Decizia nr. 781/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Livia-Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Oana Cristina Puică

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Claudiu Ioan Dărăbuț în Dosarul nr. 10.630/55/2015/a5 al Tribunalului Arad - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.894D/2015.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă, ca urmare a

Deciziei Curții Constituționale nr. 24 din 20 ianuarie 2016 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea penală nr. 513 din 18 decembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 10.630/55/2015/a5, Tribunalul Arad - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală . Excepția a fost ridicată de Claudiu Ioan Dărăbuț cu ocazia soluționării contestației formulate împotriva unei măsuri asigurătorii luate de către instanța de judecată.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile

art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală

încalcă prevederile constituționale al e art. 21 alin. (1)-(3)

privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale

art. 44 alin. (1)

privind dreptul de proprietate privată, ale

art. 124 alin. (2)

referitor la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, ale

art. 126 alin. (2) , potrivit căruia competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, precum și ale

art. 11

privind tratatele ratificate de Parlament și ale

art. 20

referitor la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului, la care România este parte, asupra legilor interne, raportate la prevederile

art. 6

privind dreptul la un proces echitabil și ale

art. 13

referitor la dreptul la un recurs efectiv din

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale

art. 2

privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din

Protocolul nr. 7 la Convenție . În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate prevăd posibilitatea de a contesta doar modul de ducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii luate de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanța de judecată, excluzând controlul judiciar asupra luării măsurii asigurătorii. Or, în lipsa unei căi de atac împotriva încheierii prin care instanța a luat măsura asigurătorie, inculpatul nu are nicio posibilitate de a contesta caracterul disproporționat al respectivei măsuri. Consideră că judecătorul care a dispus măsura asigurătorie nu prezintă garanțiile de imparțialitate necesare pentru a avea vocația să soluționeze contestația. Arată că reglementarea competenței funcționale a instanțelor, care presupune alocarea judecării cauzei în primă instanță unui anumit nivel de jurisdicție, respectiv atribuirea soluționării căilor de atac unor instanțe ierarhic superioare, reprezintă un mecanism de natură să asigure obiectivitatea judecătorilor care soluționează căile de atac.

6.

Tribunalul Arad - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este fondată, întrucât neprevederea de către Codul de procedură penală a căii de atac a contestației împotriva încheierii prin care judecătorul dispune instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului încalcă dreptul acestuia la un proces echitabil, drept consacrat atât de

art. 21 alin. (3) din Constituție,

cât și de prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, instanța de judecată apreciază că se încalcă principiul accesului liber la justiție prevăzut de

art. 21 alin. (1)

și

(2) din Constituție

și principiul dublului grad de jurisdicție statuat de

art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție,

precum și dreptul la un recurs efectiv, prevăzut de

art. 13 din Convenție .

7.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală

a devenit inadmisibilă, ținând cont de dispozițiile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , ca urmare a admiterii, în data de 20 ianuarie 2016, a unei excepții de neconstituționalitate având același obiect. Cu prilejul menționat, Curtea Constituțională a constatat că soluția legislativă cuprinsă în

art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală

care nu permite și contestarea luării măsurii asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanța de judecată este neconstituțională.

9.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind incidente dispozițiile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 . În acest sens, arată că, prin

Decizia nr. 24 din 20 ianuarie 2016 , Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată direct de Avocatul Poporului și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în

art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală

care nu permite și contestarea luării măsurii asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanța de judecată este neconstituțională.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile

Constituției , precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală , care au următorul cuprins: „Împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii luate de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanța de judecată, procurorul, suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestație la acest judecător ori la această instanță, în termen de 3 zile de la data punerii în executare a măsurii.“

13.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale

art. 21 alin. (1)-(3)

privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale

art. 44 alin. (1)

privind dreptul de proprietate privată, al e art. 124 alin. (2)

referitor la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, ale

art. 126 alin. (2),

potrivit căruia competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, precum și ale

art. 11

privind tratatele ratificate de Parlament și ale

art. 20

referitor la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului, raportate la prevederile

art. 6

privind dreptul la un proces echitabil și ale

art. 13

referitor la dreptul la un recurs efectiv din

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale

art. 2

privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din

Protocolul nr. 7 la Convenție .

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției critică soluția legislativă din cuprinsul dispozițiilor

art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală

care nu permite contestarea luării măsurii asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanța de judecată.

15.

Curtea observă că, prin

Decizia nr. 24 din 20 ianuarie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 12 aprilie 2016, a admis excepția de neconstituționalitate ridicată direct de Avocatul Poporului și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în

art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală

care nu permite și contestarea luării măsurii asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanța de judecată este neconstituțională. Or, potrivit

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“. Ținând cont de prevederile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

și de faptul că decizia mai sus menționată a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ulterior sesizării instanței de contencios constituțional în prezenta cauză, Curtea urmează a respinge ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală

cu privire la soluția legislativă care nu permite și contestarea luării măsurii asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanța de judecată.

16.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992,

cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Claudiu Ioan Dărăbuț în Dosarul nr. 10.630/55/2015/a5 al Tribunalului Arad - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 decembrie 2016.