Decizia nr. 746/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel-Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Daniela Ramona Marițiu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Mihail Dorin Nicolae, prin reprezentanți legali, în Dosarul nr. 728/315/2014* al Judecătoriei Târgoviște. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 342D/2016.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care susține că dispozițiile de lege criticate sunt în concordanță cu cele ale

art. 131 alin. (1) din Legea fundamentală . De altfel, atribuția de a exercita acțiunea civilă atunci când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă i-a fost conferită procurorului doar în situații strict și limitativ prevăzute de lege, acesta putând acționa doar în cazul pasivității sau absenței reprezentantului legal al acestor persoane. Rațiunea acestei reglementări este una de ordin public, ce se circumscrie necesității protejării intereselor unor astfel de persoane, dată fiind vârsta acestora. Deși exercitarea acțiunii civile de către procuror atunci când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă este o excepție de la principiul care guvernează acțiunea civilă, aceasta este proporțională cu interesul protejat și are ca scop evitarea, ca în numele minorului, să se renunțe la pretențiile civile, având în vedere consecințele ce decurg din acest demers.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 21 martie 2016 pronunțată în Dosarul nr. 728/315/2014*, Judecătoria Târgoviște a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Mihail Dorin Nicolae, prin reprezentanți legali, cu ocazia soluționării acțiunii civile formulate de persoana vătămată, prin reprezentanții săi legali, într-o cauză penală.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că obligația instituită de

Codul de procedură penală

în sarcina procurorului de a exercita acțiunea civilă atunci când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă încalcă principiul disponibilității de a dispune de obiectul procesului. Susține că dreptul de a opta între constituirea ca parte civilă în cadrul procesului penal și solicitarea de despăgubiri printr-o acțiune în fața instanțelor civile trebuie să aparțină persoanei vătămate.

6.

Judecătoria Târgoviște apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că procurorul, în temeiul rolului său activ și în calitate de reprezentant al interesului social, general și public, care veghează la aplicarea legii și la apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor, are, prin excepție, dreptul de a exercita acțiunea civilă atunci când reprezentantul legal nu o exercită. Acțiunea civilă este guvernată de principiul oficialității în cazul victimei minore, nereprezentate legal, procurorul având obligația de a exercita acțiunea civilă sau, după caz, să o continue, dacă ea a fost exercitată în cadrul procesului penal, pentru a preveni prejudicierea intereselor minorilor. Deși, în principiu, constituirea ca parte civilă în procesul penal reprezintă o facultate pentru persoana vătămată, pe cale de excepție, aceasta este obligatorie când legea o prevede în mod expres, de pildă, atunci când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă. Suntem deci în prezența unui caz special stabilit de legiuitor, în care procurorul, prin prisma rolului pe care îl are, poate exercita acțiunea civilă în cadrul procesului penal, fără a se aprecia însă că este încălcat dreptul privind accesul liber la justiție. În final, instanța judecătorească apreciază că dispozițiile criticate nu încalcă dreptul persoanei vătămate minore de a avea un avocat ales, ci, din contră, prin posibilitatea pusă de legiuitor la îndemâna procurorului, de a exercita acțiunea civilă în numele persoanei vătămate lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, sunt susținute o dată în plus interesele civile ale unei persoane. Nu se poate susține că printr-o astfel de conduită, de exercitare a unei acțiuni civile tocmai pentru ca aceasta să fie adusă în fața unui judecător care să analizeze fondul, se încalcă dreptul la apărare al persoanei vătămate minore.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Susține că legiuitorul a prevăzut două excepții de la principiul disponibilității acțiunii civile, și anume, atunci când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu și când aceasta are capacitate de exercițiu restrânsă. Exercițiul acțiunii civile de către procuror este condiționat de pasivitatea reprezentantului legal ori de inexistența acestuia. Aceste excepții sunt justificate în mod obiectiv și rezonabil, întrucât reprezintă măsuri de protecție pentru cei care nu au capacitate de exercițiu deplină. Totodată, exercitarea acțiunii civile de către procuror în aceste cazuri este menită să prevină prejudicierea persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă în cadrul unui proces penal. Apreciază că dispozițiile criticate nu contravin principiilor constituționale referitoare la accesul liber la justiție sau dreptului la apărare, regulile speciale de exercitare a acțiunii civile fiind menite să garanteze aceste drepturi persoanelor care se află într-o situație specială. În plus, în ce privește dreptul la apărare, exercitarea acțiunii civile de către procuror nu împiedică persoanele lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă să aibă un apărător ales.

9.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale. Arată că obligația reglementată de dispozițiile de lege criticate constituie expresia prevederilor

art. 131 alin. (1) din Constituție , potrivit cărora în activitatea judiciară Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor. Astfel, norma legală criticată apare ca o excepție de la principiul disponibilității acțiunii civile, fiind justificată în mod obiectiv și rezonabil, întrucât reprezintă o măsură de protecție pentru cei care nu au capacitate de exercițiu deplină, ocrotirea acestora fiind un deziderat public. Ca atare, apreciază că norma criticată îndeplinește cerințele constituționale impuse cu privire la rolul Ministerului Public și nu aduce nicio atingere substanței dreptului de acces liber la justiție ori a dreptului la apărare, ci, dimpotrivă, este instituită de legiuitor în considerarea intereselor persoanelor care nu au capacitate de exercițiu și care trebuie ocrotite, dincolo de exigențele principiului disponibilității acțiunii civile.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 19 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală . Aceste dispoziții au fost modificate prin

art. 102 pct. 6 din Legea nr. 255/2013

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală

și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, și au următorul conținut: „Când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă, acțiunea civilă se exercită în numele acesteia de către reprezentantul legal sau, după caz, de către procuror, în condițiile

art. 20 alin. (1)

și

(2) , și are ca obiect, în funcție de interesele persoanei pentru care se exercită, tragerea la răspundere civilă delictuală.“ Dispozițiile

art. 20 alin. (1)

și

(2) , la care face referire textul de lege criticat, au următorul conținut:

(1)

Constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătorești. Organele judiciare au obligația de a aduce la cunoștința persoanei vătămate acest drept.

(2)

Constituirea ca parte civilă se face în scris sau oral, cu indicarea naturii și a întinderii pretențiilor, a motivelor și a probelor pe care acestea se întemeiază.

13.

În opinia autorului excepției, dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 15 alin. (1)

potrivit căruia cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea,

art. 16

referitor la egalitatea în drepturi,

art. 21

referitor la accesul liber la justiție. De asemenea, sunt invocate prevederile

art. 6 alin. (1) din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

art. 10 din Declarația

universală a drepturilor omului și

art. 14 din Pactul internațional

cu privire la drepturile civile și politice.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia critică

art. 19 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală

din perspectiva atribuției procurorului de a exercita acțiunea civilă în numele persoanei vătămate care este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă. Din reglementarea criticată rezultă că atribuția procurorului de a exercita acțiunea civilă în procesul penal este circumscrisă exclusiv situației în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă, neputându-se extinde și în ceea ce privește persoanele care nu se află în situațiile anterior menționate. Astfel, exercițiul acțiunii civile este o atribuție suigeneris a procurorului, complementară celor de exercitare a acțiunii penale și de trimitere în judecată.

15.

Din această perspectivă, Curtea reține că, potrivit

art. 41 din Codul civil , are capacitate de exercițiu restrânsă minorul care a împlinit vârsta de 14 ani, iar, potrivit

art. 43

din același act normativ, nu au capacitate de exercițiu, în afara altor cazuri prevăzute de lege, minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani și interzisul judecătoresc. Recunoașterea capacității de exercițiu restrânse și a lipsei acesteia își are fundamentul în prezumția potrivit căreia minorul cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani are discernământul în curs de formare, pe de-o parte, și a aceleia potrivit căreia minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani și interzisul judecătoresc sunt lipsiți de discernământ. În doctrină s-a arătat că discernământul exprimă facultatea omului de a aprecia corect semnificația actelor sale de conduită, iar încheierea oricărui act juridic civil comportă în mod necesar o asemenea facultate. Existența discernământului depinde de atingerea unui anumit stadiu de dezvoltare a vieții psihice a omului, la care se ajunge numai la o anumită vârstă, precum și de desfășurarea normală a proceselor gândirii omului. Astfel, situația celor două categorii de persoane determină în sarcina legiuitorului obligația reglementării unui sistem legislativ de ocrotire a acestora.

16.

Curtea observă că dispoziții similare celei criticate se regăseau în

art. 17 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968 . Examinând soluția legislativă cuprinsă în acest text, Curtea, prin

Decizia nr. 1.220 din 12 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2008, a reținut că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, astfel că și acțiunea civilă din cadrul procesului penal trebuie să țină cont de același principiu, ea păstrându-și regimul juridic de drept civil, chiar dacă este exercitată în cadrul procesului penal. Cu toate acestea, legiuitorul a prevăzut două excepții de la principiul disponibilității acțiunii civile, și anume atunci când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă. Aceste excepții sunt justificate în mod obiectiv și rezonabil, întrucât reprezintă măsuri de protecție pentru cei care nu au capacitate de exercițiu deplină, ocrotirea acestora fiind un deziderat public.

17.

Totodată, Curtea, cu același prilej, a reținut că, potrivit

art. 131 alin. (1) din Constituție , în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor, ansamblul reglementărilor legale trebuind să garanteze și să asigure dreptul Ministerului Public de a-și exercita acest rol constituțional. Astfel, Curtea a reținut că norma legală care conferă procurorului atribuția de a exercita acțiunea civilă în numele persoanei vătămate care este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă îndeplinește cerințele constituționale impuse cu privire la rolul Ministerului Public. De asemenea, Curtea a statuat că o astfel de reglementare nu determină aplicarea tale quale a principiului oficialității, specific actelor necesare desfășurării procesului penal, cu privire la acțiunea civilă.

18.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mihail Dorin Nicolae, prin reprezentanți legali, în Dosarul nr. 728/315/2014* al Judecătoriei Târgoviște și constată că dispozițiile

art. 19 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Târgoviște și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 13 decembrie 2016.