Decizia nr. 13/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 34 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Enel Energie Muntenia - S.A., cu sediul în București în Dosarul nr. 10.112/301/2016/a1 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 817D/2016.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 945D/2016 și nr. 1.103D/2016 având un obiect identic al excepției de neconstituționalitate. Excepția a fost ridicată de aceeași autoare, și anume Enel Energie Muntenia - S.A., în dosarele nr. 18.742/299/2016/a1 și nr. 18.895/299/2016/a1 ale Judecătoriei Sectorului 1 București.

4.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 817D/2016, nr. 945D/2016 și nr. 1.103D/2016, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

6.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

7.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 945D/2016 și nr. 1.103D/2016 la Dosarul nr. 817D/2016, care este primul înregistrat.

8.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, și arată că în cauze se invocă, de fapt, probleme de interpretare și aplicare neunitară a prevederilor

art. 34 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

în practica instanțelor de judecată, și nicidecum aspecte de neconstituționalitate a acestui text al ordonanței de urgență.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

9.

Prin Încheierea din 17 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 10.112/301/2016/a1 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă, precum și prin încheierile din 16 și 26 mai 2016, pronunțate în dosarele nr. 18.742/299/2016/a1 și nr. 18.895/299/2016/a1 ale Judecătoriei Sectorului 1 București, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 34 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Enel Energie Muntenia - S.A., cu sediul în București, cu ocazia soluționării unor cereri prin care s-a solicitat reexaminarea modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

10.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că, din redactarea

art. 34 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , se conferă posibilitatea instanțelor de judecată de a-l interpreta în mod diferit, cu consecința încălcării accesului liber la justiție și a principiului egalității în drepturi, precum și a principiului constituțional potrivit căruia justiția este unică, imparțială și este egală pentru toți. Concret, precizează că atunci când sunt înregistrate cereri de chemare în judecată similare celor formulate în cauzele de față, în care obiectul este reprezentat de pretenții bănești rezultate ca urmare a neachitării de către pârât a unor facturi și a căror contravaloare este formată atât din debitul principal, cât și din penalități, unele instanțe de judecată consideră că nu se află în prezența unor acțiuni cu două capete de cerere ce au finalitate diferită, iar timbrarea se face în mod corect (în opinia autorilor excepției), raportat la întregul debit. Există însă și instanțe care consideră aceste acțiuni ca având două capete de cerere cu finalitate diferită și, pe cale de consecință, solicită timbrarea distinctă pentru fiecare din aceste capete de cerere. Astfel, autoarea excepției consideră că prin interpretarea diferită dată de instanțele judecătorești noțiunii de „finalitate diferită“ se aduce atingere accesului liber la justiție și este restrânsă posibilitatea de a-și exercita drepturile rezultând dintr-un raport juridic, deoarece se află în imposibilitatea de i se judeca cererea de chemare în judecată și de a obține o hotărâre care să îi permită recuperarea întregului debit (atât debit principal, cât și penalități). În acest context, precizează că principiul liberului acces la justiție este consacrat, ca drept fundamental, atât prin

art. 21 din Constituție , cât și prin

art. 10 din Declarația Universală

a Drepturilor Omului și

art. 14 pct. 1 din Pactul internațional

cu privire la drepturile civile și politice, iar cu privire la acest principiu, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acesta semnifică posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct și nemijlocit instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime. Prin urmare, consideră că existența oricărui impediment administrativ, care nu are o justificare obiectivă sau rațională și care ar putea, până la urmă, să nege acest drept al persoanei, încalcă dispozițiile

art. 21 din Constituție .

11.

De asemenea, se invocă și încălcarea dispozițiilor

art. 16 alin. (1)

și a celor ale

art. 124 alin. (2) din Constituție , ca urmare a aplicării de către instanțele judecătorești pe rolul cărora se află spețele a unui tratament juridic diferit unor situații identice, „deși textul de lege aplicabil este același, dar nu suficient de clar, astfel încât să nu dea naștere la interpretări diferite“.

12.

Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanțele de judecată constată, în esență, că se invocă probleme de interpretare și aplicare a normelor criticate de către instanțele de judecată, aspecte ce nu pot fi convertite, însă, în vicii de neconstituționalitate menite să justifice contrarietatea acestora cu dispozițiile constituționale invocate.

13.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

14.

În dosarele Curții Constituționale nr. 817D/2016 și nr. 945D/2016, Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, menționând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, arată că, deși

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale consacră „dreptul la un tribunal“, acest drept nu este absolut și poate face obiectul unor limitări, de vreme ce, prin însăși natura sa, reclamă o reglementare din partea statului, care urmează a alege mijlocele prin care le va folosi în acest scop ( Hotărârea din 24 mai 2006 , pronunțată în Cauza Weissman și alții împotriva României). Astfel, în această privință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 13 iulie 1995, pronunțată în Cauza Tolstoy-Miloslavsky împotriva Regatului Unit). Asigurarea egalității părților în fața justiției și a liberului acces la justiție cuprinde și componenta privitoare la cheltuielile judiciare, în care se regăsesc taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, aspecte asupra cărora s-a pronunțat și Curtea Constituțională care, în jurisprudența sa, a statuat că dispozițiile

art. 21 din Constituție

nu instituie nicio interdicție cu privire la aceste taxe, iar în virtutea dispozițiilor constituționale ale

art. 56 alin. (1) , cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice. În ceea ce privește modul de aplicare și interpretare a normelor criticate, se arată că, potrivit jurisprudenței instanței de contencios constituțional, aceste aspecte nu pot fi convertite în vicii de neconstituționalitate menite să justifice contrarietatea dispozițiilor criticate cu cele constituționale invocate în susținerea excepției. Din această perspectivă, apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, sens în care invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 71 din 18 februarie 2016 .

15.

În Dosarul Curții Constituționale nr. 1.103D/2016, Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Astfel, referitor la criticile autoarei potrivit cărora

art. 34 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

a primit interpretări diferite din partea instanțelor de judecată, Guvernul reține că aceste aspecte nu pot fi supuse controlului Curții Constituționale, întrucât, potrivit

art. 126 alin. (1) din Constituție , justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, iar potrivit

art. 126 alin. (3) din Constituția României , Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, prin deciziile pronunțate asupra recursurilor în interesul legii.

16.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

17.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 34 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, potrivit cărora „Când o acțiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepția cazurilor în care prin lege se prevede altfel.“

19.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 16 alin. (1)

potrivit căruia „Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări“,

art. 21

referitor la accesul liber la justiție, precum și

art. 124 alin. (2)

potrivit căruia „Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți“.

20.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile

art. 34 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare, formulate de aceeași autoare a excepției ca și în cauzele prezente, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale, în acest sens, fiind

Decizia nr. 71 din 18 februarie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 9 mai 2016, și

Decizia nr. 459 din 28 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 24 august 2016, prin care Curtea a respins, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi legale.

21.

Astfel, Curtea a reținut că reglementarea legală criticată prevede că pentru o acțiune care are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui. Analizând textul de lege și criticile de neconstituționalitate formulate prin raportare la elementele de fapt ale cauzelor în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, Curtea a observat că motivele invocate privesc, de fapt, interpretarea și aplicarea neunitară de către instanțele de judecată a textului de lege criticat, împrejurare ce ar genera o încălcare a accesului liber la justiție și ar crea totodată o situație discriminatorie între justițiabili. Curtea a apreciat că aceste aspecte nu pot fi convertite, însă, în vicii de constituționalitate menite să justifice contrarietatea reglementării criticate cu dispozițiile invocate din

Legea fundamentală .

22.

De asemenea, Curtea a constatat că însuși textul de lege criticat dispune că taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, doar atunci când o acțiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, iar nu și în celelalte cazuri. Aspectele care determină finalitatea capetelor de cerere, necesară pentru a stabili taxa judiciară de timbru ce se datorează, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, ci sunt de competența instanței de judecată investite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege, potrivit cu particularitățile fiecărei cauze.

23.

Așa fiind, a răspunde criticilor astfel formulate ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce contravine prevederilor

art. 126 alin. (1) din Constituție , potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. În acest context, referitor la modalitatea de interpretare și de aplicare concretă, în practică, a prevederilor de lege deduse controlului de constituționalitate, precum și la necesitatea realizării unei jurisprudențe unitare a instanțelor de judecată, Curtea a subliniat că, potrivit

art. 126 alin. (3) din Constituție , Înalta Curte de Casație și Justiție este singura competentă să asigure interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, în acest sens fiind reglementată instituția recursului în interesul legii în cuprinsul

art. 514 din Codul de procedură civilă .

24.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 34 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Enel Energie Muntenia - S.A., cu sediul în București, în Dosarul nr. 10.112/301/2016/a1 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă, și în dosarele nr. 18.895/299/2016/a1 și nr. 18.742/299/2016/a1 ale Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă și Judecătoriei Sectorului 1 București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 ianuarie 2017.