Decizia nr. 734/2016
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 și art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 255/2013 19 iulie 2013 (prevederi anume) pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentr…
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila
- judecător
Mihaela Ionescu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 și
art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 255/2013
pentru punerea în aplicare a
privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, excepție ridicată de Adrian Dragomirescu, în Dosarul nr. 6.020/63/2013 al Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 778D/2016.
2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, autorul excepției a comunicat o adresă prin care precizează că nu dorește să fie prezent la termenul de judecată, și, totodată, partea Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.
4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 255/2013 , întrucât cauza în care a fost ridicată excepția are ca obiect apelurile declarate împotriva Sentinței penale nr. 355 din 18 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 6.020/63/2013, așadar împotriva unei sentințe pronunțate după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, astfel încât textele de lege criticate nu au incidență în cauză. Totodată, solicită respingerea, ca nefondată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 8 din Legea nr. 255/2013 , acestea enunțând principiul aplicării imediate a legii procesual penale noi, susținerea neconstituționalității fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
5. Prin Încheierea din 5 mai 2016 pronunțată în Dosarul nr. 6.020/63/2013, Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 și
art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 255/2013
pentru punerea în aplicare a
privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale. Excepția a fost ridicată de Adrian Dragomirescu într-o cauză având ca obiect judecarea apelurilor declarate, printre alții, și de autorul excepției împotriva Sentinței penale nr. 355 din 18 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 6.020/63/2013, având ca obiect acțiunea penală pornită împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, autorul susține că prevederile criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale și convenționale invocate, în măsura în care lipsesc inculpatul de calea de atac a recursului reglementată de lege la data începerii judecății, dar suprimată ulterior, pe parcursul judecării cauzei, prin dispozițiile criticate. Susține că textele de lege criticate sunt în contradicție cu principiul aplicării imediate a legii procesual penale, în măsura în care legea procesual penală este numai activă și niciodată extraactivă, așadar aceasta nu se aplică în trecut, actelor și raporturilor trecute. Astfel, legalitatea procesului penal ce impune reglementarea în condiții de accesibilitate și previzibilitate a desfășurării procedurii judiciare penale, inclusiv în domeniul căilor de atac, reclamă ca procesul început sub imperiul unei legi să fie guvernat de regulile cunoscute la începutul acestuia, căci orice modificare ar lipsi de predictibilitate, de accesibilitate procedura penală astfel începută. Apreciază că modificările în materia căilor de atac nu sunt previzibile, pe de o parte, în măsura în care nu oferă posibilitatea persoanelor cărora li se adresează de a avea reprezentarea consecințelor ce derivă din încălcarea, respectiv ignorarea lor, iar, pe de altă parte, nu sunt predictibile, întrucât nu oferă posibilitatea destinatarului normei de a prevedea, în mod rezonabil, evoluția reglementării, securitatea juridică fiind astfel afectată. Mai mult, consideră că normele criticate nu sunt accesibile, cerință impusă de principiul legalității. Susține că exercitarea căilor de atac, în condițiile legii, reprezintă o componentă a dreptului subiectiv al oricărei părți la un proces echitabil, așa încât modificarea regulilor de procedură prin suprimarea unei căi de atac este în contradicție cu dispozițiile constituționale ale art. 21 și art. 129 referitoare la accesul liber la justiție și folosirea căilor de atac. Arată că imperativul procesului echitabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituție, este o reflectare, în plan intern, a dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel încât se impune asigurarea caracterului efectiv al garanțiilor ce definesc procesul echitabil, pe tot parcursul derulării sale, deci inclusiv în căile de atac. Apreciază că exercitarea căilor de atac este parte a dreptului la apărare, astfel încât dispozițiile criticate încalcă și prevederile constituționale ale art. 24 alin. (1), în aceeași măsură fiind încălcate și prevederile constituționale ale art. 16, întrucât se creează o situație discriminatorie a părților aflate în procesul penal.
7. Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Observă că prevederile legale criticate fac parte din categoria normelor ce reglementează competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată, procedură care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, este stabilită de lege. În lumina acestui text constituțional, legiuitorul are libertatea de a reglementa în domeniile menționate, asigurând respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, a tuturor principiilor fundamentale prevăzute de lege. Or, prin edictarea normelor tranzitorii de procedură penală, legiuitorul și-a exercitat dreptul său de a legifera un domeniu al relațiilor sociale prevăzut expres de norma constituțională, odată cu adoptarea noilor coduri în materie penală, norme tranzitorii ce nu fac distincție decât în funcție de momentul procesual al cauzei, independent de calitatea părții sau alte criterii stabilite în mod discriminatoriu, cu respectarea garanțiilor ce asigură libertatea de legiferare.
8. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.
9. Guvernul exprimându-și punctul de vedere, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că prin
art. 3 din Legea nr. 255/2013
a fost stabilită, cu titlu de principiu, aplicarea imediată a legii procesuale noi tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu unele excepții, de la data intrării în vigoare a legii. În aplicarea acestui principiu, dar și având în vedere că apelul a devenit singura cale ordinară de atac ce poate fi exercitată într-un proces penal,
a stabilit condițiile și modul în care se va desfășura judecata în căile ordinare de atac. Reține că reglementarea din
art. 8 din Legea nr. 255/2013
nu este de natură a afecta constituționalitatea prevederilor invocate, deoarece stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât art. 129, cât și art. 126 alin. (2) din Constituție fac referire la "condițiile legii" atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată urmând a fi prevăzute "numai prin lege". Apreciază că dispozițiile art. 8 și
art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 255/2013
nu aduc atingere dreptului la apărare, accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Reține că textele de lege criticate reprezintă o consacrare a principiului privind aplicarea imediată a legii procesuale noi și, totodată, acestea conțin norme clare și previzibile.
10. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 8 și
art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 255/2013
sunt constituționale. Arată că, în cauză, este vorba despre norme de procedură penală care sunt de imediată aplicare, astfel încât nu se aduce atingere prevederilor constituționale care stabilesc că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Reține că, deși legea penală, prin excepție, poate retroactiva - fiind cazul legii penale mai favorabile - în prezenta cauză este invocată o lege procesual penală care este caracterizată de principiul activității legii. Normele de procedură sunt considerate, în general, aplicabile tuturor litigiilor în curs la momentul intrării lor în vigoare, spre deosebire de normele de drept material, care sunt, în mod obișnuit, interpretate ca nefiind aplicabile unor situații existente anterior intrării lor în vigoare. Observă, totodată, că textele criticate reprezintă norme tranzitorii menite să dea eficiență aplicării în timp a noilor proceduri, realizând o conciliere între principiul activității legii, pe de o parte, și ocrotirea drepturilor și intereselor legitime ale părților, pe de altă parte. Reține că, prin dispozițiile criticate, legiuitorul a ales ca aplicarea căilor de atac prevăzute de legea nouă să se realizeze în funcție de un anume moment procesual, în speță încheierea fazei procesuale a apelului prin pronunțarea unei decizii. Criteriul ales este unul obiectiv și rezonabil, constituind o garanție în privința previzibilității normelor procedural penale, aplicabil în cazul proceselor penale pendinte. Persoanele aflate în situația descrisă în ipoteza normei au avut posibilitatea să își facă apărările atât cu ocazia judecății în primă instanță, cât și în calea ordinară de atac a apelului, astfel că nu se poate vorbi de o suprimare a dreptului la un recurs efectiv. Așa încât, apreciază că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil. Observă că deciziile pronunțate de curțile de apel, ca instanțe de apel, pot fi atacate cu recurs în casație și, totodată, reține că părțile beneficiază de un proces echitabil, fiind asigurat și dreptul la două grade de jurisdicție (judecata în primă instanță și în apel). Arată că legiuitorul național poate introduce sau elimina, în funcție de nevoile sociale care impun o anumită politică penală, gradele de jurisdicție pe care le consideră necesare, în condițiile în care nici reglementările internaționale nu impun un anumit număr maxim al gradelor de jurisdicție sau al căilor de atac, ci numai un număr minim, care este pe deplin respectat. Reglementarea unei singure căi ordinare de atac nu este de natură să îngrădească dreptul de acces liber la justiție, iar persoanele interesate se pot adresa atât primei instanțe, cât și celei de apel, cu orice cerere procedurală prevăzută de lege. În acest sens, face referire la
Decizia Curții Constituționale nr. 724 din 5 iulie 2012 . În final, reține că reglementările criticate au fost adoptate de legiuitor în cadrul competenței sale, astfel cum este consacrată prin prevederile constituționale ale art. 126 alin. (2) și art. 129.
11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 8 și
art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 255/2013
pentru punerea în aplicare a
privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, care au următorul conținut:
- Art. 8: "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă.";
-
Articolul 10
alin. (1) și (3) din Legea nr. 255/2013 : "(1) Apelurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală se soluționează de către aceeași instanță, potrivit dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel.[...] (3) Deciziile pronunțate în apelurile soluționate potrivit alin. (1) și (2) sunt definitive, în condițiile art. 552 alin. (1) din Codul de procedură penală.". Curtea reține că art. 552 alin. (1) din Codul de procedură penală prevede că: "Hotărârea instanței de apel rămâne definitivă la data pronunțării acesteia, atunci când apelul a fost admis și procesul a luat sfârșit în fața instanței de apel."
14. Autorul excepției susține că textele criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) potrivit căruia respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, art. 15 alin. (2) referitor la principiul aplicării legii penale mai favorabile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) potrivit căruia părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare și art. 129 privind folosirea căilor de atac. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
15. Curtea observă că autorul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 255/2013
în soluționarea apelurilor declarate, printre alții, și de autorul excepției împotriva Sentinței penale nr. 355 din 18 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 6.020/63/2013, așadar împotriva unei sentințe pronunțate după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală. Curtea va analiza, în temeiul
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, pertinența excepției de neconstituționalitate invocată, în condițiile în care condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat. În acest sens, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, "legătura cu soluționarea cauzei", potrivit
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun aceste dispoziții legale (a se vedea
Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). Așa încât având în vedere obiectul cauzei în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 255/2013 , respectiv soluționarea apelurilor declarate împotriva unei sentințe pronunțate după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, Curtea constată că prevederile criticate care reglementează, pe de o parte, cu privire la legea aplicabilă apelurilor aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, iar, pe de altă parte, care stabilesc caracterul definitiv al deciziilor pronunțate în apel, potrivit legii procesual penale noi, nu au "legătură cu soluționarea cauzei". În aceste condiții, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 255/2013 .
16. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 8 din Legea nr. 255/2013 , Curtea reține că normele criticate consacră principiul aplicării imediate a legii noi, potrivit căruia legea nouă se aplică de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și efectelor viitoare ale unor situații juridice anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi (în același sens,
Decizia nr. 192 din 3 aprilie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 2 iulie 2014), astfel încât aplicarea textului de lege criticat în cazul hotărârilor pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală nu echivalează cu încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legilor. Curtea apreciază că autorul excepției de neconstituționalitate solicită, în realitate, ca, prin declararea neconstituționalității textelor de lege criticate, să se permită o ultraactivitate a legii procesuale vechi. Or, Curtea observă că, în jurisprudența sa, a reținut că o normă juridică acționează în timp din momentul intrării ei în vigoare și până în momentul ieșirii sale din vigoare și se bucură de prezumția de constituționalitate. Sunt și excepții de la acest principiu general, cum sunt retroactivitatea și ultraactivitatea legii penale și contravenționale mai favorabile ( Decizia nr. 101 din 28 februarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 22 mai 2013). Totodată, prin
Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, Curtea a statuat că orice lege se aplică numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, care are efecte și asupra raporturilor juridice penale sau contravenționale născute anterior intrării sale în vigoare.
17. În ceea ce privește domeniul de aplicare al legii procesual penale, Curtea reține că a fost consacrat principiul activității acesteia, care presupune că aceasta este de imediată aplicare, vizând și cauzele în curs de urmărire penală sau judecată. Curtea reține că, în exercitarea legitimării sale constituționale de a adopta norme de procedură, conferită de art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul a înțeles să reglementeze principiul aplicării imediate a legii noi în materie procesual penală, stabilind prin textul de lege criticat că hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă. În această împrejurare, Curtea observă că stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reținut, cu mai multe prilejuri, că acesta este sensul art. 129 din Constituție, text care face referire la "condițiile legii" atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, ca de altfel și al art. 126 alin. (2) din Constituție, care, referindu-se la competența instanțelor judecătorești și la procedura de judecată, stabilește că acestea "sunt prevăzute numai de lege" (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004).
18. În ceea ce privește invocarea principiului previzibilității legii, Curtea observă că autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligația de a edicta norme care să respecte trăsăturile referitoare la claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate. Referitor la aceste cerințe, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în mod constant, statuând că o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanță de specialitate - să își corecteze conduita (Hotărârea din 29 martie 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, Hotărârea din 23 septembrie 1998, pronunțată în Cazul Petra împotriva României), iar cetățeanul trebuie să dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat și să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie, în același timp, accesibilă și previzibilă. (Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunțată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit). Totodată, Curtea a constatat că, deși normele de tehnică legislativă nu au valoare constituțională, prin reglementarea acestora legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea și coordonarea legislației, precum și conținutul și forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislații care respectă principiul securității raporturilor juridice, având claritatea și previzibilitatea necesară ( Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). Din analiza textului de lege supus controlului de constituționalitate Curtea constată că acesta îndeplinește cerințele mai sus menționate, nefiind lipsit de previzibilitate.
19. Cât privește invocarea dreptului la apărare, reglementat la art. 24 din Constituție, Curtea reține că dreptul la apărare conferă oricărei părți implicate într-un proces, potrivit intereselor sale și indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea sa fapte sau împrejurări. Acest drept presupune participarea la ședințele de judecată, folosirea mijloacelor de probă, invocarea excepțiilor prevăzute de legea procesual penală, exercitarea oricăror altor drepturi procesual penale și posibilitatea de a beneficia de serviciile unui apărător. În aceste condiții, Curtea constată că prevederile de lege criticate, reglementând cu privire la principiul aplicării imediate a legii procesual penale noi, nu contravin dispozițiilor constituționale privind dreptul la apărare.
20. Totodată, cu privire la critica de neconstituționalitate referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, autorul excepției de neconstituționalitate a procedat la simpla invocare a dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1), fără a prezenta motive sau argumente în susținerea excepției, și cum din formularea excepției nu se poate deduce, în mod rezonabil, vreo critică de neconstituționalitate, Curtea nu poate reține excepția de neconstituționalitate raportată la aceste prevederi constituționale.
21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 255/2013
pentru punerea în aplicare a
privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, excepție ridicată de Adrian Dragomirescu, în Dosarul nr. 6.020/63/2013 al Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile
art. 8 din Legea nr. 255/2013
pentru punerea în aplicare a
privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 6 decembrie 2016.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.