Decizia nr. 146/1999

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și ale Statutului profesiei de avocat, excepție ridicată de Dorin Andronic în Dosarul nr. 5.454/1998 al Tribunalului Suceava - Secția penală. La apelul nominal este prezent Dorin Andronic. Cauza fiind în stare de judecată, se da cuvântul în fond autorului excepției, care solicită admiterea acesteia, arătând ca limitarea accesului la exercitarea activității de acordare a asistenței juridice numai pentru avocații membri ai barourilor este neconstitutionala. În consecința, susține acesta, dispozițiile

art. 1, 3, 14 și 43 din Legea nr. 51/1995

contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Cu privire la neconstituționalitatea

art. 59 din Legea nr. 51/1995 , raportat la prevederile art. 49, 51, 114 și 150 din Constituție, arata ca aceasta reglementare a legalizat, contrar prevederilor art. 114 din Constituție, o delegare legislativă, permitand unei instituții, alta decât Parlamentul și Guvernul, sa adopte acte normative. Referitor la precizările solicitate Curții Constituționale cu privire la înțelesul art. 5, 22 și 78 din lege, astfel cum a fost dat de Curte în deciziile nr. 66/1996 și nr. 124/1996, susține ca acestea se impun, întrucât "este necesar să se releve ca firma de avocatura Veritas Nova constituie un precedent juridic legal în materia organizării și exercitării activității de avocatura în regim privat în România în conformitate cu tratatele internaționale la care România este parte". În susținerea excepției depune note scrise, proiectul Legii pentru amendarea

Legii nr. 51/1995 , precum și un material cuprinzând contestația împotriva avizului negativ al Baroului București de înscriere la examenul de intrare în avocatura.

Reprezentantul Ministerului Public, luând cuvântul, pune concluzii de respingere a excepției cu privire la dispozițiile

Legii nr. 51/1995

și ale Statutului profesiei de avocat. El arata ca în legătură cu aceste dispoziții Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii, respingând excepțiile. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice modificarea jurisprudenței Curții, soluțiile din aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de fața.

Cu privire la solicitarea de interpretare a intelesului

art. 5, 22 și 78 din Legea nr. 51/1995 , astfel cum a fost dat în deciziile nr. 66/1996 și nr. 124/1996, precizează ca urmează a fi respinsă ca inadmisibila, având în vedere competența Curții Constituționale prevăzută în

art. 144 din Constituție și în Legea nr. 47/1992 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 16 decembrie 1998, pronunțată în Dosarul nr. 5.454/1998, Tribunalul Suceava - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională pentru a se pronunța cu privire la:

- neconstituționalitatea caracterului de lege organică al

Legii nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat;

- neconstituționalitatea procedurii de legiferare la adoptarea acestei legi;

- neconstituționalitatea "lipsei obiectului de reglementare a acestei legi";

- ilegalitatea și neconstituționalitatea Statutului profesiei de avocat și a dispozițiilor

art. 1, 3, 14, 43 și 58 din Legea nr. 51/1995 .

Prin aceeași încheiere s-a solicitat Curții Constituționale sa precizeze înțelesul

art. 5, 22 și 78 din Legea nr. 51/1995 , astfel cum rezultă din deciziile Curții nr. 66/1996 și nr. 124/1996.

Excepția a fost ridicată în fața acestei instanțe de Dorin Andronic într-un proces având ca obiect apelul declarat de acesta împotriva unei sentințe penale de condamnare pronunțate împotriva sa de Judecătoria Suceava pentru exercitarea fără drept a profesiei de avocat.

În esenta, acesta invoca următoarele:

1. neconstituționalitatea caracterului de lege organică al

Legii nr. 51/1995 ;

2. neconstituționalitatea obiectului de reglementare al legii, care transforma avocatura dintr-o funcție juridică într-o profesie, ceea ce încalcă dispozițiile art. 32, 38, 49, 51 și 54 din Constituție;

3. neconstituționalitatea Statutului profesiei de avocat, care nu a fost aprobat prin lege, deși conține dispoziții normative. În opinia autorului excepției, aceasta face ca

art. 58 din Legea nr. 51/1995

să contravină art. 51 și 74 din Constituție;

4. neconstituționalitatea procedurii de adoptare a legii, întrucât plenul Parlamentului a adoptat textul unei singure Camere. Aceasta ar infrange prevederile art. 72 alin. (3), art. 74 alin. (1), art. 75 și 76 din Constituție;

5. neconstituționalitatea

art. 1, 3, 14, 43 și 58 din Legea nr. 51/1995 , în raport cu art. 37, 38, 45, 51, 54, 72 și 134 din Constituția României.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera excepția ca fiind neîntemeiată. În argumentarea opiniei se arata în esenta următoarele:

Legea nr. 51/1995

a fost adoptată ca lege organică, întrucât reglementează unele infracțiuni. Cu privire la invocarea neconstitutionalitatii obiectului de reglementare al legii se arata ca trebuie avut în vedere faptul ca aprecierea constituționalității unei legi nu se poate face raportand prevederile acesteia la prevederile unei alte legi, iar articolele constituționale invocate nu au nici o legătură cu prevederile legale referitoare la "transformarea în profesie a unei funcții juridice". Se precizează ca Statutul profesiei de avocat a fost adoptat în baza

art. 58 din Legea nr. 51/1995 , fără ca aceasta să contravină art. 51 și 74 din Constituție. În opinia Guvernului aceasta problema nu intra însă în competența Curții Constituționale, deoarece aceasta nu se poate pronunța asupra constituționalității unor acte subordonate legii. Referitor la procedura de legiferare în Parlament, arata ca aceasta este prevăzută în regulamentele parlamentare. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1, 3 și 14 din Legea nr. 51/1995 , arata ca prin deciziile nr. 381/1997 și nr. 635/1997 Curtea Constituțională s-a pronunțat, constatând ca acestea sunt constituționale. În ceea ce privește neconstituționalitatea

art. 43 și 58 din Legea nr. 51/1995 , Guvernul precizează ca aceasta nu este argumentata în nici un fel. În fine, în opinia Guvernului, solicitarea de a se face precizări asupra interpretării date de Curte intelesului

art. 5, 22 și 78 din Legea nr. 51/1995 , astfel cum a fost dat în deciziile nr. 66/1996 și nr. 124/1996, este inadmisibila, deoarece în atribuțiile Curții Constituționale, potrivit art. 144 din Constituție, nu exista o asemenea competența.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile verbale și concluziile scrise ale autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și ale

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția cu care a fost sesizată.

Asupra constituționalității unor dispoziții din

Legea nr. 51/1995

Curtea s-a pronunțat prin numeroase decizii, statuand ca acestea sunt constituționale, ca de exemplu: Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995, Decizia nr. 66 din 21 mai 1996, definitivă prin Decizia nr. 124 din 22 octombrie 1996, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 5 decembrie 1996, Decizia nr. 391 din 14 octombrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 8 aprilie 1998, și Decizia nr. 635 din 10 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998. În motivarea acestor decizii Curtea a reținut în esenta următoarele:

- art. 5 din lege nu mai prevede că modalitate organizatorică birourile de asistența juridică cu caracter asociativ; textul nu poate fi însă cenzurat sub aspect constituțional, deoarece Curtea nu este competența să soluționeze omisiuni de reglementare;

- incriminarea faptelor de exercitare nelegală a profesiei de avocat, prevăzută la art. 22 din această lege, nu este decât consecința logica a reglementării legale.

Atât considerentele, cat și soluțiile din aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de fața.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca autorul acesteia este patronul "firmei de avocați" Veritas Nova din Suceava, organizată ca societate comercială, care a avut calitatea de autoare a excepției de neconstituționalitate a acelorași dispoziții legale și în Dosarul nr. 3.227/1995 al Tribunalului Arad. Autorul excepției reitereaza, de această dată într-un proces penal, excepția de neconstituționalitate.

În aceste condiții și ținând seama de prevederile art. 145 alin. (2) din Constituție și ale

art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora deciziile definitive ale Curții Constituționale sunt obligatorii pentru viitor, partea care a invocat excepția nu o poate reitera, întrucât, fiind contrară puterii de lucru judecat, excepția este inadmisibila. În acest sens este și jurisprudenta Curții Constituționale, astfel cum rezultă din deciziile nr. 27 din 25 mai 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 15 iulie 1993, nr. 36 din 5 iulie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 22 septembrie 1993, nr. 31 din 12 aprilie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 12 iulie 1994.

Fața de obiectul procesului penal în care a fost ridicată, și anume contestarea condamnării autorului pentru exercitarea fără drept a profesiei de avocat, excepția de neconstituționalitate ce vizează dispozițiile

Legii nr. 51/1995

are un scop abuziv, anume acela de a împiedica aplicarea prevederilor legale care interzic juristilor care nu au calitatea de avocat practicarea avocaturii. Codul de procedură civilă prevede în art. 723 ca "Drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna-credința și potrivit scopului în care au fost recunoscute de lege.

Partea care folosește aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite". Exercitarea acestor drepturi în alt scop decât acela pentru care legea l-a recunoscut constituie un abuz de drept. Potrivit art. 54 din Constituție, buna-credința a fost ridicată la nivelul categoriilor constituționale, ea impunandu-se tuturor raporturilor juridice fără deosebire de natura lor. De aceea justiția - și desigur justiția constituțională - este obligată să aibă în vedere buna-credința la judecarea oricăror procese. În acest sens este jurisprudenta Curții Constituționale, astfel cum rezultă și din deciziile nr. 2/1995 și nr. 73/1995. Autorul excepției invoca, de asemenea, în sprijinul demonstrării caracterului neconstitutional al

Legii nr. 51/1995 , mai multe dispoziții care, în opinia sa, contrazic prevederi constituționale, alese de multe ori la întâmplare.

Examinând obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea constata următoarele:

1. asa-zisa problema a neconstitutionalitatii "caracterului de lege organică" al

Legii nr. 51/1995

nu are nici o relevanta pentru rezolvarea apelului formulat de autorul excepției împotriva unei sentințe penale;

2. ceea ce autorul înțelege prin neconstituționalitatea "procedurii de legiferare" a

Legii nr. 51/1995 , și anume faptul ca la mediere, în ședința comuna a Camerei Deputaților și Senatului, s-a adoptat textul Camerei Deputaților nu contravine nici unei prevederi constituționale;

3. Statutul profesiei de avocat a fost adoptat, în baza

art. 58 din Legea nr. 51/1995 , de Consiliul Uniunii Avocaților. În ceea ce privește constituționalitatea lui, potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională nu este competența să se pronunțe;

4. asa-zisa transformare a unei funcții juridice într-o profesie (aceea de avocat) nu contravine textelor constituționale invocate, și anume art. 32 (care consacra dreptul la învățătura), art. 38 (care privește munca și protecția socială a muncii), art. 49 (restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți), art. 51 (respectarea Constituției și a legilor), art. 54 (exercitarea drepturilor și a libertăților);

5. enumerarea, ca fiind neconstituționale, a

art. 1, 3, 14, 43 și 58 din Legea nr. 51/1995 , prin care s-ar încalcă art. 37, 38, 49, 51, 54 și 58 din legea fundamentală, nu are nici o concludenta în demonstrarea neconstitutionalitatii legii. Art. 37 din Constituție privește dreptul la asociere; art. 38 se referă la munca și la protecția socială a muncii; art. 49 reglementează restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți; art. 72 privește diferitele categorii de legi; art. 134 privește economia României ca economie de piața și rolul statului în economie;

6. în ceea ce privește solicitarea autorului de a fi lămurit de către Curte înțelesul unor dispoziții legale, asa cum s-a procedat prin deciziile nr. 66/1996 și nr. 124/1996, aceasta nu poate fi primită, fiind inadmisibila, deoarece Curtea, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și ale Statutului profesiei de avocat, excepție ridicată de Dorin Andronic în Dosarul nr. 5.454/1998 al Tribunalului Suceava - Secția penală.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 octombrie 1999.