Decizia nr. 1/2017

Articolul 85

(…)

(2)

Încadrarea în grad și tip de handicap a copiilor cu handicap se face de comisia pentru protecția copilului.

(3)

Încadrarea în grad și tip de handicap a adulților cu handicap se face de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, denumită în continuare comisie de evaluare.

(…)

Articolul 90^1

Articolul 90^2

(…)

(4)

Deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate la secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, potrivit

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările și completările ulterioare, cererile adresate instanței fiind scutite de taxa judiciară de timbru.

3.

Legea nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare. ( Legea nr. 272/2004) :

Articolul 115

Articolul 133

Articolul 9

Articolul 10

(…)

(3)

Hotărârile Comisiei pot fi atacate la tribunalul de la domiciliul copilului, cauzele supuse judecării fiind soluționate potrivit regulilor speciale de procedură prevăzute de

Legea nr. 272/2004 .

5.

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările și completările ulterioare:

Articolul 2

Semnificația unor termeni

(1)

În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

(…)

b)

autoritate publică - orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică;

c)

act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ; (…)

f)

contencios administrativ - activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim;

(…)

Articolul 8

Obiectul acțiunii judiciare

(1)

Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la

art. 2 alin. (1) lit. h) , poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. (…)

Articolul 10

Instanța competentă

(1)

Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(…)

(3)

Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.

III.

Examenul jurisprudențial

A)

Într-o primă orientare, s-a considerat că litigiile având ca obiect anularea hotărârii de încadrare a minorului în grad de handicap, emisă de comisia pentru protecția copilului sunt de competența secțiilor de contencios administrativ.

6.

În sprijinul acestei orientări, s-a reținut că

art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004

stabilește competența materială specială a tribunalului de la domiciliul copilului numai pentru cauzele care au ca obiect stabilirea măsurilor de protecție specială a copilului, acestea fiind în mod limitativ prevăzute de

art. 59

din aceeași lege: plasamentul, plasamentul în regim de urgență și supravegherea specializată.

7.

De asemenea, s-a apreciat că

art. 10 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.437/2004

se referă la hotărârile comisiei, prin care aceasta stabilește măsurile de protecție specială a copilului prevăzute de

Legea nr. 272/2004 , trimiterea fiind făcută la normele speciale cuprinse în această lege. Competența instanței este dată de obiectul cererii de chemare în judecată și de natura actului juridic dedus judecății, apreciindu-se că, în condițiile în care obiectul actului contestat, emis de comisia pentru protecția copilului din cadrul direcției generale de asistență socială și protecția copilului, este unul diferit de cele enunțate de

art. 59 din Legea nr. 272/2004 , respectiv încadrarea minorului în grad de handicap, pentru care legiuitorul nu a prevăzut norme procesuale speciale, devin aplicabile dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 , competența revenind instanței de contencios administrativ, în funcție de rangul autorității emitente a actului ce se contestă.

8.

Hotărârea Guvernului nr. 1.437/2004

nu prevede în mod expres că, în cazul cererilor având ca obiect atacarea hotărârii comisiei pentru protecția copilului, acestea revin spre soluționare tribunalului specializat pentru minori sau completelor specializate pentru minori, înființate în cadrul tribunalelor de la domiciliul minorului, iar subiectul hotărârii atacate, care este un minor, nu poate reprezenta un argument suficient pentru a se interpreta intenția legiuitorului în sensul că aceste cereri sunt de competența tribunalelor specializate, chiar dacă actul atacat are natura juridică a unui act administrativ cu caracter individual, normele de competență fiind imperative și de strictă interpretare și aplicare.

B)

Într-o altă orientare jurisprudențială, s-a stabilit că aceste litigii sunt de competența instanței civile, în raport cu dispozițiile

art. 10 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.437/2004 , care nu fac nicio distincție, sub aspectul competenței, între hotărârile prin care au fost dispuse măsuri speciale de protecție și alte hotărâri adoptate de comisia pentru protecția copilului, astfel că nici instanța nu trebuie să distingă.

9.

S-a reținut, în acest sens, că

Legea nr. 448/2006

se ocupă în mod special de procedura de încadrare în grad de handicap a adulților, prevăzând, printre altele, regimul deciziilor emise de Comisia superioară, care pot fi atacate la secția de contencios administrativ a tribunalului, conform

art. 90^2 alin. (4)

din respectiva lege.

10.

Voința legiuitorului a fost aceea de a supune toate cauzele litigioase privind hotărârile adoptate de comisia pentru protecția copilului unei proceduri unice prevăzute de

Legea nr. 272/2004 , fără nicio distincție în funcție de luarea unei anumite măsuri și fără a impune o anumită specializare a instanței în materie, așa cum o face

Legea nr. 448/2006

în materia încadrării în grad și tip de handicap a adulților.

11.

Legea nr. 272/2004

instituie o procedură specială de contestare a legalității hotărârilor adoptate de comisia pentru protecția copilului, astfel că se poate reține norma consacrată de

art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 , conform căreia nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ acte administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

IV.

Punctul de vedere al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

12.

În opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în litera și spiritul legii este prima orientare jurisprudențială - cea conform căreia litigiile având ca obiect plângerile formulate împotriva hotărârilor de încadrare a minorilor în grad de handicap, emise de comisiile pentru protecția copilului din cadrul direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului, sunt de competența secțiilor de contencios administrativ - pentru următoarele considerente:

13.

Hotărârile comisiei pentru protecția copilului din cadrul Direcției generale de asistență socială și protecția copilului de încadrare a minorilor în grad de handicap, contestate în cauzele ce fac obiect al recursului în interesul legii, au natura juridică a unor acte administrative unilaterale cu caracter individual, așa cum acestea sunt definite prin dispozițiile

art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 .

14.

La rândul său, comisia pentru protecția copilului întrunește trăsăturile specifice ale unei autorități publice în sensul dat de dispozițiile

art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 .

15.

Conform dispozițiilor

art. 115 din Legea nr. 272/2004 , în subordinea consiliului județean și, respectiv, a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București funcționează comisia pentru protecția copilului, ca organ de specialitate al acestora, fără personalitate juridică, având următoarele atribuții principale: a) stabilirea încadrării în grad de handicap și orientarea școlară a copilului; b) pronunțarea, în condițiile prezentei legi, cu privire la propunerile referitoare la stabilirea unei măsuri de protecție specială a copilului; c) soluționarea cererilor privind eliberarea atestatului de asistent maternal; d) alte atribuții prevăzute de lege.

16.

Aceleași dispoziții privind natura juridică a comisiei pentru protecția copilului și atribuțiile acesteia sunt prevăzute și în

Hotărârea Guvernului nr. 1.437/2004 .

17.

Specificul comisiei pentru protecția copilului de organ al autorității publice și natura de act administrativ a hotărârilor emise în privința încadrării minorilor într-un grad de handicap sunt elemente proprii unui litigiu în contencios administrativ, în sensul

art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 .

18.

Potrivit

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 , obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ îl constituie actul administrativ unilateral tipic sau asimilat, astfel încât și din această perspectivă hotărârile comisiilor pentru protecția copilului privind încadrarea minorilor în grad și tip de handicap constituie obiect al acțiunii în contencios administrativ.

19.

Raportat la poziția autorității publice emitente a actului în sistemul administrației publice și în conformitate cu dispozițiile

art. 10 din Legea nr. 554/2004 , rezultă că revine tribunalului - secția de contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a acestor cauze.

20.

Astfel, între minorul legal reprezentat prin ocrotitorul său legal, în calitate de reclamant, și comisia pentru protecția copilului, în calitate de pârât, se naște un raport juridic de drept public a cărui principală caracteristică o reprezintă poziția de subordonare între subiecții participanți, dintre care unul este întotdeauna o autoritate din structura puterii de stat, nefiind în prezența unei poziții de egalitate a părților raportului juridic, proprie dreptului privat și implicit a dreptului civil.

21.

Faptul că dispozițiile

art. 10 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.437/2004

prevăd că hotărârile comisiei pentru protecția copilului pot fi atacate la tribunalul de la domiciliul copilului, cauzele supuse judecării fiind soluționate potrivit regulilor speciale de procedură prevăzute de

Legea nr. 272/2004 , nu schimbă natura juridică, de act administrativ, a hotărârilor emise de această instituție publică.

22.

Regulile speciale de procedură cuprinse în

cap. X din Legea nr. 272/2004

se aplică strict în privința stabilirii măsurilor de protecție specială prevăzute de

art. 59

din acest act normativ, redactarea

art. 133 alin. (1)

din lege fiind lipsită de orice echivoc, în ceea ce privește circumscrierea domeniului său de aplicare; orice alte măsuri dispuse în baza unor prevederi din

Legea nr. 272/2004 , altele decât cele ale

art. 59,

sunt supuse regulilor de procedură de drept comun ori, după caz, ale materiei căreia îi aparține obiectul litigiului.

23.

În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin

Decizia nr. III din 15 ianuarie 2007 *1), dată în soluționarea recursului în interesul legii privind competența de soluționare în primă instanță a cererilor referitoare la măsura de protecție alternativă a tutelei copilului, instanța de unificare a practicii judiciare statuând că această competență aparține judecătoriei, ca instanță de drept comun, și nu tribunalului de la domiciliul copilului, în virtutea competenței speciale instituite de

Legea nr. 272/2004 .

De asemenea, având de soluționat divergența de opinii a practicii judiciare privind competența de soluționare a litigiilor prin care se solicită de către o direcție generală de asistență socială și protecția copilului obligarea unui consiliu județean sau local ori a unei alte direcții de asistență socială la suportarea cheltuielilor de întreținere pentru personalul care beneficiază de măsuri de protecție prevăzute de

Legea nr. 448/2006

și

Legea nr. 272/2004 , în sensul dacă această competență aparține instanței civile sau celei de contencios administrativ, prin

Decizia nr. 13 din 22 iunie 2015 *2), Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a hotărât că litigiile având ca obiect astfel de acțiuni sunt de competența instanțelor de contencios administrativ.

Instanța supremă a reținut că litigiile vizate intră în sfera contenciosului administrativ, având în vedere calitatea de autorități publice a părților, faptul că obiectul acestor acțiuni îl constituie refuzul de soluționare a unor cereri referitoare la un drept prevăzut de lege și natura juridică a drepturilor și obligațiilor corelative de a finanța sistemul de asistență socială, ca fiind una de drept administrativ; faptul că obiectul litigiilor îl constituie pretenții de natură civilă nu a fost considerat definitoriu, cât timp pretențiile nu își au izvorul în raporturi juridice civile, ci chiar în lege.

26.

Aspectul că

Legea nr. 272/2004

cuprinde reglementări speciale în privința copiilor cu dizabilități nu îndreptățește concluzia că litigiile având ca obiect contestarea hotărârilor comisiei pentru protecția copilului de încadrare într-un grad de handicap sunt supuse jurisdicției prevăzute de dispozițiile

art. 133 din Legea nr. 272/2004 , derogatorii de la dreptul comun, câtă vreme în materia protecției și promovării drepturilor persoanelor cu handicap există o lege specială care nu distinge în privința domeniului său de aplicare între copii și adulți cu handicap.

27.

Astfel, conform

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 , de dispozițiile prezentei legi beneficiază copiii și adulții cu handicap, cetățeni români, cetățeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul ori reședința în România.

28.

Între comisia pentru protecția copilului abilitată în stabilirea încadrării în grad de handicap a minorilor în conformitate cu dispozițiile

art. 115 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 272/2004 ,

art. 85 alin. (2) din Legea nr. 448/2006

și, respectiv,

art. 2 alin. (1) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 1.437/2004 , pe de o parte, și Comisia de evaluare care dispune încadrarea în grad și tip de handicap a adulților prevăzută de

art. 85 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 , pe de altă parte, există doar o diferență de ordin terminologic, atât natura juridică, cât și atribuțiile acestor instituții, din perspectivele acestei analize, prezentând similitudini de fond.

29.

Astfel, ambele comisii sunt prevăzute de lege ca fiind organe de specialitate în subordinea consiliului județean/local, cu sau fără personalitate juridică, având printre altele atribuții în stabilirea încadrării în grad de handicap a minorilor (în cazul comisiei pentru protecția copilului), respectiv a adulților (în cazul Comisiei de evaluare).

30.

Faptul că doar în privința hotărârilor Comisiei de evaluare, legea prevede că acestea pot fi contestate la Comisia superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap aflată în structura Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, potrivit

art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006 , iar deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate la secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, potrivit

Legii nr. 554/2004

[ art. 90^2 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 ], nu înseamnă că în privința contestării hotărârilor emise de comisia pentru protecția copilului, de încadrare într-un grad de handicap, competența de soluționare ar aparține altei instanțe decât cea de contencios administrativ.

31.

Prevederile

art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006

instituie, de fapt, o jurisdicție administrativă prealabilă în fața Comisiei superioare, circumscrisă dispozițiilor

art. 7 alin. (1)

și

(3) din Legea nr. 554/2004 .

32.

Astfel, având în vedere identitatea de natură juridică și de competențe dintre comisia pentru protecția copilului și Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, nu există nicio rațiune logică pentru crearea unei diferențe de tratament în ceea ce privește jurisdicția căreia i se supun hotărârile emise de cele două autorități, ca acte administrative ce au ca obiect încadrarea în grad și tip de handicap.

33.

Competența instanței de contencios administrativ este dată, prin urmare, de

Legea-cadru în materia protecției drepturilor persoanelor cu handicap nr. 448/2006 , nu doar pentru argumentele prezentate anterior, ci și prin prisma principiilor ce decurg din ierarhia actelor normative. Astfel, între dispozițiile cuprinse în

Hotărârea Guvernului nr. 1.437/2004 , care trimit la regulile speciale de procedură prevăzute de

Legea nr. 272/2004

în privința competenței instanței civile, pe de o parte, și cele prevăzute de

Legea nr. 448/2006 , care prevăd competența instanței de contencios, pe de altă parte, au întâietate acestea din urmă, în virtutea principiilor lex superior derogat legi inferiori, lex specialia generalibus derogant și lex posterior derogat legi priori, la care se poate adăuga și principiul aplicării prin analogie a unei norme legale.

34.

Argumentul potrivit căruia simpla calitate de minor a uneia dintre părțile raportului juridic dedus judecății atrage competența ratione personae a completului specializat pentru cauze cu minori din cadrul secției civile a tribunalului vine în coliziune cu principiul specializării instanței de contencios administrativ, competentă în considerarea obiectului și naturii litigiului, specializare care atrage multiple garanții pentru calitatea actului de justiție, din perspectiva controlului de legalitate și temeinicie pe care instanțele de contencios administrativ sunt chemate să îl efectueze asupra actului.

35.

Mai mult, atunci când legiuitorul a intenționat să deroge de la normele de competență funcțională obișnuite și să atribuie instanței civile competența exercitării controlului judecătoresc asupra actelor administrative emise de autorități publice, a prevăzut aceasta în mod expres, cum a procedat, de exemplu, prin

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și

art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare.

V.

Jurisprudența Curții Constituționale, Curții Europene a Drepturilor Omului și Curții de Justiție a Uniunii Europene

36.

În jurisprudența Curții Constituționale și a instanțelor europene nu au fost identificate decizii relevate în privința chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării.

VI.

Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

37.

În jurisprudența instanței supreme nu au fost identificate decizii care să statueze în mod direct asupra chestiunii de drept în discuție. Este de menționat, totuși,

decizia nr. III din 15 ianuarie 2007 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în soluționarea recursului în interesul legii privind interpretarea

art. 124 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 .

VII.

Raportul asupra recursului în interesul legii

38.

Raportul apreciază că recursul în interesul legii este admisibil și propune admiterea acestuia, în sensul că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor

art. 85 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 ,

art. 115 alin. (1) lit. a)

și

art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 , precum și ale

art. 10 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.437/2004 , raportate la

art. 2 alin. (1) lit. b),

c)

și

f) ,

art. 8 alin. (1)

și

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 , competența de soluționare în primă instanță a litigiilor având ca obiect anularea hotărârilor comisiei pentru protecția copilului de încadrare în grad și tip de handicap a copilului cu dizabilități revine tribunalelor - secțiile de contencios administrativ/completele specializate în materia contenciosului administrativ.

VIII.

Înalta Curte de Casație și Justiție

39.

Verificarea regularității învestirii Înaltei Curți de Casație și Justiție impune analizarea condițiilor de admisibilitate a recursului în interesul legii, în conformitate cu dispozițiile

art. 515 din Codul de procedură civilă , potrivit cărora „recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează cererii“, precum și ale

art. 514

din același cod, referitoare la obiectul recursului și la titularul dreptului de sesizare.

40.

Analiza implică, așadar, mai multe aspecte:

–

cel al cerinței de ordin formal prevăzute de dispozițiile

art. 515 din Codul de procedură civilă

- dovada că problemele de drept care formează obiectul sesizării au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează cererii; această cerință de admisibilitate se constată a fi îndeplinită, având în vedere jurisprudența anexată sesizării, ilustrată prin hotărâri judecătorești definitive, din care rezultă practica neunitară la nivelul mai multor curți de apel din țară, în soluționarea unor conflicte de competență;

–

sub aspectul obiectului recursului în interesul legii, în sensul că acesta trebuie să se circumscrie dispozițiilor

art. 514 din Codul de procedură civilă , respectiv să privească probleme de drept soluționate diferit de instanțele judecătorești, întrucât finalitatea acestei instituții juridice o constituie asigurarea interpretării și aplicării unitare a legii; și această condiție se constată a fi îndeplinită, întrucât sesizarea vizează interpretarea și aplicarea unitară a unor norme referitoare la competența materială de soluționare a litigiilor având ca obiect anularea hotărârilor de încadrare a minorilor în grad de handicap, emise de comisia pentru protecția copilului;

–

sub aspectul titularului dreptului de a formula recursul în interesul legii, se constată că autorul sesizării, Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia, se regăsește printre titularii dreptului de sesizare, prevăzuți de

art. 514 din Codul de procedură civilă .

41.

Se apreciază, așadar, că recursul în interesul legii este admisibil.

42.

Cu privire la fondul sesizării, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prima orientare jurisprudențială, conform căreia litigiile având ca obiect anularea hotărârii de încadrare a minorului în grad de handicap sunt de competența secțiilor/completelor specializate în contencios administrativ, este în acord cu litera și spiritul legii, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

43.

Raportat la cadrul normativ incident supus interpretării, menționat la pct. II din decizie, primul pas necesar în lămurirea chestiunii competenței este stabilirea naturii actului atacat.

44.

Comisia pentru protecția copilului este instituită prin

art. 115 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 , ca organ de specialitate, aflat în subordinea consiliului județean și, respectiv, a consiliului local al sectorului municipiului București, fără personalitate juridică, având printre atribuțiile principale pe aceea de a stabili încadrarea în grad de handicap și orientarea școlară a copilului cu dizabilități. Această atribuție este prevăzută și de

art. 85 alin. (2) din Legea nr. 448/2006

și este similară cu cea instituită de

art. 85 alin. (3)

și

art. 87

din aceeași lege în sarcina Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, de asemenea, organ de specialitate al consiliului județean sau, după caz, al consiliului local al sectorului municipiului București, cu activitate decizională în materia încadrării persoanelor adulte în grad și tip de handicap.

45.

Comisia pentru protecția copilului, precum și Comisia pentru evaluarea persoanelor adulte cu handicap, sunt autorități publice, în sensul definit de

art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 .

46.

Hotărârile de încadrare în grad de handicap au natura juridică a unor acte administrative unilaterale, cu caracter individual, în sensul definit de

art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 .

47.

Legea nr. 448/2006 , care reglementează drepturile persoanelor cu handicap, se rezumă la a stabili în sarcina comisiei pentru protecția copilului atribuția încadrării în grad și tip de handicap a copiilor cu dizabilități. Funcționarea comisiei este instituită prin

art. 115 alin. (1)

[fostul art. 104 alin. (1) ] din

Legea nr. 272/2004 , cele două legi fiind interferente în reglementarea încadrării în tip și grad de handicap a copilului cu dizabilități. Metodologia de funcționare a comisiei și de emitere a hotărârilor privind încadrarea în grad de handicap a copilului minor face obiectul de reglementare al

Hotărârii Guvernului nr. 1.437/2004 , emisă în temeiul

fostului art. 104 alin. (2) , devenit, după republicare,

art. 115 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 , care instituie funcționarea comisiei și statuează că organizarea și metodologia de funcționare a acesteia se reglementează prin hotărâre a Guvernului.

48.

Legea nr. 448/2006

stabilește reguli de procedură prealabilă și de competență numai în ceea ce privește soluționarea litigiilor referitoare la încadrarea în grad și tip de handicap a persoanelor adulte cu dizabilități, statuând, prin

art. 90^1 alin. (1)

și

art. 90^2 alin. (4) , că hotărârile Comisiei de evaluare pot fi contestate la Comisia superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap*3), iar deciziile Comisiei superioare pot fi atacate la secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, potrivit

Legii nr. 554/2004 .

prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/2016 , în structura Autorității Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități și care funcționa anterior acestor modificări în structura Ministerului Muncii Familiei și Protecției Sociale.

49.

Legea nr. 272/2004 , la rândul ei, reglementează, prin

art. 133 alin. (1) , exclusiv competența de soluționare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecție specială a copilului, prevăzute de

art. 59

din lege. Dispunerea acestor măsuri intră tot în atribuțiile comisiei pentru protecția copilului, abilitată, potrivit

art. 115 alin. (1) lit. b)

din lege, să se pronunțe cu privire la propunerile referitoare la stabilirea unei măsuri de protecție specială a copilului. De asemenea, prin

art. 134 și următoarele, Legea nr. 272/2004

instituie reguli de procedură în cauzele privind stabilirea măsurilor de protecție specială a copilului.

50.

Hotărârea Guvernului nr. 1.437/2004

este emisă pentru organizarea executării

art. 115 alin. (2)

[ fostul art. 104 alin. (2) ] din

Legea nr. 272/2004

și reglementează organizarea și metodologia de funcționare a comisiei pentru protecția copilului*4). Hotărârea se referă explicit, prin

art. 9 , exclusiv la stabilirea măsurilor de protecție specială a copiilor, iar prin

art. 10 alin. (3)

stipulează că hotărârile comisiei pot fi atacate la tribunalul de la domiciliul copilului, cauzele supuse judecării urmând a fi soluționate potrivit regulilor speciale de procedură prevăzute de

Legea nr. 272/2004 . Aceste ultime dispoziții sunt pe deplin concordante cu prevederile

art. 133 și următoarele din Legea nr. 272/2004 . Din topografia textelor legale anterior menționate ( art. 9

și

10 din Hotărârea Guvernului nr. 1.437/2004 ), rezultă că actul normativ de rang inferior legii în temeiul căreia a fost emis este corelat cu actul normativ cu forță juridică superioară, respectiv cu

Legea nr. 272/2004 , care reglementează exclusiv competența în litigiile privind hotărârile comisiei pentru protecția copilului emise în materia măsurilor de protecție specială.

Articolul 1

Comisia pentru protecția copilului, denumită în continuare Comisia, prevăzută la

art. 104 din Legea nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului, este organul de specialitate, fără personalitate juridică, al consiliului județean, respectiv al consiliului local al sectorului municipiului București, cu activitate decizională în materia protecției și promovării drepturilor copilului.

Articolul 2