Decizia nr. 35/2017

Articolul 53

din Constituție

este încălcat, întrucât niciuna dintre cauzele pentru care poate fi restrâns exercițiul unor drepturi sau libertăți fundamentale nu este incidentă. În plus, nici condițiile prevăzute la

art. 53 alin. (2) teza a doua din Constituție

nu sunt îndeplinite, respectiv măsura restrângerii exercițiului dreptului/libertății să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și să nu aducă atingere existenței dreptului sau libertății.

29.

În final, se susține că, întrucât

Legea nr. 77/2016

aduce atingere

art. 15 alin. (2) ,

art. 16 alin. (1) ,

art. 44 alin. (1)-(3) ,

art. 45

și

art. 53 din Constituție , este evidentă încălcarea

art. 1 din Constituție .

30.

Judecătoria Târgu Jiu - Secția civilă apreciază, în opinia exprimată în Dosarul Curții nr. 1.341D/2016, că dispozițiile

Legii nr. 77/2016

sunt constituționale, întrucât nu se încalcă dreptul de proprietate al petentei, aceasta primind, în schimbul creditului neachitat, imobilul debitorului. De asemenea, prin aplicarea

Legii nr. 77/2016 și

contractelor încheiate anterior intrării sale în vigoare, nu se încalcă principiul neretroactivității legii, având în vedere dispozițiile

art. 6 alin. (6) din Codul civil , potrivit cărora „Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din (...) raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor (...)“.

31.

Judecătoria Tulcea - Secția civilă și penală apreciază, în opinia exprimată în Dosarul Curții nr. 1.357D/2016, că

art. 3 ,

art. 8 alin. (5)

și

art. 11 din Legea nr. 77/2016

încalcă dispozițiile

art. 15 alin. (2)

și

art. 44 alin. (2) din Constituție.

Astfel, se arată că imixtiunea legislativă în derularea unui contract ce reprezintă legea părților, care nu a încălcat și nu încalcă nici în prezent legile în vigoare în materia contractelor de împrumut cu garanții imobiliare, este de natură să retroactiveze și să schimbe raportul negociat al părților, înclinând balanța în mod nepermis în favoarea debitorilor și luând orice posibilitate de negociere sau ofertă din partea creditorului. Nu este de neglijat faptul că, la momentul la care s-a încheiat contractul de creditare între părți, creditorul nici nu avea posibilitatea de previziune în schimbarea legislației de o asemenea natură, încât să își poată nuanța criteriile de ofertare. Or, principiul securității juridice privește claritatea, certitudinea și previzibilitatea normei juridice. Privarea de proprietate, respectiv constatarea stingerii obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului către creditor, este de natură să constituie o ingerință în sensul

art. 1 din Primul Protocol

adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin adoptarea

Legii nr. 77/2016 , legiuitorul a încercat să construiască o lege favorabilă numai unei anumite categorii de debitori și nu oricărui debitor în relația cu banca, astfel că interesul public nu este justificat.

32.

Judecătoria Deva - Secția civilă consideră, în opiniile exprimate în dosarele Curții nr. 1.379D/2016, nr. 1.380D/2016 și nr. 2.427D/2016, că sintagma „prezenta lege se aplica atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare“ din cuprinsul

art. 11 din Legea nr. 77/2016

intră în contradicție cu dispozițiile

art. 15 alin. (2) din Constituție , având în vedere că valabilitatea, efectele, executarea și încetarea contractului sunt supuse legii în vigoare la data încheierii acestuia.

33.

Judecătoria Brașov apreciază, în opinia exprimată în Dosarul Curții nr. 1.633D/2016, că excepția invocată este neîntemeiată. Astfel, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea și accesibilitatea. Aceste condiții presupun posibilitatea persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Prin raportare la aceste dispoziții, normele a căror constituționalitate se contestă respectă principiile previzibilității și accesibilității, atât consumatorii, cât și instituțiile de credit putând prevedea, în mod rezonabil, ce condiții trebuie să îndeplinească și în ce situații este aplicabil acest act normativ, precum și efectele generate de acesta.

34.

Instanța arată că, deși normele criticate instituie o ingerință în dreptul de proprietate al contestatoarei, aceasta este proporțională cu scopul urmărit, respectiv echilibrarea riscurilor izvorând din contractul de credit, precum și din devalorizarea imobilelor, prin oferirea posibilității consumatorilor de a-și stinge datoriile izvorâte din contractul de credit prin darea în plată a imobilului ipotecat. Scopul dispozițiilor legale este compatibil cu dispozițiile

art. 53

și

art. 45 din Constituție,

instituția de credit dobândind dreptul de proprietate asupra imobilului în contul creditului acordat, chiar dacă, la momentul încheierii contractului, nu exista o astfel de posibilitate.

35.

În fine, instanța consideră că nu este încălcat nici principiul neretroactivității, întrucât

Legea nr. 77/2016

nu intervine asupra efectelor trecute ale situațiilor juridice născute înainte de intrarea acesteia în vigoare, ci reglementează doar efectele viitoare ale unor astfel de situații. Or, un act normativ nu este retroactiv atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici când suprimă producerea, în viitor, a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva decât să reglementeze pentru perioada ulterioară intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare, cum, de altfel, a decis și Curtea Constituțională în jurisprudența sa.

36.

Judecătoria Botoșani consideră, în opinia exprimată în Dosarul Curții nr. 1.913D/2016, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În ceea ce privește încălcarea prevederilor

art. 15 alin. (2) din Constituție , instanța apreciază că

Legea nr. 77/2016

nu reglementează cazuri de nulitate a contractelor încheiate între bănci și consumatori care să se aprecieze în raport cu momentul încheierii actului juridic și, implicit, cu caracter retroactiv, astfel că jurisprudența Curții Constituționale invocată de autoare, cu referire la reglementarea unor cazuri de nulitate cu aplicabilitate retroactivă și pentru contractele încheiate anterior intrării în vigoare a legii ce le instituiau, este irelevantă pentru speța de față . Legea nr. 77/2016

dezvoltă un cadru instituțional al executării garanțiilor imobiliare convenite prin chiar contractele încheiate între instituțiile de credit și consumatori, în ipoteza ivirii unei situații financiare precare a consumatorului și a altor motive pentru care legea impune purtarea unui dialog în vederea ajungerii la un acord, conform

art. 3

din lege.

37.

În ceea ce privește încălcarea prevederilor

art. 16 alin. (1) din Constituție , instanța subliniază că această critică este neîntemeiată prin prisma legislației naționale și europene de protecție a consumatorilor, care prevede un nivel ridicat de protecție a acestora, tocmai pe considerentul că, la încheierea contractelor de adeziune, nu acționează de pe aceeași poziție cu profesionistul. În susținerea acestei opinii invocă dispozițiile

art. 12 ,

art. 114

și

art. 169 din Tratatul

de funcționare a Uniunii Europene, precum și

art. 38 din Carta

drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Din aceleași rațiuni, conchide instanța, dispozițiile

Legii nr. 77/2016

nu aduc atingere nici

art. 44 alin. (1)-(3) ,

art. 45

și

art. 53 din Constituție .

38.

Judecătoria Oradea - Secția civilă, contrar

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , nu și-a exprimat punctul de vedere în Dosarul Curții nr. 2.014D/2016.

39.

Judecătoria Oradea - Secția civilă arată, în opinia exprimată în Dosarul Curții nr. 2.079D/2016, că

art. 3 din Legea nr. 77/2016

nu cuprinde dispoziții neconstituționale, părțile fiind libere să încheie sau nu convenții de creditare, în condițiile legii. Dispozițiile

art. 8 alin. (5) ,

art. 10

și

art. 11

din lege sunt constituționale, în măsura în care, în considerarea prevederilor

art. 44 alin. (1) teza a doua,

art. 53 din Constituție,

art. 1.271 din Codul civil ,

art. 970 alin. (2) din Codul civil din 1864 , se urmărește restabilirea echilibrului contractual. Efectul pe care îl urmărește reclamanta prin eventuala admitere a excepției de neconstituționalitate este neaplicarea dispozițiilor criticate și admiterea contestației, în sensul constatării neîndeplinirii condițiilor pentru darea în plată a imobilului ipotecat, în sensul stingerii datoriilor izvorâte din contractele de credit.

40.

Judecătoria Mangalia apreciază, în opinia exprimată în Dosarul Curții nr. 2.111D/2016, că, întrucât în cauză excepția nu a fost ridicată din oficiu, ci de către una dintre părți, instanța se va limita la a-și exprima succint opinia, în sensul că prevederile legale vizate de excepție contravin dispozițiilor

art. 15 alin. (2) din Constituție .

41.

Judecătoria Constanța - Secția civilă consideră, în opinia exprimată în Dosarul Curții nr. 2.195D/2016, că dispozițiile

art. 11 din Legea nr. 77/2016 , precum și, implicit, cele ale

art. 8 alin. (5)

din același act normativ contravin dispozițiilor

art. 15 alin. (2) din Constituție , întrucât, modificând contractele de credit aflate în derulare, în sensul că acestea pot fi stinse printr-o cauză nouă, necunoscută la data încheierii lor și care operează împotriva voinței celeilalte părți, prin mecanismul dării în plată silite a imobilului ipotecat și stingerea în întregime a tuturor debitelor,

Legea nr. 77/2016

dobândește un caracter retroactiv.

42.

Instanța apreciază că nu se încalcă dreptul de proprietate, întrucât, deși garantat de Constituție, acesta nu este unul absolut, ci, dimpotrivă, poate suporta limite, în condițiile

art. 44 alin. (1) teza finală din Constituția României.

Se mai arată totodată că dispozițiile invocate din

Legea nr. 77/2016

nu încalcă

art. 16 alin. (1) din Constituție , întrucât principiul egalității presupune un tratament juridic egal pentru situații egale, însă, în mod evident, consumatorul și creditorul se află în situații diferite.

43.

Referitor la nesocotirea prevederilor

art. 45

și

art. 53 din Constituție , instanța consideră că

Legea nr. 77/2016

nu le încalcă, întrucât nu aduce atingere nici libertății economice, nici restrângerii exercițiului unor drepturi sau libertăți.

44.

Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă apreciază, în opinia exprimată în Dosarul Curții nr. 2.243D/2016, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Procedura dării în plată nu este susceptibilă de a crea un efect discriminatoriu pentru creditorul ipotecar în raport cu alte categorii de creditori, întrucât aceștia nu se află în situații egale. Instituția bancară a acordat, în principiu, un credit, în condițiile în care valoarea imobilului a fost stabilită chiar de către evaluatori agreați de creditor, iar darea în plată reprezintă o soluție echitabilă atât pentru debitor, cât și pentru creditor care, la momentul acordării creditului, a apreciat că imobilul adus garanție acoperă valoarea acordată. Astfel, prin aplicarea legii, creditorul primește drept prestație echivalentă bunul imobil ipotecat în favoarea sa, fără ca prin aceasta să fie încălcat

art. 16 alin. (1),

art. 44 alin. (1)-(3)

sau

art. 45 din Constituție.

Protecția consumatorilor persoane fizice și a dreptului la locuință familială a debitorului reprezintă scopuri legitime care justifică ingerința legiuitorului, normele legale sunt previzibile, iar măsura este proporțională. Limitele aduse dreptului de proprietate privată și libertății economice au, așadar, un caracter rezonabil, măsurile sunt adecvate pentru îndeplinirea scopului urmărit și există un just echilibru între interesele economice ale creditorului și cele ale debitorului, fără ca prin aceasta să fie încălcate prevederile

art. 53 din Constituție . Se reține astfel că prin legea specială -

art. 3

și

art. 10

- s-au instituit condiții derogatorii de la dreptul comun, care nu generează o sarcină excesivă asupra creditorului, de natură de a-i afecta dreptul de proprietate sau de a aduce atingere principiilor libertății contractuale, din moment ce acesta primește în proprietate un imobil care, la momentul încheierii contractului, a fost evaluat ca acoperind creditul acordat.

45.

De asemenea, instanța arată că

art. 8 alin. (5)

și

art. 11 din Legea nr. 77/2016

nu încalcă principiul neretroactivității legii, ci reprezintă o aplicare a principiului aplicării imediate a legii civile noi. Astfel, legea nouă se aplică, de la data intrării sale în vigoare (fără a putea fi considerată retroactivă), nu numai situațiilor juridice care se vor naște, modifica sau stinge după această dată, ci și efectelor viitoare ale situațiilor juridice trecute (facta futura). Pe planul dreptului intertemporal, ori de câte ori o lege ulterioară modifică efectele viitoare ale unor specii de contracte sau le exclude, pentru satisfacerea unui interes de ordine publică, trebuie să se considere că dispoziția modificatoare sau prohibitivă a legii ulterioare se aplică și la efectele nerealizate ale contractului încheiat anterior, pentru motivul că ordinea publică, astfel cum legiuitorul o stabilește, trebuie să aibă, prin esența ei, un caracter de unitate și de uniformă obligativitate pentru toți, neputând prevala legea privată a contractului asupra dispozițiilor legale de interes public [ Decizia nr. 13/2006

privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, referitor la aplicarea dispozițiilor

art. 79 alin. (2) din Legea nr. 58/1998

privind activitatea bancară, republicată, în cazul contractelor de credit bancar încheiate înainte de data intrării în vigoare a acestei legi]. Având în vedere cele reținute anterior, rezultă că dispozițiile

art. 8 alin. (5)

și

art. 11 din Legea nr. 77/2016

vizează efectele viitoare (nerealizate în momentul intrării în vigoare a legii) ale situațiilor juridice trecute, respectiv executări silite și contracte de credit aflate în derulare, fără ca prin aceasta să fie nerespectat principiul neretroactivității legii.

46.

Judecătoria Iași - Secția civilă consideră, în opinia exprimată în Dosarul Curții nr. 2.278D/2016, că excepția este neîntemeiată, întrucât

Legea nr. 77/2016

are caracter social, urmărind echilibrarea riscurilor izvorâte din contractul de credit, precum și din devalorizarea bunurilor imobile, avându-se în vedere și interesul creditorilor cărora li se transmite dreptul de proprietate asupra imobilelor ipotecate.

47.

Judecătoria Sibiu - Secția civilă apreciază, în opinia exprimată în Dosarul Curții nr. 2.329D/2016, că, în ceea ce privește contractele aflate în derulare, se ridică problema de constituționalitate a

art. 11 din Legea nr. 77/2016

în raport cu

art. 15 alin. (2)

din Legea fundamentală. În materie contractuală, valabilitatea contractului, efectele, executarea și încetarea acestuia sunt supuse legii în vigoare la data la care a fost încheiat, având în vedere și

art. 6 alin. (2)

și

(6) din noul Cod civil.

Or, având în vedere conținutul

art. 15 alin. (2) din Constituție

și raportat la considerentele arătate, critica de neconstituționalitate sub acest aspect a

art. 11 din Legea nr. 77/2016

este întemeiată.

48.

În ceea ce privește celelalte motive invocate de autoare, sub aspectul excepției de neconstituționalitate a

art. 3 ,

art. 8 alin. (5)

și

art. 10 din Legea nr. 77/2016 , în opinia instanței, acestea nu sunt întemeiate, legea în discuție fiind în concordanță cu dispozițiile constituționale considerate a fi încălcate.

49.

Judecătoria Lugoj arată, în opinia exprimată în Dosarul Curții nr. 2.419D/2016, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în măsura în care se aplică și contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, deoarece este contrară principiului neretroactivității legii civile. Astfel, în opinia instanței, chiar dacă legea are drept scop stabilirea unui mijloc de stingere a obligațiilor rezultate din contractele de credit în vederea salvgardării intereselor private ale consumatorilor aflați în situații defavorabile, totuși nu trebuie omisă din vedere împrejurarea că instituirea unui regim de stingere a obligațiilor, inexistent la epoca încheierii contractului de credit, reprezintă o atingere însemnată adusă previzibilității efectelor juridice ale contractelor în curs de derulare.

50.

Judecătoria Târgu Jiu - Secția civilă apreciază, în opinia exprimată în Dosarul Curții nr. 2.455D/2016, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât nu se încalcă principiile separației puterilor în stat, neretroactivității, securității raporturilor juridice, și nici

art. 44

și

art. 135 alin. (1)

și

alin. (2) lit. (a) din Constituție.

Sunt invocate

Decizia Curții Constituționale nr. 1.321/2011 , precum și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene potrivit căreia o lege internă de protecție a consumatorilor poate fi aplicată și unor contracte în derulare.

Codul civil

statuează, în

art. 6 alin. (6),

că, dacă o situație juridică anterioară intrării în vigoare a unei legi noi este generată de regimul juridic al proprietății sau al bunurilor, atunci efectele viitoare ale acestei situații juridice anterioare sunt reglementate de legea nouă. În plus,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2010

se aplică și contractelor în derulare, dacă este vorba despre dreptul la refinanțare sau la rambursarea anticipată a creditului (precum și la informație, costuri maximale etc.).

51.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

52.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992,

reține următoarele:

53.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

54.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 3 ,

art. 8 alin. (5) ,

art. 10

și

art. 11 din Legea nr. 77/2016

privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016. Textele de lege criticate au următorul conținut:

–

Articolul 3

: „Prin derogare de la dispozițiile

Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată,

cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la

art. 5 alin. (3)

părțile contractului de credit nu ajung la un alt acord.“;

–

Articolul 8

alin. (5) : „Dreptul de a cere instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparține și consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanței, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului.“;

–

Articolul 10

Articolul 11

: „În vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum și din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât și contractelor încheiate după această dată.“

55.

În opinia autoarelor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (5)

privind obligativitatea respectării

Constituției

și a legilor,

art. 15 alin. (2)

privind principiul neretroactivității legii civile,

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în fața legii,

art. 44 alin. (1)-(3)

privind dreptul de proprietate,

art. 45

privind libertatea economică și

art. 53

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

56.

Cu privire la completarea obiectului excepției de neconstituționalitate de către autoarea Societatea Bancpost - S.A. din București, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate se soluționează în cadrul procesual stabilit în fața instanței judecătorești care a sesizat-o. Prin urmare, Curtea Constituțională constată că extinderea obiectului excepției de neconstituționalitate direct în fața instanței de control constituțional nu poate fi reținută.

57.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea urmează să analizeze îndeplinirea condițiilor referitoare la admisibilitatea acesteia prevăzute de dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor [...] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei […]“, precum și de dispozițiile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“.

58.

Astfel, Curtea reține, ca element comun situației de fapt din cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești care au sesizat Curtea în prezentele dosare, că toate contractele de credit au fost încheiate înaintea intrării în vigoare a

noului Cod Civil , respectiv 1 octombrie 2011. Curtea reține, în plus, că autoarele excepției au invocat neconstituționalitatea

art. 3 din Legea nr. 77/2016 , fără să se raporteze în mod distinct la cele două ipoteze ale acestuia, respectiv aceea care vizează aplicabilitatea noului Cod civil [„Prin derogare de la dispozițiile

Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată,

cu modificările ulterioare“] și cea care vizează aplicabilitatea

vechiului Cod civil.

În aceste condiții, instanța de contencios constituțional va respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 teza întâi

raportate la dispozițiile

art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016.

59.

Faptul că toate contractele de credit ce fac obiectul cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești care au sesizat Curtea în prezentele dosare au fost încheiate înainte de intrarea în vigoare a

noului Cod civil,

este relevant și în examinarea admisibilității excepției având ca obiect neconstituționalitatea tezei a doua a

art. 11 din Legea nr. 77/2016 . Curtea reține că, potrivit primei teze a acestuia, dispozițiile

Legii nr. 77/2016

se aplică și contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, iar, potrivit celei de-a doua teze a

art. 11, Legea nr. 77/2016

se aplică acelor contracte de credit încheiate după data intrării sale în vigoare. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016

urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât acestea vizează contracte încheiate după intrarea în vigoare a

Legii nr. 77/2016.

60.

În continuare, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, a reținut că dispozițiile

art. 11 teza întâi , raportate la dispozițiile

art. 3 teza a doua ,

art. 4,

art. 7

și

art. 8 din Legea nr. 77/2016 , sunt constituționale numai în măsura în care instanța judecătorească are posibilitatea și obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor impreviziunii pentru fiecare contract de credit în parte. Curtea a mai reținut că, în cazul în care instanța judecătorească nu ar avea posibilitatea să verifice îndeplinirea condițiilor impreviziunii, aceste prevederi legale ar încălca dispozițiile constituționale ale

art. 1 alin. (3)

privind statul de drept,

art. 1 alin. (5)

în componenta sa privind calitatea legii, cele ale

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil, precum și cele ale

art. 124

privind înfăptuirea justiției.

61.

Curtea subliniază că, în prezentele dosare, obiectul excepției de neconstituționalitate este constituit, inter alia, de dispozițiile art. 3,

art. 8 alin. (5)

și

art. 11 din Legea nr. 77/2016

și că acestea sunt criticate de autoarele excepției de neconstituționalitate din perspectiva dispozițiilor

art. 1 alin. (5) ,

art. 15 alin. (2),

art. 16 alin. (1) ,

art. 44 alin. (1)-(3) ,

art. 45

și

art. 53 din Constituție.

Având în vedere însă dispozițiile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , faptul că, prin

Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 , Curtea a constatat că prevederile

art. 11 teza întâi

raportate la cele ale

art. 3 teza a doua,

art. 4,

art. 7

și

art. 8 din Legea nr. 77/2016

sunt constituționale numai în măsura în care instanța judecătorească, în condițiile manifestării opoziției creditorului, poate și trebuie să facă aplicarea teoriei impreviziunii la contractele în derulare, precum și faptul că decizia precitată a fost pronunțată ulterior datei la care a fost sesizată Curtea Constituțională în dosarele conexate în prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 teza întâi

raportate la prevederile

art. 3 teza a doua

și ale

art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016

va fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

62.

În continuare, Curtea observă că, prin

Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016,

a reținut că dispozițiile criticate din

Legea nr. 77/2016 nu

încalcă prevederile constituționale ale

art. 15 alin. (2)

privind principiul neretroactivității legii civile, ale

art. 16

privind egalitatea în fața legii, ale

art. 24

privind dreptul la apărare, ale

art. 45

privind libertatea economică, ale

art. 73 alin. (3) lit. m)

privind adoptarea legilor organice, ale

art. 135

privind economia și ale

art. 136 alin. (5)

privind inviolabilitatea proprietății private, iar cu privire la dispozițiile

art. 53

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale

art. 148

privind integrarea în Uniunea Europeană a constatat că nu au incidență în cauză [paragraful 130]. Curtea reține că autoarele excepției de neconstituționalitate repun în discuție conformitatea dispozițiilor criticate din

Legea nr. 77/2016

cu o parte dintre aceste texte constituționale. Astfel, se apreciază că sunt încălcate prevederile

art. 15 alin. (2) ,

art. 16

alin. (1),

art. 45

și

art. 53

din Constituție. În urma examinării criticilor formulate de autoarele excepției din perspectiva acestor dispoziții constituționale, Curtea constată că atât considerentele, cât și soluția reținute în

Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016

sunt aplicabile mutatis mutandis în prezenta cauză.

63.

Astfel, în ceea ce privește critica referitoare la încălcarea

art. 15 alin. (2) din Constituție , Curtea a reținut, prin decizia antereferită, că „Indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun,

Codul civil din 1864 , care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul

art. 969

și

art. 970.

Având în vedere că

Legea nr. 77/2016

reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, prevederile acesteia nu retroactivează.“[paragraful 115].

64.

În ceea ce privește critica autoarelor excepției, potrivit căreia dispozițiile legale criticate încalcă

art. 16 alin. (1) din Constituție

referitor la egalitatea în fața legii, întrucât instituie un tratament discriminatoriu al creditorilor față de consumatorii care au încheiat contracte de credit garantate cu ipotecă, Curtea reiterează jurisprudența sa constantă referitoare la conceptul de egalitate în fața legii, care nu presupune că stabilirea unui tratament juridic diferențiat unor situații distincte este discriminatorie. Dimpotrivă, în acest fel, se asigură deplina respectare a acestui principiu constituțional fundamental. Astfel, în

Decizia nr. 192 din 31 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005, Curtea a precizat că „Egalitatea în fața legii și a autorităților publice, consacrată cu titlu de principiu de

art. 16 alin. (1) din Constituție , își găsește aplicare doar atunci când părțile se găsesc în situații identice sau egale, care impun și justifică același tratament juridic și deci instituirea aceluiași regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situații diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluție legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunțat“. Cu referire la criticile autoarelor excepției, Curtea reține că deosebirile obiective dintre categoria profesioniștilor și cea a consumatorilor sunt suficient de relevante și semnificative încât să justifice opțiunea legiuitorului de a le aplica un regim juridic distinct.

65.

Cu referire la criticile prevederilor

Legii nr. 77/2016

formulate din perspectiva

art. 45 din Constituție,

Curtea reține, în plus față de ceea ce reiese din motivarea Curții din

Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 , că însuși textul

art. 45 din Constituție

dispune că accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora sunt garantate în condițiile legii. Or, dispozițiile criticate din

Legea nr. 77/2016

se pot încadra în această categorie - în condițiile legii - legiuitorul constituant însuși acordându-i legiuitorului ordinar prerogativa de a stabili condițiile exercitării accesului liber al persoanei la o activitate economică, precum și pe cele ale liberei inițiative. De altfel, Curtea Constituțională a stabilit, în

Decizia nr. 282 din 8 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, că „principiul libertății economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiționat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum și asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale tuturor.“[paragraful 16].

66.

În fine, referitor la prevederile

art. 11 teza întâi

prin raportare la celelalte dispoziții ale

Legii nr. 77/2016

criticate în prezenta cauză, respectiv dispozițiile art. 10, Curtea constată, în primul rând, că toate considerentele, anterior reținute la paragrafele 62-65, sunt aplicabile mutatis mutandis. În plus, Curtea reiterează cele reținute în

Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 , paragraful 128, cu privire la criticile aduse din perspectiva

art. 44 din Constituție

privind dreptul de proprietate privată. Astfel, în accepțiunea

art. 44 alin. (1) din Constituție,

legiuitorul este în drept să stabilească conținutul și limitele dreptului de proprietate. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate și atributele acestuia și se instituie în vederea apărării intereselor sociale și economice generale sau pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale altor persoane, esențial fiind ca, prin aceasta, să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate. De asemenea, Curtea a statuat că, în temeiul

art. 44 din Constituție , legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Așadar, textul

art. 44 din Constituție

cuprinde expres în cadrul

alin. (1)

o dispoziție specială în temeiul căreia legiuitorul are competența de a stabili conținutul și limitele dreptului de proprietate, inclusiv prin introducerea unor limite vizând atributele dreptului de proprietate. În aceste condiții, Curtea reține că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit

art. 44 alin. (1) din Constituție ; însă limitele dreptului de proprietate, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăși suprimarea dreptului de proprietate. Statul protejează dreptul de proprietate în condițiile exercitării sale cu bună-credință. Dreptul de proprietate al instituțiilor de credit nu cunoaște nicio limitare în condițiile impreviziunii, adaptarea/încetarea contractelor neînsemnând nici măcar limitarea dreptului de proprietate.

67.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție,

precum și al

art. 1-3,

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 teza întâi , raportate la dispozițiile

art. 3 teza întâi , precum și excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016

privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din București în dosarele nr. 8.682/318/2016 și nr. 8.683/318/2016 ale Judecătoriei Târgu Jiu - Secția civilă, în Dosarul nr. 3.861/327/2016 al Judecătoriei Tulcea - Secția civilă și penală, în dosarele nr. 3.880/221/2016/a1 și nr. 3.986/221/2016 ale Judecătoriei Deva - Secția civilă, în Dosarul nr. 12.796/197/2016 al Judecătoriei Brașov, în Dosarul nr. 7.970/193/2016 al Judecătoriei Botoșani, în dosarele nr. 8.366/271/2016 și nr. 7.797/271/2016 ale Judecătoriei Oradea - Secția civilă, în Dosarul nr. 2.084/254/2016 al Judecătoriei Mangalia, în Dosarul nr. 14.103/212/2016/a1 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă, în Dosarul nr. 14.560/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă, în Dosarul nr. 16.860/245/2016 al Judecătoriei Iași - Secția civilă, în Dosarul nr. 5.873/306/2016 al Judecătoriei Sibiu - Secția civilă și în Dosarul nr. 1.785/252/2016 al Judecătoriei Lugoj, precum și de către Societatea Bancpost - S.A. din București și Societatea ERB New Europe Funding II B.V. din București în Dosarul nr. 3.806/221/2016/a1 al Judecătoriei Deva - Secția civilă.

2.

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 teza întâi , raportate la dispozițiile

art. 3 teza a doua

și ale

art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016

privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de aceleași părți în aceleași dosare ale acelorași instanțe.

3.

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 teza întâi , raportate la dispozițiile

art. 10 din Legea nr. 77/2016

privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de aceleași părți în aceleași dosare ale acelorași instanțe, și constată că acestea sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Jiu - Secția civilă, Judecătoriei Tulcea - Secția civilă și penală, Judecătoriei Deva - Secția civilă, Judecătoriei Brașov, Judecătoriei Botoșani, Judecătoriei Oradea - Secția civilă, Judecătoriei Mangalia, Judecătoriei Constanța - Secția civilă, Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă, Judecătoriei Iași - Secția civilă, Judecătoriei Sibiu - Secția civilă și Judecătoriei Lugoj și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 19 ianuarie 2017.