi adoptate și altele de același gen, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

17. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile scrise depuse de autoare în timpul deliberării asupra cauzei, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

18. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

19. Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 452 din Codul de procedură penală, având următorul conținut: "(1) Hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.

(2) Când o hotărâre privește mai multe infracțiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre făptuitori."

20. În susținerea neconstituționalității dispozițiilor art. 452 din Codul de procedură penală, autoarea excepției invocă dispozițiile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil, precum și dispozițiile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

21. Curtea observă că Tribunalul Brașov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 452 din Codul de procedură penală prin Sentința penală nr. 6/S din 21 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 4.874/62/2015, prin care a respins, ca inadmisibilă, revizuirea formulată de autoarea excepției cu privire la încheierile de ședință nr. 95 din 15 mai 2014 și nr. 160 din 1 august 2014, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară în Dosarul penal nr. 1.646/62/2014 al Tribunalului Brașov. Curtea reține că prin

Decizia nr. 203 din 6 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, a statuat că "o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția." Aceasta, deoarece indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză.

22. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 452 din Codul de procedură penală, Curtea reține că, în cauza de față, dispozițiile legale care determină soluția de inadmisibilitate în privința cauzei în care a fost ridicată excepția sunt cele ale art. 452 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă". În aceste condiții, Curtea constată că doar excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 452 alin. (1) din Codul de procedură penală are legătură cu soluționarea cauzei în sensul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea putându-și exercita controlul de constituționalitate.

23. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 452 alin. (2) din Codul de procedură penală potrivit cărora "Când o hotărâre privește mai multe infracțiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre făptuitori", având în vedere cauza în care a fost invocată excepția, în care încheierile din camera preliminară atacate prin formularea cererii de revizuire nu privesc mai multe infracțiuni și mai multe persoane și, ținând cont de susținerile autoarei excepției, Curtea constată că acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei, în sensul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, excepția urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.

24. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 452 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea reține că aceste prevederi au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la critici identice, prin

Decizia nr. 126 din 3 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, reținând în paragrafele 42-45, că autorul excepției este nemulțumit de faptul că pot fi supuse revizuirii doar hotărârile judecătorești definitive, prin care a fost soluționat fondul cauzei, iar nu și încheierile prin care s-a dispus cu privire la măsuri preventive privative de libertate - în prezenta cauză încheierile atacate sunt pronunțate de judecătorul de cameră preliminară. Cu privire la această critică, Curtea a reținut că revizuirea este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, indiferent dacă acestea au rămas definitive la prima instanță - sentințe - sau la instanța de apel - decizii. Totodată, cât privește hotărârile pronunțate anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, acestea puteau rămâne definitive și la instanța de recurs (decizii). Curtea a reținut că în același sens reglementau și normele procesual penale anterioare, respectiv art. 393 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968, care stabilea că pot fi supuse revizuirii hotărârile judecătorești definitive, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă. De asemenea, referindu-se la hotărârile care pot fi supuse revizuirii, Codul de procedură penală din 1936, republicat, le caracteriza ca "nesusceptibile de a mai fi atacate pe vreo altă cale ordinară sau extraordinară de atac" (art. 417).

25. Curtea a reținut, totodată, că revizuirea privește numai hotărârile judecătorești definitive care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești, or, asemenea erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale. Sunt hotărâri prin care se rezolvă fondul cauzei acelea prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept penal substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal. Cu alte cuvinte, prin rezolvarea fondului cauzei, instanța penală rezolvă acțiunea penală și pronunță, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal. Practica judiciară a stabilit că pot fi atacate pe calea revizuirii numai hotărârile definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, aceste considerente de principiu regăsindu-se și în Decizia nr. XVII din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în soluționarea unui recurs în interesul legii. Curtea a reținut că, la acestea, se adaugă și soluțiile de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, întrucât și în aceste ipoteze instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, potrivit art. 396 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală.

26. Prin urmare, Curtea a reținut că cererea de revizuire a unei hotărâri definitive prin care nu s-a soluționat fondul cauzei este inadmisibilă. Astfel, Curtea a observat că, în practica judiciară anterioară actualului Cod de procedură penală, s-a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, prin care a fost soluționată plângerea împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată, este inadmisibilă. Curtea a reținut, de asemenea, că sunt hotărâri care nu rezolvă fondul cauzei toate încheierile date pe parcursul judecății, sentințele de dezînvestire, hotărârile prin care se admite sau se respinge o cerere de recuzare.

27. Având în vedere cele arătate, față de critica autorului excepției, Curtea a reținut că, potrivit prevederilor art. 129 din Constituție, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Așa fiind, în privința condițiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze categoria persoanelor care pot exercita căile de atac, hotărârile supuse acestora, termenele de declarare, forma în care trebuie făcută declarația, conținutul său, instanța la care se depune, competența și modul de judecare, soluțiile ce pot fi adoptate și altele de același gen, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". În aceste condiții, având în vedere caracterul revizuirii de cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată în condiții procedurale stricte și ținând cont că legiuitorul, în virtutea rolului său constituțional consacrat de art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală, poate stabili, prin lege, procedura de judecată și modalitatea de exercitare a căilor de atac, cu condiția respectării normelor și principiilor privind drepturile și libertățile fundamentale și a celorlalte principii consacrate prin Legea fundamentală, Curtea Constituțională fiind competentă a cenzura norma legală numai în măsura în care se aduce atingere acestora din urmă, excepția de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. 452 alin. (1) din Codul de procedură penală a fost respinsă ca neîntemeiată.

28. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudența Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziei precitate sunt aplicabile și în prezenta cauză.

29. În final, Curtea constată că, în concluziile orale, la termenul prezent, autoarea excepției a invocat și încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, așadar alte temeiuri de neconstituționalitate decât cele arătate prin ridicarea excepției de neconstituționalitate în fața instanței de judecată. Cu privire la această susținere, Curtea reține că, așa cum reiese din dispozițiile

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , părțile trebuie să își motiveze, în scris sau oral, excepția de neconstituționalitate ridicată, adică să indice prevederile și/sau principiile din Constituție pretins a fi încălcate de dispozițiile de lege criticate. Astfel invocată în fața instanței de judecată, excepția de neconstituționalitate trebuie pusă în discuția părților, iar instanța de judecată trebuie să își formuleze opinia cu privire la temeinicia excepției, toate acestea fiind menționate în încheierea de sesizare a Curții Constituționale. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, de exemplu

Decizia nr. 234 din 17 iunie 1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 4 august 1997, "Actul de sesizare a Curții Constituționale este încheierea pronunțată de instanță în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate. Litigiul constituțional se desfășoară în limitele determinate de actul de sesizare". De asemenea, prin

Decizia nr. 24 din 27 ianuarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 27 februarie 2004, Curtea a reținut că "litigiul constituțional se desfășoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părți." Astfel, Curtea reține că este necesar a se distinge între situația în care, ulterior sesizării Curții Constituționale, autorul excepției invocă și alte temeiuri de neconstituționalitate decât cele arătate prin ridicarea excepției de neconstituționalitate în fața instanței de judecată (în scris sau oral), adică se invocă și alte dispoziții sau principii din Constituție pretins a fi încălcate de textele de lege criticate, ceea ce este inadmisibil, și, pe de altă parte, situația în care autorul excepției își expune argumentele pentru care susține că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, fără a indica temeiuri de drept noi, păstrând limitele sesizării - limite referitoare, pe de-o parte, la dispozițiile de lege criticate, și, pe de altă parte, la temeiurile constituționale invocate, însă putând aduce argumente noi celor deja arătate în fața instanței de judecată care a sesizat Curtea Constituțională, ceea ce este în concordanță cu prevederile

Legii nr. 47/1992 .

30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 452 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Filofteia Ciobanu, în Dosarul nr. 4.874/62/2015 al Tribunalului Brașov - Secția penală.

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceeași autoare în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile 452 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Brașov - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 6 decembrie 2016.