Decizia nr. 763/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 549^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ileana Dancașiu și Maria Trifan și din oficiu, de judecătorul de cameră preliminară, în Dosarul nr. 210/64/2016 al Curții de Apel Brașov - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 824D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât textul de lege criticat nu are legătură cu soluționarea cauzei în cadrul căreia s-a invocat excepția.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 29 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 210/64/2016, Curtea de Apel Brașov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 549^1 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 549^1 alin. (1) din Codul de procedură penală fost ridicată atât de Ileana Dancașiu și Maria Trifan, în raport cu dispozițiile art. 131 din Constituție, cât și din oficiu, de judecătorul de cameră preliminară, în raport cu dispozițiile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) și art. 124 alin. (2) din Constituție. Excepțiile au fost invocate cu ocazia soluționării plângerii formulate - în temeiul art. 340 din Codul de procedură penală (plângere împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată) - de petentele - autoare ale excepției de neconstituționalitate - Ileana Dancașiu și Maria Trifan împotriva Ordonanței de clasare din data de 9 februarie 2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, dată în Dosarul nr. 612/P/2015, menținută prin Ordonanța nr. 37II/2/2016 din data de 8 martie 2016 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, dosar având ca obiect plângerea penală formulată în data de 3 noiembrie 2015 de persoanele vătămate - autoare ale excepției - sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "abuz în serviciu" prevăzute de art. 297 alin. (1) din Codul penal, fapta constând în modalitatea, apreciată drept defectuoasă, în care magistratul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov ar fi îndeplinit atribuțiile de serviciu cu ocazia emiterii Adresei nr. 8.892/III/1/2015 din data de 29 septembrie 2015, prin care s-a solicitat Judecătoriei Brașov - Secția civilă, în cadrul judecării Dosarului nr. 26.539/197/2014*, în care persoanele vătămate aveau calitatea de intimați, renunțarea la cererea de desființare a unor înscrisuri falsificate, prejudiciindu-se astfel interesele legale ale acestora.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 549^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, autoarele acesteia susțin, în esență, că Ministerul Public are obligația, nu posibilitatea ca, în temeiul art. 549^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, să dispună sesizarea instanței penale cu cererea de desființare a înscrisului falsificat. Orice altă interpretare a normei procesual penale criticate este neconstituțională, deoarece încalcă dispozițiile art. 131 din Constituție.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 549^1 din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară constată că, potrivit art. 245 alin. (3) lit. c^1) din vechiul Cod de procedură penală, procurorul era obligat să sesizeze instanța civilă competentă pentru desființarea acestor înscrisuri, caz în care instanța competentă și procedura de judecată erau cele de drept comun, indiferent de titularul sesizării. În prezent, prin dispozițiile art. 549^1 din Codul de procedură penală, s-au instituit o competență și o procedură diferite, pentru cazul în care sesizarea este făcută de parchet față de cazurile în care cererea de anulare sau de desființare a unui înscris ar fi făcută de persoanele interesate. Judecătorul de cameră preliminară apreciază că o astfel de competență și procedură diferite, în funcție de titularul cererii de desființare a înscrisului, nu sunt justificate de elemente obiective, motiv pentru care se încalcă principiul egalității în fața legii și a justiției egale și imparțiale pentru toți. Procedura în fața instanței civile este diferită de cea din fața judecătorului de cameră preliminară, iar căile de atac pe care le au părțile care au sesizat instanța civilă cu cererea de desființare a unui înscris sunt diferite de cele pe care le au persoanele interesate, în cazul în care ar fi sesizat judecătorul de cameră preliminară cu o astfel de cerere. De asemenea, judecătorul de cameră preliminară constată că nu s-a instituit această competență a parchetului de sesizare a judecătorului de cameră preliminară doar în anumite situații, cum ar fi, de pildă, atunci când prin înscrisul respectiv sunt afectate interesele persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă ori atunci când sunt afectate interesele publice. Or, în acest fel, s-a creat posibilitatea ca în situații identice, respectiv atunci când sunt afectate interesele unor persoane aflate în aceeași situație juridică, competența și procedura de soluționare a acestui gen de cauze să fie diferite, după cum procurorul va sesiza sau nu judecătorul de cameră preliminară cu o astfel de cerere de desființare a unui înscris. Judecătorul de cameră preliminară apreciază că singura procedură care ar fi compatibilă cu textele constituționale invocate ar fi o procedură desfășurată în fața instanțelor civile, după regulile de drept comun, indiferent de titularul sesizării sau de interesele protejate prin cererea respectivă. În aceste condiții, judecătorul de cameră preliminară apreciază că dispozițiile art. 549^1 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale în raport cu dispozițiile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) și (3) și art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală.

7. Curtea de Apel Brașov - Secția penală, judecătorul de cameră preliminară, cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 549^1 alin. (1) din Codul de procedură penală - excepție ridicată de Ileana Dancașiu și Maria Trifan - apreciază că este neîntemeiată. Consideră că procurorul ar trebui să sesizeze judecătorul de cameră preliminară pentru desființarea unor înscrisuri atunci când acesta are toate elementele că cererea sa este întemeiată, respectiv atunci când o astfel de cerere ar fi întemeiată. Altfel, dacă s-ar considera că procurorul ar avea această obligație ori de câte ori ar adopta o soluție de clasare, indiferent dacă el consideră că cererea de desființare este întemeiată sau nu, ar însemna ca procurorul să fie obligat să susțină în fața judecătorului de cameră preliminară o cerere de a cărei temeinicie nu este pe deplin convins. Or, judecătorul de cameră preliminară consideră că tocmai o astfel de interpretare, care ar obliga procurorul să formuleze o cerere în fața judecătorului de cameră preliminară, de a cărei temeinicie nu este convins, ar contraveni dispozițiilor art. 131 din Constituție.

8. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

9. Guvernul observă că dispozițiile art. 549^1 din Codul de procedură penală au fost modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal,

Legii nr. 135/2010

privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară și, având în vedere că noua redactare a art. 549^1 din Codul de procedură penală păstrează soluția legislativă ce face obiectul excepției de neconstituționalitate invocate din oficiu, reține că va analiza criticile formulate în raport cu forma aflată în prezent în vigoare.

10. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 549^1 din Codul de procedură penală, invocată din oficiu, observă că motivele de neconstituționalitate vizează, în esență, opțiunea legiuitorului de a da în competența judecătorului de cameră preliminară soluționarea propunerii procurorului de luare a măsurii de siguranță a confiscării speciale sau de desființare a unui înscris în cazul clasării cauzei. Apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată din oficiu este inadmisibilă, întrucât din motivarea sa reiese că instanța tinde la modificarea cadrului legislativ în vigoare. Or, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Pe de altă parte, apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată din oficiu este inadmisibilă în raport cu

art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992 , republicată, deoarece nu are legătură cu soluționarea cauzei. Astfel, în plângerea formulată, petentele contestă legalitatea unei ordonanțe de clasare ce a fost motivată pe împrejurarea că fapta de abuz în serviciu nu există, întrucât procurorul nu are obligația, ci numai posibilitatea de a sesiza judecătorul de cameră preliminară cu cererea de desființare a înscrisului. Or, din această perspectivă, nu prezintă relevanță, în soluționarea plângerii, dacă procedura pe care trebuie să o urmeze procurorul este cea penală sau cea civilă, ci doar aspectul dacă acesta are obligația sau doar facultatea de a face aplicarea prevederilor art. 549^1 din Codul de procedură penală și de a sesiza judecătorul de cameră preliminară cu propunerea de desființare a înscrisului atunci când dispune prin ordonanță clasarea cauzei.

11. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 549^1 alin. (1) din Codul de procedură penală apreciază că aceasta este neîntemeiată în raport cu criticile formulate. Reține că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". În temeiul acestor dispoziții din Legea fundamentală, legiuitorul a stabilit competența judecătorului de cameră preliminară de a soluționa propunerea procurorului de desființare a înscrisului - obiect material al unei infracțiuni, în acele cazuri în care instanța fondului nu s-ar putea pronunța pe acest aspect, întrucât acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare ori nu mai poate fi exercitată (cazurile enumerate limitativ de art. 16 din Codul de procedură penală). Reține, de asemenea, că dispozițiile art. 549^1 alin. (1) din Codul de procedură penală stabilesc competența procurorului de a sesiza judecătorul de cameră preliminară cu propunerea de desființare totală sau parțială a unui înscris în acele situații în care prin ordonanță a dispus clasarea cauzei, fiind în deplin acord cu prevederile art. 315 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală. Consideră că formula "În cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală, [...], și sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale sau a desființării unui înscris", din partea inițială a art. 549^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, se explică prin faptul că exercitarea acestei competențe de către procuror nu este automată în toate cazurile de clasare, ci depinde de natura faptelor cercetate și de temeiul soluției de clasare. Astfel, nu orice faptă penală reclamată poate avea legătură cu întocmirea unui înscris, iar valabilitatea unui înscris nu poate fi adusă în discuție indiferent de motivul clasării. Pe de altă parte, în măsura în care ar fi îndeplinite condițiile pentru sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de desființare a înscrisului, procurorul are obligația de a proceda astfel căci, potrivit art. 3 alin. (2) din Codul de procedură penală, funcțiile judiciare se exercită din oficiu, în afară de cazul când, prin lege, se dispune altfel.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 549^1 din Codul de procedură penală. Ulterior sesizării Curții, art. 549^1 din Codul de procedură penală a fost modificat prin

art. II pct. 128 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal,

Legii nr. 135/2010

privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din data de 23 mai 2016. Având în vedere că, în cauză, plângerea formulată de petentele - autoare ale excepției de neconstituționalitate - Ileana Dancașiu și Maria Trifan împotriva Ordonanței de clasare din data de 9 februarie 2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov dată în Dosarul nr. 612/P/2015, menținută prin Ordonanța nr. 37II/2/2016 din data de 8 martie 2016 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, a fost respinsă, ca nefondată, de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Brașov - Secția penală, prin Încheierea nr. 24 din 6 mai 2016, producând efecte norma de procedură prevăzută de textul art. 549^1 din Codul de procedură penală în redactarea cu care a fost sesizată Curtea, aceasta din urmă se va pronunța asupra dispozițiilor art. 549^1 din Codul de procedură penală în forma anterioară intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2016 . Textele de lege criticate au următorul conținut: "(1) În cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală și sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale sau a desființării unui înscris, ordonanța de clasare, însoțită de dosarul cauzei, se înaintează instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunțarea hotărârii prin care plângerea fost respinsă. (2) Judecătorul de cameră preliminară comunică persoanelor ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate o copie a ordonanței, punându-le în vedere că în termen de 10 zile de la primirea comunicării pot depune note scrise. (3) După expirarea termenului prevăzut de alin. (2), judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra cererii prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului ori a persoanelor prevăzute la alin. (2), putând dispune una dintre următoarele soluții: a) respinge propunerea și dispune, după caz, restituirea bunului ori ridicarea măsurii asigurătorii luate în vederea confiscării; b) admite propunerea și dispune confiscarea bunurilor ori, după caz, desființarea înscrisului. (4) În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, procurorul și persoanele prevăzute la alin. (2) pot face, motivat, contestație. Contestația nemotivată este inadmisibilă. (5) Contestația se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei sesizate ori, când instanța sesizată este Înalta Curte de Casație și Justiție, de către completul competent potrivit legii, care se pronunță prin încheiere motivată, fără participarea procurorului și a persoanelor prevăzute la alin. (2), putând dispune una dintre următoarele soluții: a) respinge contestația ca tardivă, inadmisibilă sau nefondată; b) admite contestația, desființează încheierea și rejudecă propunerea potrivit alin. (3)."

15. Autoarele excepției de neconstituționalitate, Ileana Dancașiu și Maria Trifan, susțin că prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 131 din Constituție, referitor la rolul Ministerului Public, iar judecătorul de cameră preliminară apreciază că prevederile criticate aduc atingere dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 21 alin. (1) și (3) referitor la liberul acces la justiție și dreptul părților la un proces echitabil și art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarele, Ileana Dancașiu și Maria Trifan, au formulat în data de 30 martie 2012 plângere penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov cu nr. 3.614/P/2012, prin care au sesizat faptul că întreaga documentație în baza căreia a fost emis procesul-verbal de punere în posesie asupra unui teren din raza orașului Predeal ar fi falsă, solicitându-se efectuarea de cercetări față de persoanele care au falsificat, cu ocazia întocmirii, unele înscrisuri printre care și o persoană având funcția de notar public. Dosarul a fost declinat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, fiind înregistrat sub nr. 579/P/2013, iar prin ordonanța din 10 aprilie 2014 s-a dispus clasarea față de fapta pretins a fi comisă de notarul public, disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, în vederea continuării cercetărilor.

17. Curtea reține că prin Ordonanța nr. 3.809/P/2014 din 28 aprilie 2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, în temeiul art. 16 lit. f) din Codul de procedură penală, s-a dispus clasarea cauzei. Totodată, Curtea reține că s-a dispus sesizarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Brașov, conform art. 549^1 din Codul de procedură penală, pentru desființarea procesului-verbal de punere în posesie eliberat de Primăria Predeal, iar, ca urmare a plângerii formulate de petente cu privire la această soluție, prin Ordonanța nr. 1.547/II/2/2014 din 15 septembrie 2014 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, s-a dispus sesizarea judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria Brașov cu propunere de desființare a tuturor înscrisurilor aflate la Dosarul nr. 3.809/P/2014 despre care petentele susțin că ar fi falsificate. Dosarul având ca obiect desființarea înscrisurilor a fost înregistrat la Judecătoria Brașov - Secția penală cu nr. 26.539/197/2014*, iar prin Încheierea din 26 noiembrie 2014 s-a dispus respingerea sesizării Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov. Petentele au contestat soluția, iar prin Încheierea nr. 61 din 4 mai 2015 a Tribunalului Brașov - Secția penală a fost admisă contestația, desființată Încheierea din 26 noiembrie 2014 și trimisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, privind desființarea unor înscrisuri, la Judecătoria Brașov - Secția civilă, fiind înregistrat Dosarul nr. 26.539/197/2014*, pe rolul acestei instanțe.

18. Curtea observă că, în cadrul acestui din urmă dosar, procurorul desemnat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov să participe la soluționarea cauzei, la solicitarea procurorului ierarhic superior, a întocmit o adresă prin care a solicitat instanței să ia act de retragerea sesizării parchetului pentru desființarea actelor, întrucât intenția a fost de a se uza de calea prevăzută de Codul de procedură penală, și nu ca Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov să fie semnatarul unei acțiuni civile având ca obiect desființarea unor înscrisuri. Totodată, în data de 2 decembrie 2015, din partea Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov a fost comunicată Judecătoriei Brașov - Secția civilă o adresă semnată de prim-procurorul delegat prin care se reiterau argumentele menționate în înscrisul întocmit de magistratul procuror și se exprima în mod expres solicitarea de a se lua act de renunțarea la judecată a respectivei cauze. Prin Sentința civilă nr. 12.283 din 10 decembrie 2015, Judecătoria Brașov - Secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov - Secția penală, fiind înregistrat Dosarul nr. 26.539/197/2014, în care prin Încheierea nr. 85 din 2 iunie 2016 a fost admisă contestația formulată de petentele Trifan Maria și Dancașiu Ileana împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Brașov din data de 26 noiembrie 2014, pe care a desființat-o și, rejudecând, conform art. 549^1 din Codul de procedură penală a dispus anularea înscrisului intitulat proces-verbal de punere în posesie din data de 2 iunie 1993 emis față de Spiridonescu Nicolae de Primăria Predeal și a propunerii de parcelare pentru zona Trei Brazi Predeal aflată pe verso, înscris aflat în original la fila 518 în dosarul de urmărire penală.

19. Curtea reține că excepțiile de neconstituționalitate au fost invocate cu ocazia soluționării plângerii formulate - în temeiul art. 340 din Codul de procedură penală (plângere împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată) - de petentele - autoare ale excepției de neconstituționalitate - Ileana Dancașiu și Maria Trifan împotriva Ordonanței de clasare din data de 9 februarie 2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov dată în Dosarul nr. 612/P/2015 (întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală ca infracțiune), menținută prin Ordonanța nr. 37II/2/2016 din data de 8 martie 2016 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov. Totodată, Curtea reține că Dosarul nr. 612/P/2015 a avut ca obiect plângerea penală formulată în data de 3 noiembrie 2015 de persoanele vătămate - autoare ale excepției - sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) din Codul penal, fapta constând în modalitatea, apreciată drept defectuoasă de către petente, în care magistratul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov și-ar fi îndeplinit atribuțiile de serviciu cu ocazia emiterii Adresei nr. 8.892/III/1/2015 din data de 29 septembrie 2015, prin care s-a solicitat Judecătoriei Brașov - Secția civilă, în cadrul judecării Dosarului nr. 26.539/197/2014*, în care persoanele vătămate aveau calitatea de intimați, renunțarea la cererea de desființare a unor înscrisuri falsificate, prejudiciindu-se astfel interesele legale ale acestora.

20. Față de cele reținute, examinând excepțiile de neconstituționalitate invocate, Curtea constată că normele procesual penale criticate, raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, nu au legătură cu soluționarea acesteia, în sensul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată. Astfel cum s-a arătat anterior, în cauză parchetul a sesizat judecătorul de cameră preliminară pentru desființarea înscrisurilor falsificate, potrivit art. 549^1 din Codul de procedură penală, poziția procesuală a parchetului ulterior dezînvestirii instanței penale și a trimiterii dosarului la instanța civilă fiind un aspect ce ține de exercitarea funcției, neavând relevanță în realizarea unui control de constituționalitate a normei procesual penale ce reglementează cu privire la procedura de desființare a unui înscris în cazul clasării.

21. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, "legătura cu soluționarea cauzei", în sensul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun aceste dispoziții legale, în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (a se vedea

Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). Prin urmare, condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 549^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ileana Dancașiu și Maria Trifan și, din oficiu, de judecătorul de cameră preliminară, în Dosarul nr. 210/64/2016 al Curții de Apel Brașov - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Brașov - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 13 decembrie 2016.