Decizia nr. 56/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Afrodita Laura Tutunaru

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 305 alin. (1)

și

(3) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Costel Calistru și Societatea Panayotiss - S.R.L. din Botoșani în Dosarul nr. 128/39/2016/a1 al Curții de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 341D/2016.

2.

La apelul nominal răspunde pentru autorii excepției, doamna avocat Silvia Tudor, din cadrul Baroului Suceava, cu delegație la dosar de substituire a doamnei avocat Silvia Aglăița Tudor din cadrul aceluiași barou, și lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

4.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 431D/2016 și nr. 603D/2016, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 305 alin. (1)

și

(3) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Gabriel Valerian Negură în Dosarul nr. 438/86/2016/a1 al Tribunalului Suceava - Secția penală și de Aurel Popovici în Dosarul nr. 470/40/2016/a1 al Tribunalului Botoșani – Secția penală.

5.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției Gabriel Valerian Negură, doamna avocat Silvia Tudor, din cadrul Baroului Suceava, cu delegație la dosar de substituire a doamnei avocat Simona Tudor din cadrul aceluiași barou, și lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

6.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

7.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

8.

Reprezentantul autorilor excepției este de acord cu conexarea dosarelor.

9.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu se opune conexării dosarelor.

10.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 431D/2016 și nr. 603D/2016 la Dosarul nr. 341D/2016, care a fost primul înregistrat.

11.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul doamnei avocat Silvia Tudor, care arată că la Dosarul nr. 431D/2016 a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Sintetizând, susține că prevederile

art. 305 alin. (1)

și

(3) din Codul de procedură penală

sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează că actele de urmărire penală in rem se efectuează față de o persoană care este cunoscută. O astfel de interpretare contravine dispozițiilor constituționale ale

art. 1 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3) ,

art. 24

și

art. 132 alin. (1) . Chiar dacă există jurisprudență în materie, susține că, în proporție de 90-98% actele de urmărire penală se efectuează în cadrul urmăririi penale in rem, situație care pune suspectul în imposibilitatea de a se apăra. Mai arată că sintagmele „indicii rezonabile“ și „bănuială rezonabilă“ nu sunt clare și previzibile, creând premisele unei interpretări arbitrare a momentului la care urmărirea penală in rem poate fi apreciată ca finalizată. Necesitatea existenței unor criterii obiective constituie o sarcină care revine legiuitorului, acesta având obligația ca, indiferent de domeniul de legiferare, să dea dovadă de o atenție sporită în respectarea principiilor clarității și previzibilității legii. Făcând trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, arată că, sub aspectul garantării dreptului la apărare, este important de lămurit care sunt limitele în timp ale procesului penal, întrucât în raport de momentul începerii urmăririi penale sunt reglementate drepturile suspectului și inculpatului. Depune o documentație aferentă în susținerea argumentelor.

12.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Dispozițiile legale criticate, astfel cum sunt interpretate în practica judiciară, obligă organele de urmărire penală să înceapă urmărirea penală in personam atunci când există indicii suficiente pentru a fundamenta bănuiala rezonabilă că o persoană a săvârșit fapta penală. În mod evident, nu poate exista apărare înainte de acuzare, însă o persoană, chiar dacă este cunoscută în momentul formulării unei plângeri penale, nu poate fi acuzată de săvârșirea unei infracțiuni atunci când nu există bază factuală și probatorie pentru formularea unei acuzații. Textul criticat asigură un echilibru între drepturile persoanelor acuzate de săvârșirea unei infracțiuni și drepturile persoanelor de a nu fi acuzate în mod arbitrar de săvârșirea unei infracțiuni. Așa fiind, ori de câte ori există o bază rezonabilă care justifică începerea urmăririi penale in personam, procurorul este obligat să facă acest lucru, iar în măsura în care textul este deturnat de la scopul său de către organele de urmărire penală, această deturnare poate și trebuie să fie cenzurată de către judecătorul de cameră preliminară.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

13.

Prin încheierile din 16 martie 2016, 23 martie 2016 și 25 aprilie 2016, pronunțate în dosarele nr. 128/39/2016/a1, nr. 438/86/2016/a1 și nr. 470/40/2016/a1, Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori, Tribunalul Suceava - Secția penală și Tribunalul Botoșani - Secția penală au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 305 alin. (1)

și

(3) din Codul de procedură penală .

14.

Excepția a fost ridicată de Costel Calistru și Societatea Panayotiss - S.R.L. din Botoșani, de Gabriel Valerian Negură și de Aurel Popovici, în dosarele de mai sus, având ca obiect verificarea competenței și legalității sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

15.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii susțin că interpretarea

art. 305 alin. (1)

și

(3) din Codul de procedură penală

este compatibilă cu

Constituția

doar în măsura în care urmărirea penală „in rem“ se efectuează numai până la momentul identificării persoanei care a săvârșit infracțiunea. În caz contrar, dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil și principiul egalității armelor sunt suprimate de puterea de interpretare acordată procurorului care administrează întregul probatoriu al acuzării numai în baza unei ordonanțe de începere a urmăririi penale „in rem“. Această modalitate arbitrară de aplicare a prevederilor criticate face posibilă administrarea de către acuzare a întregului material probator în defavoarea suspectului/inculpatului, sub pretextul unei urmăriri penale „in rem“, lipsindu-l astfel pe acesta de dreptul său constituțional prevăzut de

art. 24 alin. (2) din Constituție , și anume acela de a fi asistat de avocat în tot cursul procesului, făcând inaplicabile prevederile

art. 92 din Codul de procedură penală

referitoare la Drepturile avocatului suspectului și inculpatului.

16.

Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, începerea urmăririi penale „in personam“ nu poate avea loc imediat după înregistrarea actului de sesizare, având în vedere consecințele deosebite pe care acest act le-ar avea asupra persoanei învinuite de săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, impunându-se administrarea unor probe care să justifice o punere sub învinuire.

17.

Prin urmare, începerea urmăririi penale „in rem“ creează doar cadrul procesual în care se pot strânge primele probe cu privire la o anumită faptă, iar dacă în baza acestora rezultă existența unor indicii rezonabile împotriva unei anumite persoane, procurorul dispune, în conformitate cu

art. 305 alin. (3) din Codul de procedură penală , ca urmărirea penală să se efectueze în continuare față de acesta, care dobândește calitatea de suspect.

18.

Așa fiind, dispozițiile

art. 305 alin. (1)

și

(3) din Codul de procedură penală

respectă caracterul echitabil al desfășurării urmăririi penale, asigurând atât cadrul procesual al actelor de cercetare, cât și o garanție, în sensul că nicio persoană să nu fie pusă sub acuzare în lipsa existenței unor indicii rezonabile că a săvârșit fapta pentru care s-a început urmărirea penală.

19.

Totodată, prevederile contestate au fost redactate într-un mod suficient de clar și de precis, astfel încât orice persoană să le poată anticipa efectele și să își regleze conduita în mod corespunzător.

20.

În realitate, autorii excepției tind la o modificare a dispozițiilor criticate, în sensul că începerea urmăririi penale cu privire la faptă se va finaliza la momentul identificării persoanei care a săvârșit fapta, când procurorul va dispune de îndată ca urmărirea penală să se efectueze în continuare față de acesta, care dobândește calitatea de suspect. Or, în conformitate cu

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

21.

Tribunalul Suceava - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, în viziunea legiuitorului, noile prevederi procedural penale urmăresc ca faza urmăririi penale „in rem“ să conducă la obținerea probelor necesare începerii urmăririi penale „in personam“. În perioada dintre începerea urmăririi penale „in rem“ și începerea urmăririi penale „in personam“, o persoană vizată de organul de urmărire penală nu are nicio calitate procesuală și, prin urmare, nu este subiectul vreunor drepturi ori obligații procesuale, iar prin această modalitate nu are loc vreo încălcare a vreunui drept de către organele de urmărire penală.

22.

Dispozițiile legale analizate asigură caracter echitabil desfășurării urmăririi penale, întrucât, pe de o parte, răspund exigenței ca orice acte de cercetare să se desfășoare într-un cadru procesual -

art. 305 alin. (1) din Codul de procedură penală

- și, pe de altă parte, instituie o garanție în sensul că nicio persoană nu este pusă sub acuzație în lipsa unor indicii rezonabile că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Această garanție subzistă mai ales în ipoteza în care, prin actul de sesizare (plângere, denunț, sesizare din oficiu) este indicată o anumită persoană în calitate de prezumtiv autor al infracțiunii. Indicarea unei persoane în actul de sesizare nu este suficientă pentru ca această persoană să dobândească calitatea de acuzat/suspect și nici pentru a considera că urmărirea penală o vizează. Această calitate se va dobândi, pe parcursul urmăririi penale, numai după ce, în baza probelor administrate, se va dispune efectuarea urmăririi penale cu privire la ea.

23.

La această concluzie conduc chiar dispozițiile

art. 289 din Codul de procedură penală , care, reglementând conținutul plângerii penale, se referă și la „indicarea făptuitorului“ dacă acesta este cunoscut. Or, dacă, așa cum s-a arătat, începerea urmăririi penale cu privire la faptă este obligatorie imediat după depunerea plângerii, coexistența acestei dispoziții cu cea a

art. 305 alin. (1) din Codul de procedură penală

nu poate decât să probeze că începerea urmăririi se va dispune doar cu privire la faptă, chiar dacă autorul este indicat.

24.

Tribunalul Botoșani - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în raport cu

art. 24 din Constituție , în măsura în care, fiind cunoscut pretinsul autor al infracțiunii, s-ar lăsa la aprecierea subiectivă a procurorului momentul declanșării urmăririi penale „in personam“.

25.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

26.

Guvernul, în Dosarul nr. 341D/2016, consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece, în realitate, motivele susținute de autorii acesteia tind la modificarea conținutului

art. 305 din Codul de procedură penală , în sensul introducerii obligativității finalizării urmăririi penale „in rem“ în momentul identificării persoanei care a săvârșit fapta.

27.

Cât privește dosarele nr. 431D/2016 și nr. 603D/2016, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate asigură suspectului/inculpatului dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil. Totodată, nu sunt afectate nici dispozițiile constituționale referitoare la principiile legalității și imparțialității care guvernează activitatea procurorilor, deoarece tocmai

art. 305 din Codul de procedură penală

constituie temeiul legal în baza căruia organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale in rem, iar procurorul continuarea urmăririi penale in personam.

28.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale.

29.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile apărătorului ales, documentele depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

30.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

31.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 305 alin. (1)

și

(3)

cu denumirea marginală Începerea urmăririi penale din

Codul de procedură penală . După sesizarea Curții Constituționale, dispozițiile legale criticate au fost modificate prin

art. II pct. 76 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 286/2009 privind Codul penal ,

Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală , precum și pentru completarea

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Cu toate acestea, ținând seama de rațiunile avute în vedere de

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sintagma «în vigoare» din cuprinsul dispozițiilor

art. 29 alin. (1)

și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, Curtea urmează a se pronunța asupra prevederilor

art. 305 alin. (1)

și

(3) din Codul de procedură penală

în redactarea anterioară modificării lor prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 , deoarece acestea erau aplicabile la momentul invocării excepției, iar soluția legislativă criticată a fost preluată numai parțial, în sensul că noua reglementare a instituit obligativitatea începerii urmăririi penale „in rem“ chiar dacă autorul este indicat sau cunoscut. Dispozițiile legale criticate au următorul conținut:

(1)

Când actul de sesizare îndeplinește condițiile prevăzute de lege și se constată că nu există vreunul dintre cazurile care împiedică exercitarea acțiunii penale prevăzute la

art. 16 alin. (1) , organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la faptă. [...]

(3)

Când din datele și probele existente în cauză rezultă indicii rezonabile că o anumită persoană a săvârșit fapta pentru care s-a început urmărirea penală, procurorul dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare față de aceasta, care dobândește calitatea de suspect.

32.

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale

art. 1 alin. (5)

referitor la obligativitatea respectării

Constituției , a supremației sale și a legilor, ale

art. 21 alin. (3)

referitor la dreptul la un proces echitabil, ale

art. 24

referitor la Dreptul la apărare și ale

art. 132 alin. (1)

referitor la principiile care guvernează activitatea procurorilor.

33.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său, din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 236 din 19 aprilie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 7 iunie 2016, paragrafele 52, 53, 56-61, Curtea Constituțională a constatat că intervalul de timp ce separă momentul începerii urmăririi penale in rem de momentul începerii urmăririi penale in personam nu este strict și expres determinat de dispozițiile

Codului de procedură penală . Cu toate acestea, dispoziția procesual penală precizează că procurorul dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare față de o persoană, când din datele și probele existente în cauză rezultă indicii rezonabile că aceasta a săvârșit fapta pentru care s-a început urmărirea penală. Astfel, procurorul este obligat ca, în momentul în care există indicii rezonabile că o persoană a săvârșit fapta pentru care s-a început urmărirea penală, să dispună continuarea urmăririi penale față de acea persoană. Aceasta rezultă din folosirea de către legiuitor a verbului la modul imperativ „dispune“, iar nu „poate dispune“, astfel încât să se poată interpreta că există o facultate a procurorului de a amâna momentul începerii urmăririi penale in personam, până la realizarea probațiunii necesare pentru punerea în mișcare a acțiunii penale și dispunerea directă a acestei măsuri.

34.

În principiu, existența indiciilor rezonabile este concomitentă cu formularea unei învinuiri in personam, care are valențele unei acuzații în materie penală. Cu toate acestea, pot exista situații în care cele două elemente nu au o existență simultană. Astfel, conceptul de „acuzație în materie penală“ poate fi definit drept „notificarea oficială, din partea autorității competente, privind suspiciunea referitoare la comiterea unei fapte penale“, definiție care depinde, de asemenea, de existența sau absența unor repercusiuni importante asupra situației persoanei (Hotărârea din 27 februarie 1980, pronunțată în Cauza Deweer împotriva Belgiei, paragraful 46, și Hotărârea din 15 iulie 1982, pronunțată în Cauza Eckle împotriva Germaniei, paragraful 73).

35.

De asemenea, nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia posibilitatea procurorului de a începe urmărirea penală afectează principiul imparțialității care guvernează activitatea procurorilor, consacrat de

art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală , deoarece, potrivit

art. 100 alin. (1) din Codul de procedură penală , în cursul urmăririi penale, organul de urmărire penală strânge și administrează probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu ori la cerere. De aceea, ținând seama de aceste prevederi, precum și de pregătirea profesională a procurorilor, Curtea a constatat că față de aceștia funcționează prezumția îndeplinirii cu bună-credință a activității lor, astfel încât să nu se ajungă la încălcarea drepturilor fundamentale.

36.

S-a mai reținut că, din modul de redactare a prevederilor legale criticate nu se desprinde vreun înțeles echivoc, destinatarii normei, între care se regăsesc și organele judiciare, putând înțelege cu ușurință sensul acestora, motiv pentru care nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia ar fi afectate prevederile constituționale ale

art. 1 alin. (5) din Constituție . Faptul că de la data începerii urmăririi penale in rem și până la data începerii urmăririi penale in personam trece o perioadă mai mare de timp nu reprezintă o problemă de constituționalitate, întrucât, în funcție de circumstanțele fiecărei spețe, timpul necesar fundamentării bănuielii rezonabile că o anumită persoană a săvârșit o infracțiune poate fi mai mare sau mai mic. Așa fiind, din perspectiva acestor critici, Curtea a constatat că acestea nu pot fi primite, întrucât nu se poate admite ideea înfrângerii prezumției de constituționalitate ca urmare a aplicării unor dispoziții în contradicție cu legea ori cu principiile fundamentale.

37.

De altfel, prevederile

art. 305 alin. (3) din Codul de procedură penală

stabilesc în mod clar că, atunci când există indicii rezonabile că o anumită persoană a săvârșit fapta pentru care s-a început urmărirea penală, procurorul va dispune continuarea urmăririi penale față de aceasta, care dobândește calitatea de suspect. În măsura în care, în dezacord cu prevederile de mai sus, procurorul nu respectă aceste exigențe, atunci, în cazul emiterii rechizitoriului, suspectul devenit inculpat poate supune cenzurii judecătorului de cameră preliminară verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, întrucât potrivit

art. 342

și

art. 345 alin. (1)

și

(2) din Codul de procedură penală , în procedura de filtru, judecătorul de cameră preliminară are posibilitatea să constate nulitatea și să excludă actele de urmărire penală și probele administrate cu încălcarea legii, care conferă, între altele, și un drept efectiv la apărare. În acest sens, Curtea a constatat că prevederile

art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală

stabilesc că încălcarea dispozițiilor legale determină nulitatea actului, atunci când prin nerespectarea cerinței legale s-a adus o vătămare drepturilor părților ori ale subiecților procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului. De aceea, ori de câte ori toate sau majoritatea probelor din faza de urmărire penală au fost administrate numai în cursul urmăririi penale in rem, atunci se pot pune în discuție aspecte de aplicare a legii cu nesocotirea garanțiilor specifice dreptului la un proces echitabil, cum ar fi dreptul suspectului de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat și încadrarea juridică a acesteia, de a consulta dosarul, în condițiile legii, de a avea un avocat ales sau unul din oficiu pentru cazurile de asistență obligatorie, de a propune administrarea de probe, de a ridica excepții și de a pune concluzii, de a formula orice alte cereri ce țin de soluționarea laturii penale și civile a cauzei, de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege, de a fi informat cu privire la drepturile sale, ori dreptul de a beneficia de alte drepturi prevăzute de lege. Câtă vreme, în funcție de particularitățile fiecărui caz, este dovedită privarea suspecților/inculpaților de drepturile conferite de

Codul de procedură penală , fiindu-le grav afectat dreptul la apărare în cursul urmăririi penale, atunci probele și actele întocmite cu nerespectarea exigențelor legale pot fi înlăturate până la încheierea procedurii de cameră preliminară. Așa fiind, Curtea a constatat că aceste neajunsuri nu sunt o consecință a conținutului normativ al prevederilor

art. 305 alin. (1)

și

(3) din Codul de procedură penală , ci reprezintă o posibilă aplicare defectuoasă a lor și că, în acord cu exigențele dreptului la un proces echitabil, persoana interesată are posibilitatea să conteste legalitatea anumitor probe și acte de urmărire penală și să se opună utilizării lor în procedura de filtru.

38.

Pe de altă parte, faptul că nu este posibilă dobândirea calității oficiale de suspect imediat ce organele de urmărire penală au fost sesizate cu privire la săvârșirea unei fapte penale de către una sau mai multe persoane reprezintă o garanție justificată de necesitatea protejării drepturilor persoanelor împotriva cărora a fost formulată o astfel de sesizare, pentru ca acestea să nu fie supuse unor acuzații penale fără o minimă verificare a susținerilor, din care să rezulte atât existența faptei și inexistența vreunui caz care împiedică exercitarea acțiunii penale, cât și suspiciunea rezonabilă că au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.

39.

În sfârșit, Curtea a mai constatat că, potrivit jurisprudenței sale, deturnarea reglementărilor legale de la scopul lor legitim, printr-o sistematică interpretare și aplicare eronată a acestora de către instanțele judecătorești sau de către celelalte subiecte chemate să aplice dispozițiile de lege, poate determina neconstituționalitatea acelei reglementări. De aceea, Curtea a apreciat că are competența de a elimina viciul de neconstituționalitate astfel creat, esențială în asemenea situații fiind asigurarea respectării drepturilor și libertăților persoanelor, precum și a supremației

Constituției

( Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 7 ianuarie 2014). Totodată, Curtea a apreciat că analiza sa din această perspectivă se va realiza în cazul existenței unei practici cvasiunanime într-un anumit sens care determină neconstituționalitatea textului de lege criticat (a se vedea

Decizia nr. 145 din 17 martie 2016 , paragraful 19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016).

40.

Aplicând aceste considerente la speța supusă controlului de constituționalitate, Curtea a statuat că nu poate constata neconstituționalitatea textului de lege criticat, având în vedere că, în prezent, nu au fost relevate o practică și o interpretare a acestor reglementări care să contravină Legii fundamentale.

41.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

42.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Costel Calistru și Societatea Panayotiss - S.R.L. din Botoșani în Dosarul nr. 128/39/2016/a1 al Curții de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori, de Gabriel Valerian Negură în Dosarul nr. 438/86/2016/a1 al Tribunalului Suceava - Secția penală și de Aurel Popovici în Dosarul nr. 470/40/2016/a1 al Tribunalului Botoșani - Secția penală și constată că dispozițiile

art. 305 alin. (1)

și

(3) din Codul de procedură penală

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori, Tribunalului Suceava - Secția penală și Tribunalului Botoșani - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 2 februarie 2017.