Decizia nr. 730/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 167 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Marian Petre Ionescu în Dosarul nr. 7.273/105/2015 al Tribunalului Prahova - Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 512D/2016.

2. La apelul nominal răspunde partea Bogdan Horațiu Tudor, prezent personal. Se constată lipsa celorlalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autorul excepției de neconstituționalitate a depus note scrise prin care solicită admiterea acesteia.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părții Bogdan Horațiu Tudor, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Se face trimitere la art. 106 din Codul penal, respectiv, la art. 61 din Codul penal din 1969, potrivit cărora efectele liberării condiționate constau în aceea că o pedeapsă cu privire la care a fost dispusă liberarea condiționată se consideră executată la data la care a luat sfârșit executarea pedepsei, dacă persoana condamnată nu a săvârșit o nouă infracțiune până la expirarea termenului de supraveghere, în stare de libertate condiționată, nu s-a dispus revocarea liberării și nu s-a descoperit o cauză de anulare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Încheierea din 11 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 7.273/105/2015, Tribunalul Prahova - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 167 din Codul penal, excepție ridicată de Marian Petre Ionescu într-o cauză având ca obiect, printre altele, stabilirea vinovăției autorului excepției pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, constituirea unui grup infracțional organizat și furt calificat.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că sintagma "data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale" nu este definită prin dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedură penală, motiv pentru care nu se poate stabili cu exactitate dacă aceasta poate fi considerată ca îndeplinită în momentul liberării condiționate și, de asemenea, nu poate fi reținută, în mod corect, starea de recidivă.

8. Tribunalul Prahova - Secția penală, contrar dispozițiilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță doar cu privire la admisibilitatea excepției, dar nu și cu privire la temeinicia acesteia.

9. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

10. Guvernul opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că dispozițiile art. 167 alin. (1) din Codul penal se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situația juridică prevăzută în ipoteza normei juridice analizate, așa încât nu poate fi reținută încălcarea, prin textul criticat, a principiului egalității în drepturi. Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 21 din Constituție, se arată că acestea nu au incidență în cauză. Se susține că dispozițiile Codului de procedură penală reglementează suficiente garanții ale dreptului de acces liber la justiție și că prevederile art. 167 alin. (1) din Codul penal au fost reglementate de către legiuitor cu respectarea principiului legalității incriminării și a pedepsei, conform atribuției sale constituționale prevăzute la art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispozițiile art. 167 din Codul penal. Din analiza excepției de neconstituționalitate Curtea reține, însă, că autorul critică, de fapt, prevederile art. 167 alin. (1) teza întâi din Codul penal, care au următorul cuprins: "Termenele prevăzute în art. 165 și art. 166 se socotesc de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale".

14. Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 21 privind accesul liber la justiție, precum și dispozițiilor art. 6 și 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil și la legalitatea pedepsei.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 167 din Codul penal reglementează calculul termenelor de reabilitare, arătând, la alin. (1), că acesta se socotește de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale.

16. Curtea reține că, într-adevăr, Codul penal și Codul de procedură penală nu reglementează, în mod distinct, momentul în care ia sfârșit executarea pedepsei penale principale. Interpretând sistematic dispozițiile legale din cuprinsul Codului penal referitoare la pedepse, Curtea constată că momentul în care pedeapsa penală principală este considerată executată trebuie analizat în funcție de modul de stingere al acesteia.

17. Astfel, în cazul executării pedepsei închisorii într-un loc de detenție, această formă de executare ia sfârșit la data punerii în libertate a condamnatului. Având, în vedere dispozițiile art. 72 din Codul penal referitoare la computarea duratei măsurilor preventive privative de libertate, în situația în care pedeapsa cu închisoarea este egală cu durata măsurilor preventive privative de libertate dispuse în cursul procesului penal, executarea pedepsei principale ia sfârșit la data pronunțării hotărârii de condamnare. În cazul liberării condiționate a inculpatului, pedeapsa se consideră executată la împlinirea duratei acesteia. În acest sens, art. 100 alin. (6) din Codul penal prevede că intervalul cuprins între data liberării condiționate și data împlinirii duratei pedepsei constituie termen de supraveghere pentru condamnat, dispoziție legală ce se impune a fi coroborată cu prevederile art. 106 din Codul penal referitoare la efectele liberării condiționate, potrivit cărora, dacă până la expirarea termenului de supraveghere nu este descoperită săvârșirea de către inculpat a unei noi infracțiuni, pedeapsa este considerată executată. În ipoteza în care o persoană este condamnată succesiv la pedepse cu închisoarea, termenul de reabilitare curge de la data la care ia sfârșit executarea ultimei pedepse. Dacă pedeapsa principală dispusă este amenda, aceasta este considerată executată de la data la care suma de bani reprezentând amenda este achitată.

18. Mai mult, dispozițiile art. 186 din Codul penal reglementează calculul timpului. Fiind cuprinse în titlul X - Înțelesul unor termeni sau expresii în legea penală al Părții generale a Codului antereferit, acestea sunt aplicabile tuturor termenelor prevăzute în Codul penal, inclusiv termenelor referitoare la executarea pedepselor și la considerarea acestora ca fiind executate.

19. Având în vedere aceste considerente, Curtea reține că dispozițiile părții generale a Codului penal oferă o reglementare completă a modului de stingere a pedepselor și de stabilire a datei la care acestea pot fi considerate executate, în vederea aplicării dispozițiilor legale ce reglementează instituții precum concursul de infracțiuni, recidiva și reabilitarea. Prin urmare, orice persoană condamnată care apelează la servicii de consultanță juridică are posibilitatea de a stabili cu exactitate aspecte precum faptul că se află în stare de recidivă, momentul în care începe să curgă termenul de reabilitare și momentul împlinirii acestui termen, invocate de autorul excepției. În acest sens, atât Curtea Constituțională, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, au statuat, în jurisprudența lor, că cerința clarității legii penale este asigurată atunci când un justițiabil are posibilitatea de a cunoaște conținutul acesteia din însuși textul său, la nevoie cu ajutorul interpretării normei de către instanțe și în urma obținerii unei asistențe judiciare adecvate, precum și faptul că principiul previzibilității legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (a se vedea

Decizia nr. 717 din 29 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 23 martie 2016, paragraful 30, și hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 15 noiembrie 1996, 7 mai 2004 și 20 ianuarie 2009, pronunțate în cauzele Cantoni împotriva Franței, paragrafele 29 și 35, Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33, 34 și 35, Sud Fondi - S.R.L. și alții împotriva Italiei, paragrafele 107, 108 și 109).

20. Pentru aceste motive, Curtea conchide că prevederile art. 167 alin. (1) din Codul penal nu contravin dispozițiilor art. 7 din Convenție, astfel cum acestea sunt interpretate prin prisma exigențelor art. 20 alin. (1) din Constituție.

21. În ceea ce privește pretinsa încălcare, prin textul criticat, a dispozițiilor art. 16 din Constituție, Curtea reține că prevederile art. 167 alin. (1) din Codul penal se aplică, în mod egal, tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice analizate, motiv pentru care acestea nu încalcă principiul egalității în drepturi.

22. Cu privire la susținerea autorului excepției, conform căreia dispozițiile art. 167 alin. (1) din Codul penal contravin normelor constituționale și convenționale referitoare la accesul liber la justiție și la dreptul la un proces echitabil, Curtea reține că drepturile fundamentale anterior menționate sunt garantate prin dispoziții procesual penale, și nu prin cele de drept penal substanțial, așa încât prevederile art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenție nu sunt aplicabile în prezenta cauză (a se vedea

Decizia nr. 717 din 29 octombrie 2015 , paragraful 33).

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marian Petre Ionescu în Dosarul nr. 7.273/105/2015 al Tribunalului Prahova - Secția penală și constată că dispozițiile art. 167 alin. (1) teza întâi din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 6 decembrie 2016.